J. Rowling - Harry Potter şi Pocalul de Foc

— Au PORNIIIIIT! zbieră Bagman. Şi mingea este la Mullet! Troy! Moran! Dimitrov! Înapoi la Mullet! Troy! Levski! Moran!

Se juca aşa cum nu mai văzuse Harry niciodată. Îşi lipise Omniocularul atât de tare de ochi, încât vergeaua dintre lentile îi tăia nasul. Viteza jucătorilor era incredibilă. Înaintaşii aruncau balonul de la unul la altul atât de repede, încât Bagman abia avea timp să le spună numele. Harry învârti iar maneta pe care scria „încetinitor”, din partea dreaptă a Omniocularului, apăsă pe butonul „cadru-după-cadru” din partea de sus şi imediat mişcarea se derulă cu încetinitorul, în timp ce litere roşii şi strălucitoare îi treceau prin faţa lentilelor, iar zgomotul mulţimii aproape că îi spărgea timpanele. „Formaţie de atac cap-de-uliu” citi el, privind către cei trei înaintaşi irlandezi care zburau cu viteză, în grup, Troy în centru, puţin înaintea lui Mullet şi Moran. Se năpustiră asupra bulgarilor ca un trăsnet. „Mişcarea Porskoff” citi el apoi, în timp ce Troy se ridica rapid cu balonul sub braţ, scăpând de înaintaşa bulgară Ivanova, şi îi arunca balonul lui Moran. Unul dintre prinzătorii bulgari, Volkov, lovi tare cu bâta un balon-ghiulea, trimiţându-l în calea lui Moran, care se feri pentru a evita balonul-ghiulea şi scăpă balonul. Atent, Levski, care zbura pe dedesubt, îl prinse şi…

— TROY ÎNSCRIE! răcni Bagman, iar stadionul explodă în aplauze şi în urale. ZECE-ZERO pentru Irlanda!

— Poftim? strigă Harry, privind uimit prin Omniocular. Dar balonul e la Levski!

— Harry, dacă nu te uiţi la viteza normală, o să pierzi o grămadă de chestii! strigă Hermione, care sărea în sus şi în jos, cu mâinile în aer, în timp ce Troy făcea turul de onoare.

Harry privi repede peste Omniocular şi observă că spiriduşii care stătuseră pe margine se ridicaseră iar în aer şi formaseră imensul trifoi strălucitor. De partea cealaltă a terenului, ielele îi priveau bosumflate.

Supărat pe el însuşi, când se reluă jocul, Harry învârti maneta până la viteza normală.

Harry ştia destule despre vâjthaţ pentru a-şi da seama că înaintaşii irlandezi jucau superb. Acţionau ca o echipă perfectă, unită, dând impresia că îşi puteau chiar citi gândurile, după felul în care se poziţionau, iar rozeta de pe pieptul lui Harry le tot chiţăia numele: „Troy — Mullet — Moran!” Şi în zece minute Irlanda mai înscrise de două ori, fiind în frunte cu treizeci-zero şi, făcându-şi suporterii în verde să izbucnească în urale şi aplauze de fericire.

Meciul deveni şi mai rapid, dar şi mai brutal. Volkov şi Vulkanov, prinzătorii bulgari, loveau cu mânie baloanele-ghiulea, trimiţându-le către înaintaşii irlandezi, obligându-i să nu mai poată aplica cele mai bune tactici. De două ori fură nevoiţi să se împrăştie şi atunci, în sfârşit, Ivanova reuşi să spargă rândurile, să scape de portarul Ryan şi să înscrie primul gol al Bulgariei.

— Degetele în urechi! urlă domnul Weasley, când ielele începură să danseze, celebrând golul.

Harry îşi închise şi ochii, vrând să rămână cu mintea la meci. După câteva secunde, aruncă o privire spre teren. Ielele se opriseră din dans, iar Bulgaria era din nou în posesia balonului.

— Dimitrov! Levski! Dimitrov! Ivanova… Ah, pe onoarea mea! răcni Bagman.

O sută de mii de vrăjitori şi vrăjitoare tresăriră când cei doi căutători, Krum şi Lynch, zburară în picaj printre înaintaşi atât de repede, încât parcă s-ar fi aruncat din avion fără paraşute. Harry le urmări coborârea cu Omniocularul, încercând să zărească hoţoaica.

— Or să se prăbuşească! strigă Hermione de lângă Harry.

Avea dreptate… Pe jumătate însă… Chiar în ultima secundă, Viktor Krum se întoarse brusc din drum. Lynch se lovi însă de sol cu o bufnitură atât de puternică, încât răsună în tot stadionul. Din tribunele irlandeze se auzi un vuiet de supărare şi îngrijorare.

