Joanne Rowling - Harry Potter şi Prinţul Semipur

— Vă mulţumesc mult, domnule profesor.

— Eşti un băiat bun, spuse profesorul Slughorn cu lacrimile şiroindu-i pe obrajii bucălaţi până în mustaţa ca de morsă. Şi ai moştenit ochii ei. Sper să nu ai o părere îngrozitoare despre mine după ce o s-o vezi…

Îşi sprijini şi el capul pe braţe, oftă din rărunchi şi adormi.

Furişându-se înapoi spre castel, Harry simţi că începeau să treacă efectele poţiunii Felix Felicis. Uşa de la intrare rămăsese în continuare deschisă pentru el, dar la etajul trei se întâlni cu Peeves şi reuşi să scape neobservat, cotind brusc şi mergând pe una dintre scurtăturile secrete. Când ajunse în faţa portretului doamnei grase şi îşi dădu jos Pelerina Invizibilă, nu fu surprins să o vadă că era extrem de necooperantă.

— Ai idee cât e ceasul?

— Îmi pare rău, a trebuit să mă duc să rezolv ceva important.

— Ei bine, parola s-a schimbat la miezul nopţii aşa că se pare că o să trebuiască să dormi pe hol.

— Poftim? zise Harry. Dar de ce s-a schimbat la miezul nopţii?

— Uite aşa, spuse doamna grasă. Dacă nu-ţi convine, n-ai decât să te duci la director. Dânsul a întărit măsurile de siguranţă.

— Grozav, zise Harry cu amărăciune, uitându-se în jur la podeaua tare. Excelent. Da, chiar m-aş duce la Dumbledore dacă ar fi aici, pentru că tot dânsul a vrut să…

— Este aici, spuse o voce din spatele lui Harry. Domnul profesor Dumbledore s-a întors la şcoală acum o oră.

Nick Aproape Făr'-de-Cap plutea spre Harry, cu capul clătinându-i-se ca de obicei pe guler.

— Mi-a zis Baronul Sângeros, care l-a văzut sosind, spuse Nick. Baronul zicea că părea bine dispus, însă puţin obosit, desigur.

— Unde este? zise Harry, cu inima bătându-i cu putere.

— A, bombăne şi pierde vremea în turnul de astronomie — este ocupaţia lui preferată.

— Nu Baronul Sângeros, Dumbledore.

— A, în biroul lui, spuse Nick. Din câte zicea Baronul, parcă avea ceva de rezolvat înainte să se ducă la culcare.

— Da, chiar are ceva de rezolvat, zise Harry, cuprinzându-l un val de entuziasm la gândul că avea să-i spună lui Dumbledore că obţinuse amintirea.

Se întoarse pe călcâie şi o luă din nou la fugă, ignorând-o pe doamna grasă, care striga după el.

— Vino înapoi! Recunosc, am minţit! Eram supărată că m-ai trezit din somn! Parola este în continuare „coropişniţă”!

Dar Harry alerga deja pe hol şi câteva minute mai târziu rostea „ecleruri caramelizate” în faţa garguiului lui Dumbledore, care se dădu la o parte, lăsându-l pe Harry să ajungă la scara în spirală.

— Intră, spuse Dumbledore când Harry bătu la uşă.

Părea foarte obosit.

Harry deschise uşa. Biroul lui Dumbledore era neschimbat, singurul lucru diferit fiind cerul întunecat şi înstelat de dincolo de ferestre.

— Dumnezeule mare, Harry, zise Dumbledore surprins. Cărui fapt îi datorez această plăcere nocturnă?

— Domnule… am obţinut-o. Am obţinut amintirea de la Slughorn.

Harry scoase sticluţa şi i-o arătă lui Dumbledore. Pentru câteva clipe, directorul rămase înmărmurit. Apoi zâmbi larg dintr-odată.

— Harry, ce veste extraordinară! Te-ai descurcat de minune! Ştiam eu c-o să reuşeşti!

Părând să uite complet cât de târziu era, înconjură repede biroul, luă sticluţa cu amintirea lui Slughorn în mâna teafără şi se duse cu paşi mari la dulapul unde ţinea Pensivul.

— Şi acum, zise Dumbledore, punând ligheanul de piatră pe birou şi golind în el conţinutul sticluţei, acum o s-o vedem în sfârşit. Harry, repede.

Harry îl ascultă, aplecându-se deasupra Pensivului şi simţindu-şi picioarele cum se desprind de podea… căzu din nou prin întuneric şi ateriză în biroul lui Horace Slughorn, cu mulţi ani în urmă.

