Joanne Rowling - Harry Potter şi Prinţul Semipur

Merope clătină din cap disperată, lipindu-se de perete, incapabilă să vorbească.

— Dar i-am arătat eu, tată! râse Morfin. L-am blestemat când a trecut şi n-a mai fost deloc chipeş cu urticaria aia din cap până-n picioare, nu-i aşa, Merope?

— Non dezgustător ce eşti, o trădătoare de sânge nemernică! tună Gaunt, pierzându-şi controlul şi apucând-o de gât pe Merope.

Harry şi Ogden strigară „Nu!” într-un glas. Ogden ridică bagheta şi strigă: „Relashio!”, aruncându-l pe spate pe Gaunt şi îndepărtându-l de fiica lui; acesta se împiedică de un scaun şi căzu cât era de lung pe podea. Morfin scoase un strigăt de furie, sări de pe fotoliu şi se năpusti spre Ogden, vânturând cuţitul murdărit de sânge şi aruncând cu bagheta fel de fel de blesteme asupra lui.

Ogden fugi cât putu de repede. Dumbledore îi dădu de înţeles lui Harry că trebuiau să-l însoţească, Harry îl ascultă, cu strigătele lui Merope răsunându-i în urechi.

Ogden alergă pe alee şi apoi ţâşni ca din puşcă pe drumul principal, acoperindu-şi capul cu mâinile. Chiar atunci se lovi de un cal roib frumos, pe care călărea un tânăr brunet foarte chipeş. Şi el, şi fata drăguţă care îl însoţea călare pe un cal sur izbucniră în hohote de râs când îl văzură pe Ogden, care se izbi de cal şi o luă din nou la fugă, cu redingota fluturând în urma lui, plin de praf din cap până-n picioare, alergând fără direcţie pe drum.

— Cred că a fost de-ajuns, Harry, zise Dumbledore.

Îl apucă de braţ şi-l trase în sus. În clipa următoare, amândoi plutiră prin întuneric, uşori ca fulgul, până când aterizară în picioare, înapoi, în biroul luminat slab al lui Dumbledore.

— Ce s-a întâmplat cu fata din casă? spuse Harry imediat, în timp ce Dumbledore îşi mişca bagheta, aprinzând încă nişte lămpi. Cu Merope sau cum o fi chemat-o.

— A, a supravieţuit, zise Dumbledore, aşezându-se la birou şi făcându-i semn lui Harry să ia şi el loc. Ogden a Apărut înapoi la minister şi s-a întors cu întăriri după un sfert de oră. Morfin şi tatăl său au încercat să se împotrivească, dar au fost învinşi, scoşi din casă şi apoi judecaţi de Vrăjustiţie. Morfin, care-i atacase în repetate rânduri pe Încuiaţi, a primit trei ani în Azkaban. Dorlent, care a rănit mai mulţi angajaţi ai ministerului în afară de Ogden, a primit şase luni de închisoare.

— Dorlent? repetă Harry mirat.

— Chiar el, spuse Dumbledore, zâmbind aprobator. Mă bucur să văd că ţii pasul cu evenimentele.

— Bătrânul era…?

— Da, bunicul lui Cap-de-Mort, zise Dumbledore. Familia Gaunt s-a stins odată cu Dorlent, fiul său, Morfin, şi fiica lui, Merope. Se trăgeau dintr-o familie vrăjitorească străveche. Membrii ei erau recunoscuţi pentru instabilitatea şi firea lor violentă, care s-au accentuat pe parcursul mai multor generaţii, din cauza obiceiului lor de a încheia căsătorii între veri. Lipsa raţiunii, alăturată setei de grandoare, a făcut ca averea familiei să fi fost deja risipită cu câteva generaţii înaintea lui Dorlent. El a rămas în mizerie şi sărăcie, aşa cum ai văzut, moştenind un temperament agresiv, foarte multă aroganţă şi mândrie şi câteva obiecte transmise din generaţie în generaţie, pe care le iubea ca pe propriul lui fiu şi mult mai mult decât pe fiica sa.

— Asta înseamnă că Merope, zise Harry, aplecându-se şi privindu-l drept în ochi pe Dumbledore, asta înseamnă că Merope a fost… Domnule profesor, vreţi să spuneţi că ea era… mama lui Cap-de-Mort?

— Întocmai, spuse Dumbledore. Şi întâmplarea face să-l fi zărit şi pe tatăl lui Cap-de-Mort. Ţi-ai dat seama?

— Încuiatul pe care îl atacase Morfin? Călăreţul?

