Ivan Efremov - Cor Serpentis

— Atenţiune! Atenţiune!

Mutt Ang îşi apropie microfonul ştiind că în toate secţiile cosmonavei oamenii rămăseseră nemişcaţi, întorcînduşi fără voie privirile spre pîlniile sonorizatoarelor [18] Termen folosit de autor în loc de «difuzor». din pereţi: omul încă nu se dezvăţase să se uite în direcţia izvorului de sunete atunci cînd voia să fie deosebit de atent.

— Atenţiune! repetă Mutt Ang. Peste cincisprezece minute, nava începe să frîneze. Toată lumea, în afara celor care sînt de serviciu, va sta în cabine. Prima fază a frînării va lua sfîrşit la orele 18. Cea dea doua fază, de şase «g» [19] Constanta gravitaţională, notată cu G, este o constantă fizică empirică ce apare din calculul atracţiei gravitaţionale dintre obiectele cu masă. Ea apare în legea lui Newton a gravitaţiei universale şi în teoria relativităţii generale a lui Einstein. De asemenea, este cunoscută sub numele de constanta gravitaţională universală, constanta lui Newton, iar în limbajul cotidian G mare. , va dura şase zile. Virajul navei va avea loc după semnalele P.L. - ale pericolului de lovire. Astai tot!

La orele 18, comandantul se ridică din fotoliu şi, învingînduşi obişnuita durere pe care frînarea io provoca în spate şi la ceafă, anunţă că se va duce în cabina lui să doarmă în timpul tuturor celor şase zile cît avea să dureze încetinirea zborului. Întregul echipaj al cosmonavei stătea acum lipit de aparate, procedînd la ultimele cercetări ale astrului de carbon.

Tey Eron privi posomorît în urma comandantului, care plecase.

Cu fiecare perfecţionare, creştea forţa şi trăinicia navelor cosmice. De aceea, cu greu sar fi putut face vreo comparaţie între forţa lui «Tellur» şi acele coji de nucă ce pluteau pe mările Pămîntului şi care încă din vechime căpătaseră aceeaşi denumire de nave. Şi totuşi astronava nu era nici ea altceva decît o coajă de nucă azvîrlită în adîncul de necuprins al spaţiilor… Parcă aducea mai multă linişte prezenţa comandantului în timpul manevrării navei.

Kary Ram tresări auzind rîsul vesel al lui Mutt Ang. Cu cîteva zile în urmă, întregul echipaj fusese alarmat de îmbolnăvirea neaşteptată a comandantului. Doar medicul intra în cabina acestuia, şi toţi vorbeau în şoaptă cînd treceau prin faţa uşii lui, închisă ermetic, ca în timpul unei avarii. Tey Eron era nevoit să pună singur în aplicare întregul plan întocmit: virajul navei, o nouă accelerare — pentru ieşirea din raza puternicei presiuni a luminii astrului de carbon — şi începerea pulsării înapoi, spre Soare.

Acum ajutorul de comandant mergea alături de Mutt Ang şi zîmbea reţinut. Se aflase că totul fusese pus la cale de comandant, cu ştirea doctorului. Mutt Ang îi cedase lui Tey Eron comanda pentru ai oferi posibilitatea să desfăşoare singur întreaga manevră, fără să spere la vreun ajutor. Deşi astrofizicianulşef nar fi recunoscut în nici un caz chinuitoarele îndoieli carel năpădiseră înainte de efectuarea virajului, îl dojenea totuşi pe comandant pentru faptul că neliniştise întregul echipaj.

Mutt Ang se scuza glumind şii demonstra lui Tey Eron că, în vidul spaţiului cosmic, astronava se află în afară de orice pericol. Aparatele nu puteau greşi, verificarea cuadriplă a fiecărui calcul excludea posibilitatea unor inexactităţi. În zona puternicei presiuni a luminii emise de astru, nu putea exista o centură de asteroizi şi meteoriţi.

— Oare naşteptaţi de loc să întîlnim vreun obstacol? întrebă Kary Ram.

— De bunăseamă că o întîmplare neprevăzută nu poate fi exclusă. Dar marea lege a Cosmosului, numită şi legea valorilor medii [20] Expresie matematică în care rezultatele finale ale calculelelor sînt exprimate cu ajutorul unei valori medii. Valorile extreme mari şi mici se neglijează. (n.a.) , pledează în favoarea noastră. Vom face puţin cale întoarsă şi vom intra în pulsaţie pe direcţia cunoscută, drept spre Soare, pe lîngă Cor Serpentis… Au trecut cîteva zile de cînd zburăm spre constelaţia Ophiuchus. Acum nu nea mai rămas mult.

