Arkadi Strugatski - Țara norilor purpurii

Roboții au dat de cîmpuri de crustă roșie, blestemata aceea de crustă care ocupa acolo mii de hectare de teren. Radiația s-a dovedit a fi mult prea puternică, pentru ca robotii să poată funcționa. Sărind ca arși afară din Marea de Fum, au rămas multă vreme locului, agitîndu-și furibunzi tentaculele. A trebuit să-i reacordăm imediat, după care roboții au pornit din nou la atac, avîntîndu-se cu mult eroism, și ne-au adus atîta crustă din aceea roșie, că nu mai știam ce să facem cu ea. Le-am cedat gratuit astrobiologilor zece tone din porcăria asta. Știi că presupunerea noastră s-a dovedit a fi fost justă: acestea sînt într-adevăr niște colonii de microorganisme, care trăiesc din energia degajată de dezintegrările radioactive. S-a stabilit de asemenea în mod cert că masa roșie e atrasă de focarele de explozii din adîncuri. Unii de-aici speră s-o adapteze ca indicator pentru prevenirea pericolului. Să fi știut noi atunci!

A început asaltul Golcondei. Urlet de motoare, forfotă de oameni, transportoare mișunînd în toate direcțiile și ridicînd nori de praf negru… Unii au și început să se ciorovăiască. Cineva umplea eterul cu strigătele sale, avertizînd că n-a venit aici ca să se țină de fleacuri, iar medicul-șef Leontiev s-a și apucat să-i facă nu știu cui injecții cu aradiatină, întrebînd mînios cînd pleacă prima planetonavă spre Pămînt… După cîteva ore, „Hius”-ii au plecat și s-au întors cu întăriri, în urma lor au coborît din norii purpurii rachete automate încărcate cu materiale, aparate, alimente, cărți, îmbrăcăminte. Cu fiecare clipă, mîna Omului strîngea tot mai puternic beregata neagră a Golcondei.

Și Golconda a căzut. Golconda s-a dat bătuta. Urlă, clocotește, amenință cu norii ei purpurii și cu tot felul de artificii pirotehnice, dar acum asta nu mai impresionează pe nimeni, decît numai pe novici. Nu ne mai temem nici chiar de Furtunile negre: meteorologii noștri le distrug în germene, bombardîndu-le cu hidrogen. Acolo unde am așternut noi cîndva pînzele de seleniu, se întinde acum un rachetodrom de categorie superioară, cu un trafic de aproape o sută de nave pe lună. Spre sud, la o depărtare de cincizeci de kilometri, la poalele lanțului de munți, s-a înălțat un oraș, spre care duc opt excelente șosele din material plastic sticlos. În centrul orașului stă „Băiatul” nostru. A fost găsit, scos din sol și așezat, așa cum se afla, cu bucăți de piatră topită pe el, pe un postament din material plastic metalic. Pe blindajul lui a fost săpată o scurtă inscripție: „Celor dintîi”. E un monument ridicat lui Anatoli Ermakov, Bogdan Spițîn, Tahmasib Mehti și tovarășilor lui.

Da, Aleoșa, Golconda a căzut! Dar nu numai atît! În curînd întreaga planetă Venus va fi la picioarele învingătorului. Se fac cercetări în centura de mlaștini și lacuri cu apă grea din jurul Golcondei (deocamdată este imposibil de înțeles de unde provine apa din ele; la început s-a crezut că aceste lacuri și mlaștini sînt legate de Golconda, dar acum două luni s-a descoperit un mare lac cu apă grea pe cealaltă emisferă a planetei, la o depărtare de cîteva mii de kilometri). Irgensen a coborît la Polul Sud. Acolo s-a descoperit o nouă țară. Țara aceasta are păduri întinse de copaci roșii, lacuri verzi, animale bizare, o adevărată rezervație a unei vieți stranii, ascunsă sub cupola unei atmosfere de-a dreptul turbate. Se pregătește o expediție la Polul Nord, și dacă și căciula de la Polul Nord a planetei Venus se va dovedi cît de cît la fel cu cea de la Polul Sud, am să-i iert multe acestei planete. Aici unde ne aflăm, expedițiile noastre pătrund tot mai departe în deșerturile negre de dincolo de Centura Mlaștinilor Fierbinți. Și eu care sînt nevoit să fac băi și să mănînc biftecuri!

