Ivan Efremov - Cor Serpentis

— Este exclus, Kary! îi răspunse imperturbabil Mutt Ang. Pot fi făcute anumite analogii între modurile în care se statornicesc formele superioare sociale, pe de o parte, şi formele superioare ale vieţii, pe de alta. Omul sa putut dezvolta doar în condiţii naturale relativ stabile, de lungă durată şi prielnice. Aceasta nu înseamnă însă că nau existat şi schimbări, dimpotrivă, ba ele au fost destul de violente, dar numai în ceea ce priveşte omul, şi nu natura în ansamblul ei. Cataclismele, marile zguduiri şi transformări nar fi permis să se dezvolte o fiinţă raţională. Acelaşi lucru se poate spune şi despre forma superioară a societăţii, care a reuşit să învingă Cosmosul, să construiască astronave, să pătrundă în adîncul spaţiului sideral numai după ce umanitatea şia statornicit pe planetă condiţiile de viaţă şi, bineînţeles, cînd nau mai existat catastrofalele războaie dezlănţuite de capitalişti… Nu, cei care au apărut în faţa noastră au depăşit şi ei punctul critic, au suferit şi au dat foarte multe jertfe pînă ceau construit o societate adevărată şi sănătoasă!

— Îmi face impresia, se aprinse Tey Eron, că omenirea nu poate pătrunde departe în Univers pînă nu ajunge la o treaptă mai înaltă, lipsită de războaie, în care fiecare om poartă o mare răspundere pentru toţi semenii săi!

— Ajungînd pe culmile societăţii comuniste, spuse Kary, umanitatea a dobîndit forţe capabile să învingă spaţiile cosmice: iar aceste forţe lea putut dobîndi numai pe această cale, alta na existat!

— Mîinile noastre sînt şi mîinile omenirii terestre îndreptate spre stele, sînt mîini curate! Dar aceasta nu ne poate caracteriza doar pe noi. În scurt timp, vom strînge mîini deopotrivă de curate şi puternice!

Tinerii nu sau putut abţine şi au întîmpinat cu vii aplauze ultimele cuvinte ale comandantului. Dar şi cei mai vîrstnici, a căror expansivitate e mai rară, sau strîns emoţionaţi în jurul lui Mutt Aug.

Undeva înainte, încă la depărtări formidabile, le zbura în întîmpinare cosmonava venită de pe o planetă sau stea necunoscută. Şi oamenii de pe Pămînt, pentru prima oară după miliarde de ani de dezvoltare a vieţii terestre, trebuiau să se întîlnească cu alte fiinţe… tot oameni. Nu este deci surprinzător că astronauţii, oricît se stăpîneau, erau totuşi cuprinşi de o adevărată febra. Li se părea cu neputinţă să plece la odihnă; nimeni nu voia să rămînă singur în aceste clipe de chinuitoare aşteptare. Dar Mutt Ang, după ce calculă timpul rămas pînă la întîlnirea astronavelor, ordonă lui Svet Sym să împartă membrilor echipajului un preparat liniştitor. Apoi le spuse;

— E necesar ca atunci cînd ne vom găsi cu semenii noştri dintro altă lume să fim în cea mai perfectă stare fizică şi morală. Doar vom avea de înfruntat atîtea mari dificultăţi; va trebui săi înţelegem şi să încercăm să le povestim despre noi. Va trebui să le împărtăşim cunoştinţele noastre şi să aflăm de la ei lucruri pe care nu le cunoaştem. Niciodată nu mia fost atîta teamă de incompetenţa mea, de neştiinţa de a mă descurca, zise Mutt Ang, şi, pe faţa de obicei calmă a comandantului, de astă dată se citi îngrijorarea.

Poate de abia acum şiau dat cu adevărat seama astronauţii de greaua răspundere pe care o aveau cu prilejul acestei extraordinare întîlniri. De aceea, fiecare a luat, fără să protesteze, o pastilă calmantă şi a plecat la odihnă.

Mutt Ang îl lăsă la postul de comandă doar pe Kary, dar, privind figura energică a lui Tey Eron, cumpăni puţin şi cu un gest îl invită şi pe acesta. Apoi comandantul se întinse întrun fotoliu, răsuflă obosit şişi acoperi faţa cu mîinile.

Pentru a nui tulbura gîndurile, Tey şi Kary rămaseră tăcuţi. «Tellur» zbura foarte încet, înaintînd cu aşanumita viteză tangenţială, de două sute de mii de kilometri pe oră, folosită la intrarea în zona Roche [25] Zona Roche (denumirea vine de la astronomul francez Roche) este zona gravitaţională a unui corp ceresc în cîmpul căruia dacă intră un alt corp ceresc mai mic se rupe în bucăţi, din cauza forţei de atracţie (n. a.) a unui corp ceresc. Roboţii care conduceau cosmonava o îndreptau exact pe traseul calculat cu minuţiozitate. Era timpul să devină vizibilă raza locatorului trimisă de cealaltă astronavă. Lipsa ei îl neliniştea din ce în ce mai mult pe Tey Eron.

