Ivan Efremov - Cor Serpentis

— Prin urmare, chiar dacă ar avea o altă înfăţişare, oamenii unei alte lumi nu ne vor părea urîţi. Dacă sînt însă la fel cu noi, doar ci, în loc de nas, au cîte o trompă? nu se dădu bătut Tey.

— Nefiindui necesare, o fiinţă raţională nu va avea niciodată coarne. Nasul poate fi alungit în felul în care spui (deşi existenţa mîinilor, fără de care omul nu poate fi conceput, o face inutilă pe aceea a trompei); oricum, ar fi un caz particular, o condiţie neobligatorie de conformaţie a unei fiinţe raţionale. Dar tot ce se creează dea lungul istoriei ca rezultat al selecţiei naturale devine o regulă, un fel de medie a unei mulţimi de abateri şi devieri. Tocmai în aceasta constă toată frumuseţea atît de multilateralei armonii. De aceea, pe cosmonava ce vine spre noi, eu naştept să dăm peste monştri cu coadă sau trompă. Nu, acolo nu vom întîlni asemenea fiinţe! Doar formele inferioare de viaţă sînt foarte deosebite la înfăţişare; cu cît făpturile devin mai evoluate, cu atît se apropie ele mai mult de semenele lor terestre! Paleontologia ne arată limitele stricte în care evoluţia încadra organismele superioare — amintiţivă sutele de cazuri de totală asemănare între vertebrate aparţinînd unor subclase complet diferite (de pildă, la marsupiale şi la placentare).

— Ai învins! se declară, în sfîrşit, Tey Eron de acord cu Afra.

Iată însă că acum sări so contrazică Kary Ram, îmbujorat de o ardoare tinerească. El susţinu că fiinţele altor planete, chiar dacă ar avea un trup uman şi frumos, sar putea cu totul diferenţia de noi prin raţiune, prin concepţiile lor despre lume şi viaţă. Şi, fiind atît de deosebite, ele ar putea lesne să devină pentru noi cruzi şi înfricoşători duşmani.

În apărarea biologului se ridică Mutt Ang.

— Nui mult de cînd şi eu mam gîndit la aceasta, le spuse comandantul, şi am înţeles că între fiinţele raţionale aflate toate pe o treaptă superioară de dezvoltare nu poate exista nici un fel de neînţelegere. Raţiunea Omului reflectă legile după care se dezvoltă logic lumea înconjurătoare, întregul Cosmos. În acest sens, omul constituie un microcosm. Gîndirea urmează legile Universului, care sînt unice pretutindeni. Gîndul, oriunde ar apărea el, va avea inevitabil la bază o logică matematică şi dialectică. Nu pot exista «alte» gînduri cu totul diferite, după cum nu poate exista un om în afara unei societăţi şi a naturii…

Cu strigăte voioase, tinerii astronavigatori încuviinţară cele spuse de comandant.

— Entuziasmul vostru nui oare prea exagerat? îi întrebă serios Mutt Aug.

— Nu, ripostă cu îndrăzneală Afra Devi, întotdeauna te bucură coincidenţa intre gîndurile unei mulţimi de oameni! în aceasta constă garanţia fidelităţii lor şi certitudinea unui sprijin tovărăşesc, mai ales dacă priveşti lucrurile din unghiurile diferite ale ştiinţei [24] «Din unghiurile diferite ale ştiinţei». În vremea noastră ar trebui să se spună: «din unghiurile diferitelor ştiinţe». Aici însă este vorba despre acea vreme în care cea mai înaltă ştiinţă va fi o sinteză să zicem a fizicii, biologiei şi matematicii, iar acestea vor constitui aspecte deosebite ale ştiinţei unice despre natura lucrurilor (n. a.) ….

— Ai în vedere disciplinele biologice şi sociale? întrebă Yas Tin, care tăcuse pînă atunci, aşezat, după obiceiul său, întrun colţ comod al canapelei.

— Da! Cel mai luminos fenomen din întreaga istorie socială a omenirii terestre la constituit întărirea continuă a înţelegerii reciproce, o dată cu dezvoltarea civilizaţiei şi cu lărgirea cunoştinţelor. Cu cît mai înalt devenea nivelul culturii, cu atît mai uşor era pentru diferitele popoare şi rase ale societăţii lipsite de clase să se înţeleagă între ele, cu atît mai radioase apăreau tuturora felurile vieţii în comun, necesitatea unirii, mai întîi a cîtorva ţări, apoi a întregii planete, a întregii umanităţi. Astfel, încheie Afra, ţinînd seamă de nivelul de dezvoltare la care a ajuns Pămîntul şi, fără îndoială, şi cei care vin spre noi…

— Aşa este, fu de acord Mutt Ang, două planete diferite care au cucerit Cosmosul se pot înţelege mai bine decît două popoare sălbatice de pe aceeaşi planetă!

