Ivan Efremov - Cor Serpentis

Numită popular «Fata mare din Horă», «Casa» sau «Coliba». (n.r.)

«α Piscis Austrini» este steaua cea mai strălucitoare din constelaţia Peştele austral («Dorado»), şi ocupă locul 17 în lista celor mai strălucitoare stele de pe bolta cerească. Numele ei provine din limba arabă فم الحوت fum al-ħūt şi înseamnă «gura peştelui».

«α Aur» este o stea strălucitoare din emisfera nordică, cea mai strălucitoare stea din constelaţia Vizitiul («Auriga»). Are o magnitudine de de 0.08 şi se afla la o depărtare de 42.21 de ani-lumină de Pământ.

Arcturus (α Boo) este cea mai luminoasă stea din constelaţia Boarului («Bootes») şi a treia ca luminozitate de pe cer, după Sirius şi Canopus.

Molecule legate între ele, formînd lanţuri de molecule şi macromolecule. (n.r.)

Pe semne din pricina vitezelor extraordinar de mari cu care zburau astronavele şi a răstimpurilor extrem de scurte în care astronautii nu se aflau în pulsaţie. (n.r.)

Dansatorii, trecînd printr-un sistem de unde invizibile le modificau, acţionau asupra aparatelor electonice şi creau astfel cu propriul lor corp muzică şi ritm. (n.a.)

Mic animal miriapod. (n.r)

mișcări prin care esofagul, stomacul și intestinele se contractă, favorizând deglutiția și apoi digestia.

«Purtătorul de şerpi» (un bărbat pe care este încolăcit un şarpe). Şarpele era cunoscut la egipteni ca simbol al tămăduirii. Ptolemeu a fost acela care a menţionat existenţa lui Ophiucus ca una dintre cele 48 de constelaţii. Situată în regiunea Căii Lactee, între constelaţia Vulturul şi Scorpion, mai sus de Săgetator şi mai jos de Şarpe. Cel mai important eveniment care s-a produs în constelaţia Ophiucus a fost explozia unei supernove, care a avut loc pe 10 octombrie 1604. Ea a fost observată de Johannes Kepler.

Termen folosit de autor în loc de «difuzor».

Constanta gravitaţională, notată cu G, este o constantă fizică empirică ce apare din calculul atracţiei gravitaţionale dintre obiectele cu masă. Ea apare în legea lui Newton a gravitaţiei universale şi în teoria relativităţii generale a lui Einstein. De asemenea, este cunoscută sub numele de constanta gravitaţională universală, constanta lui Newton, iar în limbajul cotidian G mare.

Expresie matematică în care rezultatele finale ale calculelelor sînt exprimate cu ajutorul unei valori medii. Valorile extreme mari şi mici se neglijează. (n.a.)

Protecţia comunicaţiilor electronice. (n.t.)

«Tellur» era prima astronavă a cîmpului invers. În mod firesc, echipajul său folosea terminologia consacrată, în care viteza luminii (nerealizabilă cu o rachetă obişnuită) era considerată ca absolută. (n.a.)

Denumire veche, încă de pe timpul lui Ptolemeu, a munţilor Ruwenzori (lanţ muntos mic, dar spectaculos din Africa centrală ecuatorială, situat la graniţa dintre Uganda şi Congo, între lacurile Albert şi Edward, cu înălţimi de până la 5109 m.) (n.a.)

«Din unghiurile diferite ale ştiinţei». În vremea noastră ar trebui să se spună: «din unghiurile diferitelor ştiinţe». Aici însă este vorba despre acea vreme în care cea mai înaltă ştiinţă va fi o sinteză să zicem a fizicii, biologiei şi matematicii, iar acestea vor constitui aspecte deosebite ale ştiinţei unice despre natura lucrurilor (n. a.)

Zona Roche (denumirea vine de la astronomul francez Roche) este zona gravitaţională a unui corp ceresc în cîmpul căruia dacă intră un alt corp ceresc mai mic se rupe în bucăţi, din cauza forţei de atracţie (n. a.)

Compartimentul ecluzei (n.t.)

deschidere în peretele lateral al navei (n.t.)

Pardoseala (n.t.)

ANTIMATERIA — adică materia ai cărei atomi sînt alcătuiţi din protoni cu sarcină negativă (antiprotoni) şi din electroni cu sarcină pozitivă (pozitroni). Contactul antimateriei cu materia noastră «normală» trebuie să ducă la dezagregarea totală a celor două feluri de substanţe şi la degajarea unei cantităţi enorme de energie. De aceea se susţine de obicei că în Galaxia noastră nu pot exista corpuri cereşti alcătuite din antimaterie (nefiind exclus ca altr galaxii să fie alcătuite doar din antimaterie). Un alt punct de vedere susţine dualitatea de formare a substanţelor: în Calea Lactee este posibilă nu numai existenţa antimateriei, ci şi coexistenţa dintre ea şi materia «normală» (în anumite sisteme stelare) [n.a.]. Aşadar, aşa-zisa «antimaterie» este şi ea tot o formă a materiei, dar organizată altfel, din punct de vedere al structurii atomice (n.r.)

Carena (prin analogie cu o navă marină) — partea de jos a cosmonavei. (n.tr.)

Adică împotriva risipirii energiei (n.a.).

Un gaz activ liber este un gaz care are proprietatea să se combine cu alte corpuri, dar care se găseşte liber, adică necombinat (n.tr.).

Filtrul de 430 este un filtru care lasă să treacă prin el numai raze luminoase cu o lungime de undă de 430 de milimicroni, adică lumina albastră vie (n. a.).

«Se pierdeau parcă în depărtare». Vrea să sugereze faptul că acele sunete atingeau uneori tonuri atît de înalte încît nu mai puteau fi auzite de pămînteni. (n. a.)

Pămîntenii — care s-au avîntat în cosmos şi au descoperit noi planete cu oxigen şi condiţii optime de viaţă — nu mai aveau nevoie să lucreze tot uscatul globului pămîntesc. De aceea multe suprafeţe erau transformate în parcuri sau monumente naturale, mai erau păstrate cîmpii, păduri şi chiar pustiuri, pentru a reda naturii terestre întreaga varietate carei fusese răpită. Dimpotrivă, «oamenii fluorici» — fiind izolaţi pe planeta lor ca întro închisoare, deoarece în spaţiile siderale apropiate nu exista vreun corp ceresc similar — aveau nevoie de tot cuprinsul uscatului, care, din nefericire pentru ei, devenea şi mai neîndestulător, din pricina toridelor zone ecuatoriale, unde se evapora oceanul fluorhidric (n.a.).

E vorba despre stepele patriei mele pe care cresc negară şi pelinul (n. a.)

Din punct de vedere fizic, organismul viu este un fel de filtru sau un fel de baraj care fie că opreşte, fie că frînează entropia (adică degradarea sau dispersarea energiei) (n.a.)