Mutt Ang se ridică, şi faţa i se lumină de zîmbetul său familiar întregului echipaj, un zîmbet sprinţar şi puţintel nostalgic:

— Vino, prietene îndepărtat, la pragul nostru scump…

Tey se încruntă privind ecranul negru, pe care nu se arata nici o rază. Cîntecul comandantului i se părea cu totul nepotrivit pentru acele momente atît de încordate. Dar Kary începu să fredoneze un refren şi mai vesel, privind şiret spre secundul posomorît.

— Kary, încearcă să semnalizezi cu raza noastră, zise deodată Mutt Ang, conteninduşi cîntarea. Îndreapto la două grade întro parte şi alta şi apoi încrucişeazo cu cealaltă.

Tey roşi puţin. Mu se gîndise la o măsură atît de simplă şi îndrăznise săl acuze în gînd pe comandant că este prea uşuratic!

Au mai trecut două ore. Kary îşi imagina cum raza locatorului lor lunecă spre stînga, spre dreapta, în sus şi în jos, alergînd cu fiecare deviere sute de mii de kilometri prin negrele hăuri siderale. Aceste mişcări ale razei întreceau chiar şi uluitoarele închipuiri ale basmelor cu uriaşi plăsmuite cîndva pe Pămînt.

Tey Eron se cufundă întro toropeală contemplativă. Gîndurile fugeau încet, fără să dea naştere la emoţii. Tey îşi aduse aminte cum, la început, după plecarea de pe Pămînt, nu reuşise să scape un timp de un chinuitor şi straniu sentiment de renunţare.

Pesemne, această stare sufletească era proprie omului primitiv, dominat de impresia unei totale incoerenţe, de lipsa oricăror obligaţii şi griji de viitor. Pesemne, asemenea simţăminte apăreau la oameni cu prilejul unor mari nenorociri, războaie şi zguduiri sociale. Iar Tey Eron avea şi el sentimentul că trecutul, tot ce lăsase pe Pămînt, a dispărut pentru totdeauna, ireversibil: de viitorul enigmatic îl despărţea prăpastia cîtorva sute de ani, care aveau să aducă doar lucruri cu totul noi. De aceea nu putea fi vorba de nici un fel de planuri, proiecte, sentimente şi dorinţe de viitor… Aveau numai datoria sa adune noi cunoştinţe din adîncurile Cosmosului. Înainte şi numai înainte!

Şi fără de veste sa petrecut evenimentul care a lăsat în umbră şi dorinţa de a descoperi un nou Pămînt, şi neliniştile ajutorului de comandant.

Mutt Ang încercă săşi imagineze viaţa de pe cosmonava necunoscută. El presupunea că această navă trebuie să semene cu a lor, după cum şi fiinţele dinăuntrul ei trebuie să fie aidoma oamenilor, cu aceleaşi gînduri şi preocupări. Ajunsese la convingerea că este foarte uşor săţi închipui cum arată nişte făpturi nemaivăzute, scornind cele mai năstruşnice forme ale vieţii, dar că mult mai greu îţi poţi subordona fantezia unui cadru strict de legi, în felul propus de Afra Devi.

Mutt Ang mai stătea cu capul plecat, dar, după încordarea bruscă cure îi cuprinsese pe tovarăşii săi, îşi dădu seama că pe ecranul locatorului apăruse un semnal. Nu observase punctul de lumină care brăzdase vertiginos oglinda neagră şi se făcuse nevăzut. Soneria abia ţîrîise. Astronauţii săriră de pe locurile lor şi se apropiară instinctiv de ecran. Cu toate că apariţia punctului luminos fusese atît de fulgerătoare, ea avea totuşi o covîrşitoare semnificaţie. Aşadar, cosmonava străină făcuse cale întoarsă, nu dispăruse în abisurile spaţiilor, ci se îndrepta spre ei. Nava aceea interastrală era deci condusă de fiinţe tot atît de iscusite în zborurile cosmice. Ele au reuşit săşi stabilească destul de exact şi de repede traseul de întoarcere, iar acum, cu ajutorul razei lor, îl căutau pe «Tellur» de la mari depărtări. Două puncte neînchipuit de mici, pierdute în bezna cosmică, se căutau unul pe altul. Dar, în acelaşi timp, aceste două puncte reprezentau două lumi uriaşe, pline de energie şi cunoştinţe, lumi care în acele clipe se cercetau cu antenele lor formate din fascicule de unde luminoase. Kary mută raza locatorului principal de la diviziunea «1.488» la «375»… Încă puţin, încă puţin… Punctul luminos sa întors, a dispărut, din nou a trecut ca un meteor pe oglinda neagră, iar soneria abia de a apucat să ţîrîie.