J. Rowling - Harry Potter şi Pocalul de Foc

Winky scoase un vaiet de disperare.

— Acum nu mai eram decât eu şi tatăl meu în casă. Şi atunci… Şi atunci, zise Crouch şi capul începu să i se rotească în jurul gâtului, iar pe faţă îi apăru un zâmbet de om nebun. A venit stăpânul meu după mine! A sosit la noi acasă într-o noapte, în braţele servitorului său credincios, Şobo. Stăpânul meu aflase că încă eram în viaţă. O capturase pe Bertha Jorkins în Albania. O torturase. Berta îi spusese o mulţime de lucruri. Îi povestise despre Turnirul celor trei vrăjitori. Îi spusese că bătrânul Auror, Moody, avea să predea la Hogwarts. A torturat-o până când a distrus Vraja de Memorie pe care o aruncase tatăl meu asupra ei. I-a spus că evadasem din Azkaban. I-a spus că tatăl meu mă ţine prizonier ca să nu mă pot duce să-mi caut stăpânul. Şi aşa stăpânul meu a aflat că încă eram servitorul său credincios… Poate cel mai credincios dintre toţi! Stăpânul meu a conceput un plan, pe baza informaţiilor obţinute de la Bertha Jorkins. Avea nevoie de mine. A sosit la noi acasă aproape de miezul nopţii. Tatăl meu a deschis uşa.

Zâmbetul de pe chipul lui Crouch se lăţi, de parcă i-ar fi venit în minte cea mai dragă amintire din viaţa lui. Ochii căprui, îngroziţi la culme, ai lui Winky îi apăruseră iar printre degete. Părea prea impresionată ca să mai vorbească.

— A fost foarte rapid. Tatăl meu a fost supus de Blestemul Imperius aruncat de puternicul meu stăpân. Acum tata era prizonierul, era cel controlat… Stăpânul meu l-a forţat să-şi vadă de treabă în mod normal, să se poarte de parcă nu s-ar fi întâmplat nimic. Şi am fost eliberat. M-am trezit. Eram iar eu însumi, viu, aşa cum nu mai fusesem de ani întregi.

— Şi ce ţi-a cerut Cap-de-Mort să faci? zise Dumbledore.

— M-a întrebat dacă eram gata să risc totul pentru el. Eram pregătit. Era visul meu, cea mai mare ambiţie, să-l servesc, să îi dovedesc devotamentul meu. Mi-a spus că avea nevoie să plaseze un servitor credincios la Hogwarts. Un servitor care să-l ghideze pe Harry Potter în timpul Turnirului celor trei vrăjitori fără să îşi dea seama ceilalţi. Un servitor care să îl urmărească pe Harry Potter. Să se asigure că ajungea la Cupa turnirului. Un om de încredere, care să transforme Cupa în Portal. Şi aceasta avea s-o ducă pe prima persoană care o atingea la stăpânul meu. Dar mai întâi…

— Aveai nevoie de Alastor Moody, zise Dumbledore.

Ochii săi albaştri aruncau fulgere de ură, însă vocea îi rămase calmă.

— Şobo şi cu mine am făcut-o. Am preparat dinainte PoliPoţiunea. Ne-am dus acasă la Moody. S-a împotrivit. A fost mare agitaţie. Am reuşit să-l subjugăm la timp. L-am închis cu forţa într-un compartiment al propriului cufăr. I-am tăiat nişte păr şi l-am adăugat la poţiune. Am băut-o şi am devenit dublura lui Moody. I-am luat piciorul şi ochiul. A fost cât pe-aci să dau nas în nas cu Arthur Weasley când a venit în dimineaţa aceea ca să-i liniştească pe Încuiaţii care auziseră tărăboiul făcut de noi. Am făcut pubelele din curte să se mişte. I-am spus lui Arthur Weasley că auzisem intruşi care probabil că vrăjiseră pubelele. Apoi am împachetat hainele lui Moody şi detectorii de Întuneric, le-am pus în cufăr, alături de Moody, şi am pornit către Hogwarts. L-am ţinut în viaţă, dar sub Blestemul Imperius. Am vrut să poată să-mi răspundă la întrebările pe care i le-aş fi putut pune. Să aflu despre trecutul lui, să-i învăţ obiceiurile, ca să pot să-l păcălesc chiar şi pe Dumbledore. De asemenea, aveam nevoie de părul lui pentru PoliPoţiune. Celelalte ingrediente erau uşor de luat. Am furat pielea de Boomslang din pivniţa castelului. Stăpânul Poţiunilor m-a găsit în biroul lui, dar i-am spus că aşa primisem ordin, să caut acolo.