— Curios, spuse îngîndurat Kary, parcă nu simt nici bucurie şi nam nici sentimentul că am săvîrşit un lucru care să merite şi să motiveze faptul că pentru Pămînt noi am murit pe timp de şapte sute de ani. Desigur, îmi dau seama, vom obţine zeci de mii de observaţii, milioane de calcule, fotografii, însemnări de mare importanţă, şi cu ajutorul lor pe Pămînt vor fi descoperite noi taine ale materiei…

— Da, se înfierbîntă Tey Eron, dar pe drumul dezvoltării istorice cîtă luptă, muncă şi vieţi a costat umanitatea şi pînă la ea trilioanele de generaţii de animale, aceşti germeni ai viitorului!…

— Toate astea sînt bune pentru raţiune. Pentru mine însă numai omul are însemnătate. El este în Cosmos singura forţă inteligentă, care poate folosi şi supune dezvoltarea spontană a materiei. Noi, oamenii, sîntem însă atît de singuri, atît de izolaţi. Cu toate că avem dovezi incontestabile că există o mulţime de lumi populate, totuşi nici o altă fiinţă din Univers na avut încă prilejul să se întîlnească cu omul terestru. Cîte poveşti, cărţi, cîntece şi tablouri nau fost închinate acestui mare eveniment, ce se lasă atît de mult aşteptat! Şi acest vis măreţ, radios şi cutezător, născut în vremurile străvechi în care oamenii abia fuseseră smulşi din mrejele religiei, acest vis na devenit încă realitate!

— Mrejele religiei! interveni Mutt Ang. Ştiţi voi însă cum îşi imaginau strămoşii noştri, chiar şi unii care au trăit în epoca primului zbor în Cosmos, realizarea acestui «vis măreţ»? Preziceau chiar de la prima întîlnire lupte înverşunate, atacarea sălbatică a cosmonavelor, uciderea astronauţilor între ei.

— Nemaipomenit! exclamară Kary Ram şi Tey Eron.

— Scriitorii noştri contemporani nau vrut nici măcar să mai scrie despre întunecata perioadă a sfîrşitului capitalismului, reluă cuvîntul Mutt Ang. Ştiţi doar din manualele de istorie că omenirea a trecut la un moment dat printro fază de dezvoltare foarte critică.

— Îmi amintesc, spuse Kary. Aceasta sa întîmplat atunci cînd oamenii au dobîndit grandioasa perspectivă a stăpînirii materiei şi a Cosmosului, dar mai existau vechi forme ale relaţiilor sociale, iar dezvoltarea conştiinţei sociale rămînea tot mai mult în urma victoriilor ştiinţei.

— Ai o memorie bună, Kary! Definiţia dată de tine este aproape exactă, dar poate fi spusă şi altfel: dorinţa de a cunoaşte Cosmosul şi măreţia lui au fost în contradicţie cu ideologia primitivă a proprietăţii private. Sănătatea şi viitorul omenirii au stat cîţiva ani în cumpăna soartei, pînă ce a învins noul, şi omenirea sa unit întro singură familie, în care nu mai existau clase sociale… Acolo, în partea capitalistă a lumii, existau inşi care nu vedeau noile căi şi trăgeau nădejdea că societatea lor este imuabilă şi eternă, că şi în viitor războaiele şi masacrele sînt inevitabile.

— Nădejde! zise Kary zîmbind ironic. Cum poate fi numită asta nădejde?

— Şi totuşi ei o numeau.

— Poate că şi în alte sisteme solare, pe planetele locuite de oameni, civilizaţiile trec prin aceleaşi perioade critice, spuse încet Tey Eron, aruncînd o privire fugară asupra cadranelor aparatelor de bord. Pînă acum, cunoaştem doar două planete nelocuite pe care există apă, atmosferă, rămăşiţe de oxigen şi unde vînturile agită nisipurile şi mările lipsite de viaţă.

— Nu! spuse Kary Ram dînd din cap. Nu pot crede că oamenii care au cunoscut imensitatea Cosmosului şi binefacerile pe care le oferă ştiinţa ar putea…