Fiindcă veni vorba de biftecuri.

Nu de mult m-am văzut cu Mihail Antonovici. Mi-a spus că directorul Școlii superioare de Cosmonautică are o părere foarte bună despre tine. Aceeași părere o are și Mihail. Cunoști maniera lui de a discuta: „Aleoșenka? O să iasă din el un excelent navigator; ex-ce-lent, ai să vezi!” Mă bucur pentru tine, roșcovanule.

Am lăsat pentru o jumătate de oră scrisoarea, ascultînd ce mi-a debitat vecinul meu, cibernetistul Șcerbakov. Știi, cred, că la nord de rachetodrom se construiește un gigantic combinat subteran pentru prelucrarea uraniului și a elementelor transuranice. Oamenii lucrează în șase schimburi. Roboții lucrează zi și noapte; minunate mașini, ultimul cuvînt al ciberneticii practice. Dar, așa cum zic japonezii, maimuța cade și ea din copac. Adineauri a venit la mine Șcerbakov, furios la culme, și mi-a spus că o bandă de idioți mecanici (expresia lui) a devastat astă-noapte un mare depozit de minereuri, luîndu-l, se vede treaba, drept un zăcămînt extrem de bogat. Roboții aveau programe diferite și de aceea a doua zi dimineața o parte a depozitului se afla în antrepozitele rachetodromului, o parte în fața intrării de la Direcția geologică, iar o parte nu se știe unde. Cercetările continuă. L-am consolat cum am putut pe Șcerbakov (era să mă dea gata efortul pe care l-am depus ca să par serios) și m-am întors la scrisoare.

La drept vorbind, e cazul să pun punct. Condeiul cere odihnă, iar pe de altă parte sînt chemat la tratament.

Vreau numai să-ți spun că Mihail e detașat acum pe Almateia. Almateia e cel de-al cincilea satelit al lui Jupiter. Adevărul acesta l-ai aflat probabil la școală, desigur însă că l-ai uitat. Acolo se pune acum la cale ceva interesant. Uite ce: tu ai să te faci navigator, ai să fii și căpitan de navă; las' că te cunosc eu! Dar Aspice hoc sublime candens, quem invocant omnes Iovem , adică: „Privește această sublimă strălucire, căreia toți îi zic Jupiter”. Te rog insistent: privește! Următorul asalt de mari proporții va fi îndreptat într-acolo.

Da, Mișa mi-a spus că Dauge s-a făcut bine și îl pisează pe Kraiuhin, cerînd stăruitor să fie trimis aici. Are, desigur, intenții nobile, dar dacă-l vezi caută să-l convingi să-și mute gîndul. Să mai aștepte pînă om planta pe Venus grădini. Iar dacă e să vorbim serios, mi-e pur și simplu teamă să nu recidiveze febra. Totuși mi-e tare dor de voi, diavoli împielițați!

Rămîi cu bine, roșcovanule! Sper că cel mult în doi ani ai să-mi scrii și tu ceva!

Multe salutări soției și băiețelului. Sărută, frățioare, din partea mea, mîna soției.

Strugatsky Arkadi Natanovich

Boris Strugatsky Natanovich

Editor IM Kassel

Arta redactor Y.G. Kholodovskii

Editor Tehnic N. Levinskaya

Corector B. L. Danilov și T. P. Leyzerovich

Dat la cules la 17/IV/1959 Bun de tipar 23/VII /1959 Format 84 x 108 Circulație 90 000 de exemplare. A03941.

Pret 6 ruble. 95 K.

Editura Detgiz. Moscova

Redactor responsabil: A. Poterașu Tehnoredactor: Șt. Mihai

Dat la cules 05.06.1961. Bun de tipar 17.07.1961. Comanda nr. 4986. Tiraj 35.210. Broșate 33.080 + Legate 2130. Hîrtie tipar de 50 g/m2, 840X1080/32. Coli editoriale 16,9. Coli de tipar 19,25. A. 0265. C. Z. pentru bibliotecile mici 8 (R).

Tiparul executat sub com. nr. 10913 la Combinatul Poligrafic Casa Scînteii, București — R.P.R.