Joanne Rowling - Harry Potter şi ordinul Phoenix

Însă după ce trecură mai multe minute, Harry văzu că nu era singurul care se uita la Hermione. Capitolul care li se dăduse de citit era atât de greoi, încât din ce în ce mai mulţi elevi preferau să privească încercarea mută a lui Hermione de a atrage privirea profesoarei Umbridge în loc să se chinuie cu „Elementele de bază pentru începători”.

Când mai mult de jumătate din clasă începu să se uite la Hermione şi nu la cărţi, profesoara Umbridge păru să decidă că nu mai putea să ignore situaţia.

— Ai vrut să mă întrebi ceva despre acest capitol, draga mea? o întrebă ea pe Hermione, de parcă tocmai o observase.

— Nu, nu despre capitol, zise Hermione.

— Ei bine, acum citim, spuse profesoara Umbridge, dezvelindu-şi dinţii mici şi ascuţiţi. Dacă ai alte întrebări, putem să le lămurim la sfârşitul orei.

— Am o întrebare referitoare la obiectivele cursului nostru, zise Hermione.

Profesoara Umbridge ridică din sprâncene.

— Cum te cheamă?

— Hermione Granger, spuse Hermione.

— Păi, domnişoară Granger, cred că obiectivele cursului nostru sunt mai mult decât clare, dacă le citeşti cu atenţie, zise profesoara Umbridge cu o voce prefăcut prietenoasă.

— Păi, mie nu mi se pare că este aşa, spuse Hermione direct. Aici nu scrie nimic despre folosirea vrăjilor defensive.

Urmă o tăcere scurtă, timp în care mulţi dintre elevi îşi întoarseră capetele pentru a se încrunta la cele trei obiective ale cursului, care erau încă scrise pe tablă.

— Folosirea vrăjilor defensive? repetă profesoara Umbridge cu un mic hohot de râs. Vai, domnişoară Granger, nu îmi pot imagina cum ar putea să se ivească situaţii în clasa mea care să necesite folosirea unei vrăji defensive. Doar nu te aştepţi să fii atacată în timpul orei.

— Nu o să facem vrăji? exclamă Ron tare.

— Elevii trebuie să ridice mâna când doresc să vorbească la ora mea, domnule — ?

— Weasley, zise Ron, ridicând mâna nehotărât. Profesoara Umbridge, zâmbind şi mai larg, făcu abstracţie de el. Harry şi Hermione ridicară şi ei mâna imediat. Ochii umflaţi ai profesoarei Umbridge rămaseră o clipă aţintiţi asupra lui Harry, înainte ca ea să i se adreseze lui Hermione.

— Da, domnişoară Granger? Vroiai să mă mai întrebi ceva?

— Da, spuse Hermione. Cu siguranţă, scopul principal al orelor de Apărare contra Magiei Negre este practicarea vrăjilor defensive, nu-i aşa?

— Eşti cumva un expert educaţional instruit de Minister, domnişoară Granger? întrebă profesoara Umbridge cu vocea ei dulceagă şi falsă.

— Nu, dar…

— Păi atunci, mă tem că nu ai calificarea necesară pentru a hotărî care este „scopul principal” al unei materii. Noul nostru program de studii a fost creat de vrăjitori mult mai vârstnici şi isteţi decât dumneata. Vei învăţa despre vrăjile defensive într-un mod sigur, lipsit de riscuri…

— Şi la ce ne foloseşte asta? zise Harry tare. Dacă vom fi atacaţi, nu o să fie într-un mod…

— Mâna, domnule Potter! intonă profesoara Umbridge.

Harry îşi ridică pumnul cu putere. Încă o dată, profesoara Umbridge se întoarse în altă parte, însă acum mai erau şi alţi elevi care ridicaseră mâinile.

— Pe dumneata cum te cheamă? îl întrebă profesoara Umbridge pe Dean.

— Dean Thomas.

— Da, domnule Thomas?

— Păi, este exact cum a spus Harry, nu-i aşa? spuse Dean. Dacă vom fi atacaţi, nu va fi fără riscuri.

— Repet, zise profesoara Umbridge, zâmbindu-i lui Dean într-un mod foarte enervant, crezi că vei fi atacat în timpul orei mele?

— Nu, dar…

Profesoara Umbridge îl acoperi.

