J. Rowling - Harry Potter şi Pocalul de Foc

— Ce-i? ziseră Harry şi Ron într-un glas, întorcându-şi privirile spre ea.

— Nimic, zise Hermione repede, încercând să ascundă ziarul, dar Ron reuşi să îl înşface.

Se uită la titlu şi zise:

— Nu se poate! Nu azi! Vaca bătrână!

— Ce e? zise Harry. Iar Rita Skeeter?

— Nu, zise Ron şi, exact ca Hermione, încercă să ascundă ziarul.

— Este despre mine, nu? zise Harry.

— Nu, zise Ron, pe un ton total neconvingător.

Dar, înainte ca Harry să apuce să ceară ziarul, Draco Reacredinţă strigă din partea cealaltă a Marii Săli, de la masa Viperinilor.

— Hei, Potter! Potter! Ce-ţi mai face capul? Te simţi bine? Nu o s-o iei cumva razna?

Reacredinţă avea şi el o copie a ziarului. Toţi Viperinii de la masă râdeau şi se întorseseră în scaune ca să vadă reacţia lui Harry.

— Vreau să-l văd, îi zise Harry lui Ron. Dă-mi-l!

Împotriva dorinţei sale, Ron îi dădu ziarul. Harry îl întoarse şi se trezi uitându-se la propria lui fotografie, dedesubtul unui titlu cu litere enorme:

HARRY POTTER, SMINTIT ŞI PERICULOS!

Băiatul care l-a înfrânt pe Cel-Ce-Nu-Trebuie-Numit este instabil şi poate chiar periculos, scria Rita Skeeter, corespondent special al ziarului. Dovezi alarmante au ieşit de curând la lumină despre comportamentul straniu al lui Harry Potter, care ne fac să ne întrebăm dacă este în stare să concureze într-o competiţie atât de extenuantă cum e Turnirul celor trei vrăjitori, sau chiar să urmeze cursurile şcolii Hogwarts.

Potter, după cum dezvăluie Profetul zilei în exclusivitate, leşină des la şcoală şi adesea se plânge că îl doare cicatricea de pe frunte (amintire a blestemului cu care a încercat să-l omoare Ştiţi-Voi-Cine). Lunea trecută, în mijlocul orei de „Previziuni despre viitor”, reportera noastră de la Profetul zilei a fost martora plecării precipitate a lui Potter din clasă, pretinzând că îl durea prea tare cicatricea ca să mai poată învăţa.

Creierul lui Potter s-ar putea să fi fost afectat de atacul lui Ştiţi-Voi-Cine, aşa cum spun experţii de la spitalul Sf. Mungo pentru Boli şi Răni Magice, iar modul în care insistă că îl doare cicatricea să fie o exprimare a confuziei sale profunde.

„Ar putea să se şi prefacă,” zice unul dintre specialişti, „ar putea să o facă pentru a atrage atenţia.”

Profetul zilei a dezgropat însă anumite fapte despre Harry Potter, pe care Albus Dumbledore, directorul şcolii Hogwarts, a avut grijă să le ascundă publicului vrăjitoresc.

„Potter este Reptomit,” ne dezvăluie Draco Reacredinţă, un elev din anul patru de la Hogwarts.

„Au avut loc mai multe atacuri asupra elevilor acum doi ani şi cei mai mulţi credeau că Potter era vinovat, după ce l-au văzut pierzându-şi controlul la Clubul Dueliştilor, când a trimis un şarpe către un alt băiat. Totul a fost ţinut secret, desigur. Însă este prieten şi cu vârcolacii, şi cu uriaşii. Credem că ar fi în stare de orice pentru niscaiva putere.”

Reptomita, abilitatea de a conversa cu şerpii, este considerată de mult timp o Artă Neagră. Într-adevăr, cel mai cunoscut Reptomit din zilele noastre este nimeni altul decât Ştiţi-Voi-Cine. Un membru al Ligii de Apărare Împotriva Forţelor Întunecate, care a dorit să rămână anonim, a declarat că ar considera orice vrăjitor Reptomit cel puţin „demn de cercetat”. Sinceră să fiu, aş fi foarte bănuitoare faţă de oricine poate vorbi cu şerpii, având în vedere că şerpii sunt adeseori folosiţi în cele mai groaznice ritualuri Întunecate şi asociaţi dintotdeauna cu oamenii malefici. Şi în acelaşi timp, oricine caută compania unor creaturi atât de fioroase ca vârcolacii şi uriaşii se presupune că iubeşte violenţa.

