Joanne Rowling - Harry Potter şi Prinţul Semipur

Ridicând o mână în semn de rămas bun, ieşi pe uşile de stejar şi se pierdu în noapte.

Harry şi Ron se uitară unul la altul. Harry îşi dădu seama că Ron avea acelaşi sentiment de vinovăţie ca şi el.

— Şi tu ai renunţat la cursul de Grijă faţă de Creaturile Magice, nu?

Ron dădu din cap.

— Şi tu la fel, nu-i aşa?

Harry încuviinţă la rândul lui.

— Şi Hermione? mai întrebă Ron.

Harry repetă gestul. Nu voia să se gândească la ce avea să spună Hagrid când avea să-şi dea seama că elevii săi preferaţi renunţaseră la cursul lui.

Dimineaţa următoare, Harry şi Ron se întâlniră cu Hermione în camera de zi înainte de micul dejun. Sperând să găsească pe cineva care să-i sprijine teoria, Harry se grăbi să-i povestească lui Hermione ce spusese Reacredinţă în Expresul de Hogwarts.

— Nu-i aşa că e evident că se dădea mare în faţa lui Parkinson? exclamă Ron repede, înainte ca Hermione să fi apucat să spună ceva.

— Păi, zise ea nesigură, nu ştiu. Lui Reacredinţă îi stă în fire să încerce să pară mai important decât este de fapt. Dar ar fi o minciună cam gogonată…

— Exact, zise Harry, dar nu putu să spună mai mult, pentru că erau foarte mulţi care trăgeau cu urechea la ceea ce vorbeau, se holbau la el şi şuşoteau între ei.

— Nu e frumos să arăţi cu degetul, se răsti Ron la un băiat mărunţel din anul întâi, când li se alăturară celor care aşteptau să iasă pe gaura portretului.

Băiatul, care îi şoptise ceva despre Harry prietenului său, acoperindu-şi gura cu mâna, se făcu imediat roşu ca focul şi se rostogoli speriat prin gaura portretului. Ron râse cu superioritate.

— Ador să fiu în anul şase. Şi să nu uităm că anul ăsta o să avem şi ferestre. Ore în şir în care o să putem să stăm aici şi să ne relaxăm.

— Ferestrele de care vorbeşti sunt pentru învăţat, Ron, zise Hermione, când porniră pe hol.

— Da, dar nu şi azi, spuse Ron. Am o presimţire că o să avem o zi uşoară.

— Stai aşa, zise Hermione, ridicând o mână şi oprind un elev din anul patru care încerca să treacă pe lângă ea ţinând strâns un disc verde electric. Frisbee-urile cu colţi sunt interpuse şi se confiscă, îi spuse ea hotărâtă.

Băiatul îi dădu discul care îşi arăta dinţii, trecând încruntat pe sub braţul ei şi fugind după prietenii lui. Ron aşteptă până nu îl mai văzu şi apoi smulse frisbee-ul din mâna lui Hermione.

— Grozav, întotdeauna mi-am dorit unul.

Mustrările lui Hermione fură acoperite de un ropot de chicoteli. Se pare că Lavender Brown considera că Ron spusese ceva foarte amuzant. Aceasta râse în continuare când trecu pe lângă ei, aruncându-i o privire peste umăr lui Ron. Băiatul păru cât se poate de mulţumit de sine.

Tavanul Marii Săli era de un albastru senin, presărat cu nori delicaţi, exact ca porţiunile de cer care se vedeau pe ferestrele înalte, cu şipci verticale. În timp ce înfulecau terci de ovăz şi ouă cu şuncă, Harry şi Ron îi povestiră lui Hermione conversaţia jenantă pe care o avuseseră cu Hagrid seara trecută.

— Dar cum ar putea să creadă că am vrea să studiem în continuare Grija faţă de Creaturile Magice? zise ea neliniştită. Adică am dat vreunul din noi dovadă… de… entuziasm?

— Păi, răspunsul ar fi „da”, aşa-i? spuse Ron, înghiţind cu totul un ou făcut ochi. Noi eram cei care depuneam cel mai mult efort la orele lui, pentru că ne plăcea de el. Dar Hagrid credea că ne plăcea materia asta idioată. Voi chiar credeţi că o să vrea cineva să dea T.V.E.E. la cursul ăsta?

