J. Rowling - Harry Potter şi Pocalul de Foc

— Vrei… Vrei să mergi cu mine la bal? zise Harry.

De ce trebuia să se înroşească la faţă? De ce?

— Ah! zise Cho şi se înroşi şi ea. Ah, Harry, îmi pare tare rău (şi chiar părea să regrete), dar i-am promis deja cuiva că merg cu el…

— Ha, făcu Harry.

Ciudat… În urmă cu câteva clipe, i se părea că i se zvârcolesc o puzderie de şerpi în stomac, dar dintr-o dată se simţi de parcă stomacul i-ar fi dispărut cu totul…

— A, bine, zise el, nici o problemă, asta e…

— Îmi pare tare rău, repetă Cho iar.

— E în ordine, zise Harry.

Rămaseră acolo, uitându-se unul la celălalt, apoi Cho spuse:

— Atunci…

— Da, zise Harry.

— Atunci, la revedere, zise Cho, încă foarte roşie în obraji, şi se îndepărtă grăbită.

Înainte să îşi poată pune frâu la gură, Harry strigă după ea:

— Cu cine te duci?

— Păi… cu Cedric, zise ea. Cedric Diggory…

— A, bine, făcu Harry.

Stomacul păru să îi revină la loc. Acum îl simţea de parcă i-l umpluse cineva cu plumb.

Uitând complet de cină, se întoarse agale către Turnul Cercetaşilor, vocea lui Cho răsunându-i în minte la fiecare pas pe care-l făcea: „Cedric… Cedric Diggory”… Începuse să-l placă pe Cedric. Fusese în stare chiar să uite că îl bătuse o dată la vâjthaţ, că era chipeş şi popular, şi chiar că era campionul preferat al tuturor. Acum se gândi însă că de fapt Cedric nu era decât un băieţel frumuşel, bun de nimic, şi care nu avea creier nici cât să umple o lingură.

— Zâne sprinţarei îi spuse el monoton doamnei grase…

Parola fusese schimbată cu o zi înainte.

— Da, într-adevăr, dragule! zise ea, aranjându-şi noua bentiţă de beteală, în timp ce deschidea tabloul, ca să îl lase pe Harry să intre în camera de zi.

Ajuns acolo, Harry se uită în jur şi, spre marea lui surpriză, îl văzu pe Ron stând într-un colţ îndepărtat, negru la faţă de supărare. Ginny stătea cu el, vorbindu-i pe un ton calm, liniştitor.

— Ce faci, Ron? zise Harry, alăturându-se celor doi.

Ron se uită la Harry, cu o expresie de furie şi groază cumplită pe chip.

— De ce am făcut-o? zise el derutat. Nici acum nu ştiu de ce a trebuit s-o fac!

— Ce să faci? zise Harry.

— Păi… tocmai a invitat-o pe Fleur Delacour să meargă cu el la bal, zise Ginny.

Părea că se străduieşte să nu zâmbească, continuând să-l bată pe spate pe Ron, ca să îl liniştească.

— Ce ai făcut? zise Harry.

— Nu ştiu de ce am făcut-o! strigă iar Ron. Ce-o fi fost în capul meu? Erau oameni în jur… Peste tot! Am înnebunit… Ce-am făcut? Toţi erau de faţă! Treceam pur şi simplu pe lângă ea în holul de la intrare şi am văzut-o stând de vorbă cu Diggory… Şi nu ştiu ce mi-a venit… Am întrebat-o!

Ron gemu şi îşi ascunse faţa în palme. Continuă să vorbească, deşi abia puteau să înţeleagă ceva.

— S-a uitat la mine de parcă eram un fel de melc vâscos şi scârbos, sau ceva de genul ăsta. Nici măcar nu mi-a răspuns. Şi atunci… Nu ştiu ce s-a întâmplat… Am revenit la normal, probabil, şi am luat-o la fugă!

— Este din neamul Ielelor, zise Harry. Ai avut dreptate, bunica ei a fost aşa… Nu eşti tu de vină, pun pariu că ai trecut pe lângă ea când încerca să-l prindă în mreje pe Diggory şi ai fost lovit şi tu de farmecele ei… Dar îşi pierdea timpul, îţi spun eu, el… merge cu Cho Chang!

Ron îşi ridică privirea.

— Tocmai am invitat-o să meargă cu mine, zise Harry posomorât, şi mi-a spus că merge cu Cedric…

Lui Ginny îi pieri brusc zâmbetul.

— E groaznic, zise Ron, suntem singurii care nu avem partenere… Ei bine, în afară de Neville… Hei, ghici pe cine a invitat el? Pe Hermione!