— Nu vreau să critic modul în care au fost tratate lucrurile în această şcoală, zise ea, cu gura deschisă într-un zâmbet neconvingător, dar clasa voastră a fost expusă influenţei unor vrăjitori foarte iresponsabili, ca să nu mai zic — râse scurt şi răutăcios — de existenţa unor hibrizi extrem de periculoşi.

— Dacă vă referiţi la domnul profesor Lupin, sări Dean supărat, a fost cel mai bun pe care…

— Mâna, domnule Thomas! După cum vă spuneam, vi s-au predat vrăji care au fost prea complexe, prea nepotrivite pentru vârsta voastră şi posibil letale. Aţi fost instruiţi să vă temeţi că puteţi să vă întâlniţi în orice zi cu atacuri Întunecate…

— Nu este adevărat, zise Hermione, doar am…

— Nu ai mâna ridicată, domnişoară Granger!

Hermione ridică mâna. Profesoara Umbridge făcu abstracţie de ea.

— Din câte am aflat, predecesorul meu nu numai că a aruncat blesteme ilegale în faţa clasei, dar chiar le-a practicat asupra voastră.

— Păi, s-a dovedit că era un nebun, nu-i aşa? spuse Dean înflăcărat. Să ştiţi că am învăţat foarte multe.

— Nu ai mâna ridicată, domnule Thomas! spuse profesoara Umbridge pe un ton foarte strident. Ministerul este de părere că o cunoaştere teoretică va fi mai mult decât suficientă pentru a vă permite susţinerea examenelor care, reprezintă până la urmă esenţa şcolii. Pe dumneata cum te cheamă? adăugă ea, uitându-se la Parvati, care tocmai ridicase mâna brusc.

— Parvati Patil, şi nu există o parte practică în cadrul N.O.V.-urilor de Apărare contra Magiei Negre? Nu ar trebui să arătăm că putem să folosim cu adevărat contrablestemele şi toate celelalte?

— Atâta timp cât aţi studiat destul de bine teoria, nu există nici un motiv pentru care să nu puteţi face vrăjile în cadrul unor condiţii de examinare controlate cu atenţie, zise profesoara Umbridge hotărâtă.

— Fără să le fi practicat niciodată înainte? spuse Parvati, nevenindu-i să creadă. Vreţi să spuneţi că, prima dată când vom face vrăjile, va fi în timpul examenului?

— Repet, atâta timp cât aţi studiat teoria destul de bine…

— Şi la ce o să ne folosească teoria în lumea reală? spuse Harry tare, ridicând iar pumnul.

Profesoara Umbridge îşi ridică privirea.

— Aceasta este o şcoală, domnule Potter, nu lumea reală, spuse ea cu blândeţe.

— Aşa că nu ar trebui să fim pregătiţi pentru ce ne aşteaptă acolo?

— Nu vă aşteaptă nimic acolo, domnule Potter.

— A, da? zise Harry.

Supărarea care îi mocnise în suflet toată ziua era pe punctul de a atinge cota maximă.

— Cine crezi că vrea să atace nişte copii ca voi? întrebă profesoara Umbridge pe o voce îngrozitor de mieroasă.

— Păi, să ne gândim… spuse Harry pe un ton meditativ şi batjocoritor. Poate… Lordul Cap-de-Mort?

Ron tresări, Lavender Brown scoase un mic ţipăt, iar Neville alunecă de pe taburet. Profesoara Umbridge nici nu clipi. Se uită la Harry cu o expresie de satisfacţie sumbră pe chip.

— Zece puncte pierdute de Cercetaşi, domnule Potter.

Elevii rămaseră tăcuţi şi nemişcaţi. Toată lumea se uita ori la Umbridge ori la Harry.

— Acum, haideţi să clarificăm nişte lucruri.

Profesoara Umbridge se ridică şi se aplecă spre ei, cu degetele ca nişte cârnăciori, sprijinite pe catedră.

— Vi s-a spus că un anumit vrăjitor Întunecat s-a întors din morţi…

— Nu a fost mort, spuse Harry supărat, dar, da, s-a întors!

— Domnule-Potter-ai-pierdut-deja-zece-puncte-pentru-casa-ta-nu-îţi-înrăutăţi-situaţia, spuse profesoara Umbridge dintr-o răsuflare, fără să se uite la el. După cum vă spuneam, aţi fost informaţi că un anumit vrăjitor Întunecat şi-a recăpătat puterile. Este o minciună.

— NU este o minciună! zise Harry. Eu l-am văzut, m-am luptat cu el!