Harry şi Hermione tăcură amândoi. Nu era nevoie să răspundă. Ştiau foarte bine că nimeni din anul lor nu voia să mai studieze în continuare Grija faţă de Creaturile Magice. Evitară să-i întâlnească privirea lui Hagrid şi-i întoarseră salutul destul de apatici când acesta le făcu vesel cu mâna, ridicându-se de la masă zece minute mai târziu.

După ce terminară de mâncat, rămaseră la locurile lor, aşteptând să vină profesoara McGonagall de la masa profesorilor. Anul acesta împărţirea orarelor era mult mai complicată decât de obicei, pentru că profesoara McGonagall trebuia mai întâi să se asigure că toţi obţinuseră calificativele necesare la N.O.V.-uri pentru a continua cu T.V.E.E.-urile pe care şi le aleseseră.

Hermione primi imediat dreptul de a continua să studieze Farmece, Apărare contra Magiei Negre, Transfigurare, Ierbologie, Aritmanţie, Studiul Vechilor Rune şi Poţiuni şi nu mai zăbovi nici o clipă, ducându-se glonţ la un curs despre perioada de început a vechilor rune. În cazul lui Neville dură ceva mai mult, pe chipul rotund i se citi teama în timp ce profesoara McGonagall cercetă opţiunile pe care le făcuse şi calificativele pe care le luase la N.O.V.-uri.

— Ierbologie, în regulă, spuse ea. Doamna profesoară Lăstar o să fie încântată să te primească înapoi cu un N.O.V. Remarcabil. Te califici şi pentru Apărare contra Magiei Negre cu Peste Aşteptări. Dar problema este Transfigurarea. Îmi pare rău, Poponeaţă, dar Acceptabil nu este un rezultat destul de bun pentru nivelul T.V.E.E., sincer nu cred că o să poţi face faţă cerinţelor cursului.

Neville îşi lăsă capul în jos. Profesoara McGonagall îl examină prin ochelarii ei cu ramă pătrată.

— Dar de ce vrei să continui să studiezi „Transfigurarea”? Nu am avut niciodată impresia că ţi-ar plăcea această materie în mod special.

Neville părea foarte amărât şi bâigui ceva despre „dorinţa bunicii lui”.

— Hm, pufni profesoara McGonagall. Este cazul ca bunica ta să înveţe să fie mândră de nepotul pe care îl are şi nu de cel pe care crede că ar trebui să-l aibă, mai ales după ce s-a întâmplat la minister.

Neville roşi şi clipi derutat. Era pentru prima dată când profesoara McGonagall îi făcea un compliment.

— Îmi pare rău, Poponeaţă, dar nu te pot primi la cursul meu pentru T.V.E.E.-uri. Însă văd că ai luat „Peste Aşteptări” la Farmece, de ce nu alegi Farmecele pentru T.V.E.E.?

— Bunica e de părere că Farmecele sunt o materie prea uşoară, bâigui Neville.

— Alege Farmecele, spuse profesoara McGonagall, şi o să-i scriu Augustei, ca să-i amintesc că doar pentru că ea a picat examenul N.O.V. de Farmece nu înseamnă că este o materie lipsită de valoare.

Profesoara McGonagall surâse puţin când văzu expresia de încântare şi uluire de pe chipul lui Neville şi atinse cu vârful baghetei un orar gol, care avea înscrise noile cursuri, când i-l dădu lui Neville, câteva clipe mai târziu.

Profesoara McGonagall vorbi apoi cu Parvati Patil. Primul lucru pe care îl întrebă aceasta fu dacă Firenze, centaurul chipeş, preda în continuare Previziuni despre Viitor.

— Anul acesta o să împartă orele de curs cu doamna profesoara Trelawney, zise profesoara McGonagall, cu o urmă de dezaprobare în glas, căci se ştia că dispreţuia Previziunile despre Viitor. Cei din anul şase or s-o aibă ca profesoară pe doamna Trelawney.

Parvati păru foarte tristă când se duse la cursul de Preziceri despre Viitor, cinci minute mai târziu.

— Să vedem, Potter, Potter… spuse profesoara McGonagall, consultându-şi hârtiile când ajunse la Harry. Farmece, Apărare contra Magiei Negre, Ierbologie, Transfigurare… totul e în ordine. Potter, dă-mi voie să-ţi spun că am fost mulţumită de rezultatele de la examenul de Transfigurare, deosebit de mulţumită. Acum spune-mi de ce nu te-ai înscris la Poţiuni? Nu voiai să devii Auror?