— Sigur că da, spuse Dumbledore, zâmbind larg. Da, el era Tom Cruplud Senior, Încuiatul chipeş care obişnuia să treacă pe lângă casa familiei Gaunt şi pentru care Merope Gaunt nutrea în taină o pasiune mistuitoare.

— Şi până la urmă s-au căsătorit? zise Harry, nevenindu-i să creadă şi fiindu-i imposibil să-şi imagineze doi oameni mai nepotriviţi pentru a alcătui un cuplu.

— Nu uita că Merope era vrăjitoare, spuse Dumbledore. Mă îndoiesc că puterile ei magice funcţionau la adevărata lor intensitate când era terorizată de tatăl ei. Sunt sigur că atunci când Dorlent şi Morfin au fost închişi în Azkaban, când a fost singură şi liberă pentru prima dată în viaţă, a putut să-şi folosească puterile după plac, plănuind cum să evadeze din viaţa de coşmar pe care o dusese timp de optsprezece ani. Bănuieşti cumva cum a reuşit Merope să-l facă pe Tomas Cruplud s-o uite pe iubita lui Încuiată şi să se îndrăgostească de ea?

— Aruncând Blestemul Imperius? sugeră Harry. Sau folosind o poţiune de dragoste?

— Foarte bine. Eu, unul, tind să cred că a folosit o poţiune de dragoste. Sunt convins că trebuie să i se fi părut mai romantic şi mă îndoiesc că i-a fost greu să-l convingă pe Cruplud să ia o gură de apă, într-o zi călduroasă, când acesta trecea singur pe drum. În orice caz, la câteva luni după evenimentele pe care tocmai le-am văzut, întreg satul Little Hangleton a vuit din cauza unui scandal de proporţii. Îţi dai seama ce bârfe s-au iscat când fiul moşierului a fugit cu Merope, fiica sărăntocului. Dar reacţia şocată a sătenilor nu a fost nimic pe lângă cea a lui Dorlent. Acesta s-a întors de la Azkaban, aşteptându-se să-şi găsească fiica supusă pregătindu-i o mâncare caldă. În schimb, a găsit un strat de praf pe masa din bucătărie şi un bilet de rămas-bun din partea ei, în care îi explica ce făcuse. Din câte am reuşit să aflu, din ziua aia Dorlent nu i-a mai pomenit niciodată numele şi nici faptul că ar fi existat vreodată. Este posibil ca şocul puternic pe care l-a avut din cauza plecării ei să fi contribuit la moartea lui grabnică — sau poate că pur şi simplu nu învăţase să-şi facă singur de mâncare. Dorlent era foarte slăbit de pe urma lunilor de închisoare şi nu a apucat să-l vadă pe Morfin întorcându-se acasă.

— Şi Merope? A… murit, nu? Cap-de-Mort a crescut la orfelinat, nu-i aşa?

— Aşa este, spuse Dumbledore. În privinţa asta, trebuie să facem presupuneri, dar nu cred că este greu de dedus ce s-a întâmplat. Vezi tu, la câteva luni de la căsătoria lor în secret, Tom Cruplud s-a întors singur la conacul din Little Hangleton. Prin sat s-a zvonit că ar fi fost păcălit, tras pe sfoară. Sunt sigur că ceea ce dorise să spună era că fusese aruncată o vrajă asupra lui — o vrajă care acum fusese dezlegată -, dar îndrăznesc să cred că nu a cutezat să folosească aceste cuvinte, de teamă să nu fie considerat nebun. Auzind ce spunea Tom Cruplud, sătenii au presupus că Merope îl minţise când îi spusese că urma să aibă un copil cu el şi că acesta fusese motivul pentru care o luase de soţie.

— Dar chiar a avut un copil cu el.

— Da, la un an după ce s-au căsătorit. Tom Cruplud a părăsit-o când era încă însărcinată.

— De ce n-au rămas împreună? întrebă Harry. De ce nu a mai funcţionat poţiunea de dragoste?

— Şi de data asta suntem nevoiţi să facem speculaţii, zise Dumbledore, dar cred că Merope, care îşi iubea foarte mult soţul, n-a putut să îl controleze în continuare cu ajutorul magiei. Cred că a ales să nu-i mai dea poţiunea. Fiind îndrăgostită, poate că şi-a indus convingerea că până atunci Tom se îndrăgostise la rândul lui de ea. Poate că a crezut că avea să rămână cu ea de dragul copilului. În ambele cazuri, s-a înşelat amarnic. Tom a părăsit-o şi nu a mai revăzut-o niciodată şi nu s-a obosit să afle ce se alesese de fiul său.