Albus Dumbledore ar trebui să se gândească serios dacă un asemenea băiat ar trebui să aibă voie să participe la Turnirul celor trei vrăjitori. Unii se tem că Harry Potter ar putea recurge la Magie Neagră în disperarea sa de a câştiga turnirul, a treia probă având loc în această seară.

— E cam pornită pe mine, nu? zise Harry calm, împăturind ziarul.

La masa Viperinilor, Reacredinţă, Crabbe şi Goyle râdeau la el, punându-şi coarne şi strâmbându-se ca nişte nebuni sau mişcându-şi limbile ca şerpii.

— De unde a ştiut că te-a durut cicatricea la ora de „Previziuni despre viitor”? se miră Ron. Nu avea cum să fie acolo, nu are cum să fi auzit…

— Fereastra era deschisă, zise Harry. Am deschis-o ca să respir.

— Erai în vârful Turnului de Nord! zise Hermione. Nu avea cum să ţi se audă vocea până dincolo de domeniile castelului!

— Păi, tu eşti cea care ar fi trebuit să afle metodele magice de microfonie! zise Harry. Dacă nu i-a zis o pasăre sau o insectă, spune-mi tu cum a făcut-o!

— Încerc! zise Hermione. Dar… dar…

O expresie ciudată, absentă, apăru pe chipul Hermionei, de parcă ar fi avut o revelaţie. Îşi ridică încet mâna şi îşi trecu degetele prin păr.

— Ce-ai păţit? întrebă Ron, încruntându-se la ea.

— Da, zise Hermione pe nerăsuflate, trecându-şi iar degetele prin păr şi apoi ducându-şi mâna la gură, de parcă ar fi vorbit într-un walkie-talkie invizibil.

Harry şi Ron se uitară unul la altul.

— Am o idee, zise Hermione, uitându-se în gol. Cred că ştiu… Numai aşa nu a văzut-o nimeni… nici măcar Moody… şi doar astfel ar putea să ajungă pe pervazuri… Hm… dar nu are voie… Cu siguranţă nu are voie! Cred c-am prins-o! Daţi-mi două minute şi vă spun apoi. Mă duc puţin la bibliotecă… Doar ca să fiu sigură.

Spunând acestea, Hermione îşi înşfăcă ghiozdanul şi ieşi valvârtej din Marea Sală.

— Hei! strigă Ron. Avem lucrare la „Istoria Magiei” peste zece minute! Fratele meu, zise el, întorcându-se spre Harry, trebuie să o urască rău de tot pe femeia aia, ca să rişte să nu ajungă la timp la o lucrare. Ce o să faci la ora lui Binns? Citeşti iar?

Scutit de testele de la sfârşitul semestrelor pentru că era campion în Turnirul celor trei vrăjitori, Harry stătuse în spatele clasei la fiecare lucrare până atunci, căutând blesteme noi pentru a treia probă.

— Presupun că da, îi zise Harry lui Ron, dar chiar atunci profesoara McGonagall veni la masa Cercetaşilor, îndreptându-se spre el.

— Potter, campionii se strâng în camera de lângă Marea Sală, imediat după prânz, îi zise ea.

— Dar proba este abia diseară! zise Harry, pătându-se din greşeală cu ouă jumări şi temându-se că înţelesese greşit ora.

— Ştiu, Potter, zise ea. Familiile campionilor sunt invitate să vină să vadă ultima probă, ştii. Este doar o ocazie ca să te întâlneşti cu ei.

Se îndepărtă. Harry se uită după ea uluit.

— Doar nu se aşteaptă că o să apară familia Dursley, nu? îl întrebă el absent pe Ron.

— Nu ştiu, zise Ron. Harry, ar trebui să mă grăbesc, o să întârzii la ora lui Binns. Ne vedem mai târziu.

Harry îşi termină micul dejun în Marea Sală, care se golea treptat. O văzu pe Fleur Delacour ridicându-se de la masa Ochilor-de-Şoim şi alăturându-i-se lui Cedric, după care se îndreptară amândoi către camera alăturată şi intrară. Curând după aceea, se duse şi Krum. Harry rămase locului. De fapt, nu vroia să se ducă în camera aceea. Nu avea familie… Cine să vină să îl vadă cum avea să îşi rişte viaţa? Dar chiar pe când se ridica, gândindu-se că mai bine s-ar duce la bibliotecă să recapituleze nişte blesteme, uşa camerei alăturate se deschise şi Cedric scoase capul.