— Dar cum rămîne cu inevitabilitatea războiului chiar şi în Cosmos, despre care erau convinşi unii strămoşi ai noştri cu un nivel de cultură destul de ridicat? întrebă Kary Ram.

— Undei volumul pe care ni lai făgăduit? îşi aminti Tey Eron. Cartea aceea despre două astronave care de la prima lor întîlnire au şi vrut să se nimicească una pe alta?

Comandantul se duse din nou în cabina lui. De data aceasta nu se mai întîmplă nimic neobişnuit, şi Mutt Ang reveni ţinînd în mînă microfilmul de forma unei steluţe octogonale. Îl aşeză în maşina de lectură. Fantezia străvechiului autor american stîrnea curiozitatea tuturor astronavigatorilor.

În povestirea intitulată «Prima întîlnire» era vorba despre dramaticele momente în care o astronavă pămînteascâ şi o alta străină şiau încrucişat drumurile în Nebuloasa Crabul, la peste o mie de parseci de Soare. Comandantul astronavei terestre dăduse ordin să fie pregătite toate hărţile siderale, materialele de observaţie şi calculele pentru nimicirea imediată a cosmonavei necunoscute de culoare neagră. De asemenea, toate tunurile folosite la distrugerea meteoriţilor trebuiau îndreptate spre inamic. Apoi pămîntenii începură să dezbată o problemă foarte importantă: aveau ei dreptul să încerece ducerea de tratative cu fiinţele venite din altă lume sau trebuiau să le atace fără nici o întîrziere şi să le distrugă? Pămîntenii erau alarmaţi de faptul că străinii ar putea să le descopere drumul pe care veniseră şi astfel ar putea năvăli pe Pămînt cu intenţia de a-l cuceri.

Aceste năstruşnice gînduri cel frămîntau pe comandant erau socotite de toţi subordonaţii săi drept adevăruri incontestabile. În mintea lui, întîlnirea a două civilizaţii, care se născuseră independent, trebuia să ducă la victoria aceleia care dispunea de un armament mai bun. O întîlnire în Cosmos însemna ori tratative, ori război (altceva nui putea trece prin cap autorului). Şi în vreme ce pe astronava terestră se discuta această problemă nava necunoscută, după ce lansă în spaţiul cosmic un robot sferic, se îndepărtă la patru sute de mile. Înveşmîntaţi în costume de scafandri, pămîntenii se apropiară de robot şi fixară în el legătura. În scurt timp sa putut constata că străinii, cu toate că vedeau doar în spectrul razelor infraroşii şi discutau emiţînd unde radiofonice, erau foarte asemănători cu oamenii planetei noastre. De asemenea, aceştia din urmă au descifrat imediat limbajul celorlalţi şi leau înţeles gîndurile.

Ca şi pămîntenii, comandantul astronavei străine avea şi el îndoieli: el îşi bătea capul să descopere mijlocul de a scăpa viu şi nevătămat din această situaţie critică fără să distrugă astronava pămînteană.

Minunata şi atît de mult aşteptata clipă a întîlnirii dintre reprezentanţii a două planete diferite ameninţa să se transforme întro nenorocire. Cele două nave interastrale se opriseră la o distanţă de şapte sute de mile una de alta şi de aproape două săptămîni tot duceau tratative prin intermediul robotului, care era de fapt un soi de barcă sferică.

Cei doi comandanţi se încredinţau reciproc de intenţiile lor paşnice, dar totodată susţineau că nu se pot încrede unul întraltul. Situaţia ar fi fost fără ieşire dacă eroul principal al povestirii — un tînăr astrofizician — nu sar fi împrietenit cu un membru din echipajul celeilalte astronave. Prin intermediul acestuia, a obţinut îngăduinţa de a vizita împreună cu comandantul său cosmonava străină. Înainte de a porni în această incursiune, el a avut grijă săşi ascundă sub haină o bombă cu o teribilă putere explozivă. O dată ajunşi la destinaţie, cei doi dădură un ultimatum: să se procedeze la un schimb de cosmonave; o parte din echipajul astronavei negre avea să treacă pe cea terestră, iar o parte dintre pămînteni pe astronava străină. În prealabil, tunurile pentru nimicirea meteoriţilor trebuiau să fie făcute inofensive. Astrofizicianul şi comandantul urmau să rămînă pe astronava străină şi întrun caz critic so arunce în aer. Ultimatumul a fost primit, şi astfel astronava cea neagră cu ostateci pămînteni sa îndepărtat, iar astronava terestră cu ostatici străini a plecat şi ea, dispărînd în ceaţă.