— Şi ce s-a întâmplat cu Şobo, după ce l-aţi atacat pe Moody? zise Dumbledore.

— Şobo s-a întors ca să aibă grijă de stăpânul meu, în casa tatălui meu, şi să-l supravegheze pe acesta.

— Dar tatăl tău a scăpat, zise Dumbledore.

— Da. După o vreme, a început să lupte împotriva Blestemului Imperius, ca şi mine. Erau perioade când ştia ce era cu el, ce se întâmpla. Stăpânul meu a decis că era periculos ca tatăl meu să mai iasă din casă. L-a forţat să trimită scrisori Ministerului. L-a făcut să scrie şi să spună că era bolnav. Dar Şobo şi-a neglijat sarcina. Nu a fost destul de prevăzător. Tata a scăpat. Stăpânul meu a presupus că se îndrepta spre Hogwarts. Tata vroia să-i spună totul lui Dumbledore, să mărturisească. Ba chiar să recunoască pe şleau că mă eliberase din Azkaban. Stăpânul mi-a trimis vorbă că tata scăpase. Mi-a spus să-l opresc cu orice preţ. Aşa că am aşteptat. Am folosit harta pe care o luasem de la Harry Potter, harta care aproape că a distrus totul.

— Hartă? zise Dumbledore repede. Despre ce hartă este vorba?

— Harta lui Potter, cu culoarele secrete ale castelului Hogwarts. Potter m-a văzut aplecat aplecat asupra ei. M-a văzut într-o noapte furând ingredientele pentru PoliPoţiune de la Plesneală. A crezut că eram tatăl meu, având în vedere că avem şi acelaşi prenume. Am luat harta de la Potter în acea noapte. I-am spus că tatăl meu îi ura pe vrăjitorii Întunecaţi. Potter a crezut că tatăl meu îl urmărea pe Plesneală. Timp de o săptămână, am aşteptat ca tatăl meu să ajungă la Hogwarts. In sfârşit, într-o seară, harta mi-a arătat că tata ajunsese acolo. Mi-am luat pelerina care mă făcea invizibil şi m-am dus după el. Mergea pe la marginea pădurii. Apoi au venit Potter şi Krum. Am aşteptat. Nu puteam să-i fac nimic lui Potter, stăpânul meu avea nevoie de el. Potter s-a dus să-l cheme pe Dumbledore. L-am Împietrit pe Krum şi mi-am omorât tatăl.

— Nuuuu! se văită Winky. Stăpâne Barty, stăpâne Barty, ce spuneţi?

— Ţi-ai omorât tatăl, zise Dumbledore, cu aceeaşi voce calmă. Ce-ai făcut cu cadavrul?

— L-am dus în pădure. L-am acoperit cu pelerina. Aveam harta cu mine. L-am văzut pe Potter fugind la castel. S-a întâlnit cu Plesneală. A venit şi Dumbledore. L-am privit pe Potter aducându-l pe Dumbledore în pădure. M-am întors în pădure şi m-am furişat în spatele lor, m-am întâlnit cu ei. I-am spus lui Dumbledore că Plesneală îmi spusese unde să vin. Dumbledore mi-a spus să mă duc să-l caut pe tatăl meu. M-am întors la cadavrul tatălui meu. Am privit harta. După ce a plecat toată lumea, am Transfigurat trupul tatălui meu. Într-un os… L-am îngropat, purtând tot timpul pelerina pe umeri, în pământul proaspăt, săpat în faţa cabanei lui Hagrid.

Se lăsă tăcere deplină, întreruptă doar de plânsetele continue ale lui Winky. Apoi Dumbledore spuse:

— Şi în seara asta…

— M-am oferit să duc Cupa în labirint înainte de cină, şopti Barty Crouch. Am transformat-o într-un Portal. Planul stăpânului meu a funcţionat. Şi-a recăpătat puterile şi voi fi răsplătit de el dincolo de închipuirile oricărui vrăjitor…

Zâmbetul de nebun îi lumină iar faţa, iar capul îi căzu pe umăr, în timp ce Winky se văita şi plângea lângă el.

Dumbledore se ridică. Dezgustat, se uită pentru câteva clipe la Barty Crouch. Apoi îşi ridică iar bagheta şi din ea zburară nişte funii care se înfăşurară strâns în jurul lui Barty Crouch.

Se întoarse către profesoara McGonagall şi zise:

— Minerva, vrei să îl păzeşti tu, până când îl duc eu sus pe Harry?

— Desigur, zise profesoara McGonagall.

Şi ea părea scârbită, de parcă tocmai ar fi văzut pe cineva care voma. Însă când îşi scoase bagheta şi o îndreptă spre Barty Crouch, mâna îi fu foarte fermă.