Îl văzu pe Horace Slughorn, mult mai tânăr, cu părul des, strălucitor, blond închis, şi mustaţa de un blond-roşcat, stând din nou în fotoliul comod cu braţe din biroul său, cu picioarele sprijinite pe o pernă de catifea, ţinând un pahar mic cu vin într-o mână şi căutând cu cealaltă într-o cutie cu ananas cristalizat. Cei şase adolescenţi erau şi de data asta în jurul lui, iar printre ei se număra şi Tom Cruplud, care purta pe deget inelul de aur cu piatră neagră al lui Dorlent.

Dumbledore ateriză lângă Harry exact când Cruplud întrebă:

— Domnule, este adevărat că doamna profesoară Merrythought iese la pensie?

— Tom, Tom, Tom, nu ţi-aş putea spune nici dacă aş şti, zise Slughorn, atenţionându-i pe Cruplud cu arătătorul acoperit cu zahăr, dar stricând efectul într-o anumită măsură fiindcă îi făcu pe ascuns cu ochiul. Băiete, recunosc că tare mi-ar plăcea să ştiu de unde ai toate informaţiile astea. Ştii mai multe decât majoritatea profesorilor, zău aşa.

Cruplud zâmbi; ceilalţi băieţi râseră, aruncându-i priviri pline de admiraţie.

— Ai un talent deosebit pentru a afla lucruri pe care nu ar trebui să le ştii şi reuşeşti să te bagi pe sub pielea oamenilor importanţi. Apropo, îţi mulţumesc pentru ananas, ai ghicit, chiar este preferatul meu.

Mai mulţi dintre băieţi râseră din nou pe înfundate.

— … nu am nici o îndoială că o să ajungi ministrul Magiei în mai puţin de douăzeci de ani de acum înainte. În mai puţin de cincisprezece, dacă o să-mi trimiţi în continuare ananas. Am contacte excelente la minister.

Tom Cruplud doar zâmbi, pe când ceilalţi râseră din nou. Harry observă că nu era nici pe departe cel mai mare dintre băieţi, dar toţi păreau să-l considere conducătorul lor.

— Nu ştiu dacă mi s-ar potrivi o carieră politică, domnule, zise el când se stinseră râsetele. Printre altele, nu am un trecut potrivit.

Câţiva dintre băieţii din jurul lui îşi zâmbiră unii altora. Harry era convins că era o glumă între ei, fără îndoială, despre ce ştiau sau bănuiau despre celebrul strămoş al liderului grupului lor.

— Prostii, spuse Slughorn pe un ton vioi. E evident că faci parte dintr-un neam vrăjitoresc de soi, judecând după abilităţile tale. Nu, nu, Tom, o să ajungi departe şi să ştii că nu m-am înşelat niciodată asupra vreunui elev.

Ceasul mic de aur de pe biroul lui Slughorn anunţă ora unsprezece fix în spatele lui şi profesorul îşi întoarse capul spre el.

— Vai de mine, ce târziu s-a făcut! spuse el. Ei bine, băieţi, ar fi cazul să plecaţi, dacă nu vreţi să aveţi probleme. Lestrange, vreau să-mi predai eseul până mâine, altfel primeşti ore de detenţie. Avery, e valabil şi pentru tine.

Băieţii ieşiră pe rând din cameră. Slughorn se ridică greoi din fotoliu şi îşi duse paharul gol pe birou. Se întoarse când auzi un zgomot în spatele lui; Cruplud era încă acolo.

— Ai grijă, Tom, spuse Slughorn. Nu cred că e bine să fii surprins pe holuri după stingere, mai ales că eşti şi Perfect…

— Domnule, voiam să vă întreb ceva.

— Întreabă-mă, băiete, întreabă-mă…

— Domnule, voiam să vă întreb ce ştiţi despre… despre Horcruxuri?

Slughorn îl privi fix, mângâind în mod mecanic piciorul paharului cu vin.

— Faci cumva un proiect pentru Apărarea contra Magiei Negre?

Dar Harry îşi dădu seama că Slughorn ştia foarte bine că nu era o chestiune legată de şcoală.

— Nu chiar, domnule, zise Cruplud. Am întâlnit termenul într-o carte şi nu am înţeles exact la ce se referă.

— Da. Păi, nu prea sunt şanse să găseşti o carte la Hogwarts care să dea detalii despre Horcruxuri, Tom. Ţin de magia întunecată, de magia cea mai întunecată, spuse Slughorn.