— Poftim? se miră Harry, luat prin surprindere de asemenea veşti.

— Da, ştiu că e caraghios, dar aşa e! zise Ron, colorându-se puţin când începu să râdă. Mi-a zis chiar el după „Poţiuni”! Mi-a spus că Hermione a fost mereu foarte drăguţă cu el, că l-a ajutat la teme şi alte chestii de-astea… Hermione i-a zis însă că a fost invitată deja de altcineva. Ha! Să fim serioşi! Pur şi simplu nu a vrut să meargă cu Neville… Adică, cine ar vrea?

— Termină! zise Ginny supărată. Nu mai râde…

Chiar atunci intră şi Hermione prin gaura tabloului.

— De ce n-aţi venit la cină? întrebă ea, apropiindu-se.

— Pentru că… Ah, puteţi să terminaţi cu râsul ăsta? Tocmai au fost amândoi refuzaţi de fetele pe care le-au invitat la bal! zise Ginny.

Asta îi reduse la tăcere şi pe Harry, şi pe Ron.

— Mulţumim mult, Ginny, zise Ron sumbru.

— Toate fetele drăguţe merg cu altcineva, nu, Ron? îl întrebă Hermione cu un aer de superioritate. Eloise Midgen a început să pară chiar drăguţă în condiţiile astea, nu? Ei bine, sunt sigură pe vei găsi pe cineva care să vrea să meargă cu tine…

Dar Ron se uita la Hermione de parcă o vedea deodată în altă lumină.

— Hermione, Neville are dreptate… Chiar eşti o fată…

— Vai, ce observaţie profundă, zise ea ironic.

— Adică, vreau să spun că ai putea să mergi cu unul dintre noi!

— Nu, nu pot! E bine? se răsti Hermione.

— Of, haide, zise el grăbit, avem nevoie de partenere, o să arătăm ca nişte proşti dacă venim singuri, toţi ceilalţi au…

— Nu pot să merg cu nici unul dintre voi, zise Hermione, înroşindu-se puternic. Pentru că merg cu altcineva, de-aia!

— Ba nu! zise Ron. Ai spus asta numai ca să scapi de Neville!

— Ce spui? zise Hermione şi ochii îi scânteiară periculos. Doar pentru că ţie ţi-a luat trei ani să-ţi dai seama, Ron, nu înseamnă că nimeni altcineva nu a observat că sunt fată!

Ron se uită la ea, apoi zâmbi iar.

— Bine, bine, eşti fată, zise el. E de ajuns? Acum vii?

— Ţi-am mai spus! zise Hermione foarte supărată. Merg cu altcineva!

Şi se duse repede către dormitorul fetelor.

— Minte, zise Ron monoton, privind-o cum se îndepărta.

— Ba nu minte, zise Ginny încet.

— Da? Atunci, cu cine merge? întrebă Ron tăios.

— Nu îţi spun, e treaba ei, zise Ginny.

— Da, zise Ron, care părea terminat, a început să devină deranjant, de-acum… Ginny, tu te poţi duce cu Harry şi eu pur şi simplu o să…

— Nu pot, zise Ginny şi se înroşi şi ea. Eu merg cu… cu Neville. M-a invitat după ce l-a refuzat Hermione şi m-am gândit că… altfel nu o să mă pot duce şi eu la bal… Doar nu sunt în anul patru…

Părea extrem de nefericită.

— Cred că mă duc să iau cina, continuă ea, ridicându-se şi ducându-se către gaura tabloului, cu capul aplecat.

Ron îl privi pe Harry cu ochii mari.

— Ce-au păţit cu toatele? întrebă el.

Dar Harry tocmai le văzuse pe Parvati şi pe Lavender intrând prin gaura tabloului. Venise timpul pentru măsuri drastice.

— Aşteaptă aici, îi zise el lui Ron şi se ridică, se duse la Parvati şi o întrebă:

— Parvati, vrei să mergi cu mine la bal?

Parvati fu cuprinsă de o criză de chicoteli. Harry aşteptă să îi treacă isteria, cu degetele încrucişate în buzunarele robei.

— Da, bine, zise ea în cele din urmă, roşind foarte tare.

— Mersi, zise Harry, uşurat. Lavender, vrei să mergi cu Ron?

— Se duce cu Seamus, zise Parvati şi amândouă chicotiră mai tare ca niciodată.

Harry oftă.

— Îţi vine în minte cineva care să vrea să meargă cu Ron? zise el, coborându-şi vocea ca să nu-l audă Ron.