— Ce fraier a fost! se plânse domnul Weasley. S-a lăsat păcălit de Krum!

— Time out! strigă vocea lui Bagman. Medicii vrăjitori îl vor examina pe Aidan Lynch!

— N-are nimic, a şters doar puţin pământul! o linişti Charlie pe Ginny, care se aplecase peste marginea lojei, părând îngrozită. Exact ce urmărea Krum, bineînţeles…

Harry manevră repede butoanele „repetare” şi „cadru-după-cadru” de pe omniocularul său, potrivi viteza şi şi-l puse iar la ochi.

Revăzu coborârea lui Krum şi a lui Lynch cu încetinitorul. „Fenta Wronski” — diversiunea periculoasă a căutătorilor — apăru pe lentile cu litere roşii. Văzu chipul lui Krum concentrat la maxim, când se ridică exact la timp, Lynch fiind încă pe jos, şi înţelese: Krum nu văzuse deloc hoţoaica, doar îl făcuse pe Lynch să se ia după el.

Harry nu mai văzuse niciodată pe nimeni care să zboare aşa. Krum parcă nu ar fi fost pe mătură. Se mişca atât de uşor în aer, încât părea să plutească. Harry îşi aduse omniocularul la viteza normală şi îl aţinti asupra lui Krum. Se învârtea în cerc deasupra lui Lynch, care era adus în simţiri cu o licoare preparată de medicii vrăjitori. Concentrându-se asupra chipului lui Krum, Harry văzu cum ochii săi negri cercetau tot terenul de la cincizeci de metri înălţime. Profita de momentele în care i se dădeau îngrijiri lui Lynch şi căuta hoţoaica nestingherit.

Lynch se ridică în sfârşit în picioare, însoţit de uralele suporterilor în verde, încăleca pe „Fulgerul” său şi se avântă iar în aer. Restabilirea sa părea să-i fi insuflat curaj echipei Irlandei. Când Mostafa fluieră, înaintaşii intrară în acţiune cu o îndemânare cum Harry nu mai văzuse până atunci.

După alte cincisprezece minute şi mai rapide şi furtunoase, Irlanda era în frunte cu încă zece goluri. Acum conduceau cu o sută treizeci de puncte la zece, iar jocul începuse să fie din ce în ce mai înverşunat.

Când Mullet se avântă iar către stâlpii porţii, strângând bine balonul sub braţ, portarul bulgar Zograf zbură din poartă, pentru a-i ieşi în întâmpinare. Totul avu loc atât de repede, încât Harry nu apucă să-şi dea seama, însă un vuiet de furie din partea suporterilor irlandezi şi fluieratul lung şi sfredelitor al lui Mostafa îi spuseră că fusese fault.

— Iar Mostafa îl sancţionează pe portarul bulgar pentru cotonogirea… vreau să spun, folosirea coatelor în exces! îi informă Bagman pe spectatorii înflăcăraţi. Şi… Da, lovitură liberă pentru Irlanda!

Spiriduşii, care se ridicaseră supăraţi în aer, ca un roi de viespi strălucitoare, când fusese faultată Mullet, acum se uniseră şi formaseră cuvintele „HA! HA! HA!”. Ielele de pe partea cealaltă a terenului se ridicaseră, îşi fluturaseră supărate pletele şi începuseră iar să danseze.

Sincronizându-se perfect, băieţii Weasley şi Harry îşi băgară degetele în urechi, însă Hermione, care nu se obosise să facă acelaşi lucru, îi făcu semn lui Harry imediat. Se întoarse să se uite la ea, dar Hermione îi îndepărtă nerăbdătoare degetele din urechi.

— Uită-te la arbitru! zise ea, chicotind.

Harry se uită în jos, spre teren. Hassan Mostafa aterizase chiar în faţa Ielelor dansatoare şi se purta într-adevăr foarte ciudat. Îşi încorda muşchii şi îşi netezea mustaţa entuziasmat.

— Ah, aşa ceva nu se poate! zise Ludo Bagman, deşi părea foarte amuzat. Să-i dea cineva arbitrului câteva palme, să-şi revină!

Un medic vrăjitor traversă terenul, şi el cu degetele în urechi, şi îl pocni pe Mostafa în fluierul piciorului. Mostafa păru să se dezmeticească. Harry, care privea iar prin Omniocular, văzu că era extraordinar de stânjenit şi striga la Ielele care se opriseră din dans şi îşi agitau mâinile, supărate foc.