Ivan Efremov - Cor Serpentis

Mutt Ang ceru să se aprindă lumina terestră; în coridorul celorlalţi însă nu mai era nimeni.

— Grupul pentru lucrări exterioare să îmbrace costumele de scafandri! ordonă comandantul lui «Tellur», tulburînd tăcerea apăsătoare ce se lăsase. Va trebui să desfacem legăturile dintre cosmonave. Mecanicii — la maşini! Astronavigatorul — la postul de comandă! Toată lumea să fie pregătită pentru zbor!

Oamenii părăsiră galeria luînd cu sine toate aparatele. Numai Afra, învăluită de razele palide venite pieziş de la un hublou deschis, înmărmurise îngheţată parcă de gerul spaţiilor siderale.

— Afra, închidem uşa galeriei! strigă Tey Eron de undeva din inima rachetei. Să urmărim cum îşi vor lua zborul!

Tînara femeie, dusă pe gînduri, se trezi la realitate şi strigînd: «Stai Tey, aşteaptă!», alergă la comandant.

Uimit, Tey Eron rămase locului; după cîteva clipe însă Afra se înapoie în fugă, fiind însoţită de însuşi Mutt Ang.

— Tey, un proiector în galerie! Cheamă tehnicienii! Fixează din nou ecranul.

Oamenii prinseră a se agita ca în timpul unei avarii. Fasciculul puternic de raze pătrunse în adîncul culoarului şi începu să se aprindă şi să se stingă regulat, asemenea undei locatorului de pe «Tellur» cu prilejul întîlnirii astronavelor. Străinii îşi întrerupseră lucrul şi apărură în galerie. Pămîntenii dădură drumul luminii albastre de «430». Înfrigurată, Afra se aplecă asupra tablei de desen care transmitea pe ecran schiţele făcute la repezeală. Dublele lanţuri în spirală ale mecanismelor ereditare prezentate de pămînteni trebuiau în ansamblu să coincidă cu acelea ale oamenilor de pe planeta fluorică.

Metabolismul organismului omenesc, reprezentat de Afra sub formă de diagramă, se asemăna cu transformările energiei radiante solare obţinute prin intermediul plantelor. Tînăra femeie privi spre astronauţii străini, după care şterse atomul fluorului, cu cei nouă electroni ai lui, şi în locul său puse oxigenul.

Oamenii de pe planeta fluorică rămaseră uluiţi. Comandantul lor făcu cîţiva paşi înainte, îşi lipi faţa de peretele străveziu, şi începu să studieze cu ochii lui mari schiţele făcute la repezeală de Afra. Apoi, fără de veste, îşi strînse miinile deasupra frunţii şi făcu o plecăciune adîncă în faţa femeii pămîntene.

Înţelesese ideea ce se născuse în mintea Afrei, chiar în ultimele clipe ale despărţirii. Ea se gîndise la modificarea îndrăzneaţă a proceselor chimice care puneau în funcţie complexul organism uman. Acţionînd asupra mecanismului eredităţii, metabolismul fluoric trebuia substituit cu cel pe bază de oxigen. Desigur, aveau să fie păstrate toate particularităţile, întreaga ereditate a oamenilor fluorici, dar organismele lor aveau să fie determinate să funcţioneze pe un alt temei energetic.

Această titanică problemă putea ridica însă asemenea dificultăţi că pentru rezolvarea ei nar fi fost de ajuns nici chiar cele şapte secole ce-l mai despărţeau pe «Tellur» de Pămînt, răstimp în care ştiinţa va fi făcut totuşi uriaşi paşi înainte…

Dar cît de multe lucruri nar putea fi realizate prin eforturile comune ale celor două planete! Mai cu seamă dacă li sar asocia şi străduinţele unor semeni din alte lumi… Omenirea fluorică nar mai rămîne atît de stingheră, atît de pierdută în hăurile siderale.

Cînd oamenii din diferite planete, stele şi galaxii se vor afla, se vor cunoaşte şi vor instaura o uriaşă umanitate cosmică, poate că locuitorii cu pielea sură ai lumii fluorice vor fi învins izolarea cauzată de structura deosebită a organismului lor.

Nu era dar întemeiată tristeţea cei năpădea acum la despărţire! În definitiv, în ciuda particularităţilor fizice şi ale mediului lor de viată, cele două seminţii umane se asemănau şi se găseau pe aceeaşi treaptă de dezvoltare.

Privind în ochii mari şi oblici ai aceluia care comanda racheta albă, Afra avu impresia că citeşte în ei toate aceste gînduri. Sau poate că nu era decît reflexul propriilor ei idei?

Dar pesemne că străinii aveau în forţa raţiunii umane aceeaşi încredere pe care o manifestau şi pămîntenii. Iată de ce chiar firava scînteie de speranţă exprimată de Afra stîrnise în sufletele lor un asemenea ecou. Gesturile prieteneşti al oamenilor de pe planeta fluorică nu mai semănau acum a semne de adio, ci făgăduiau clar noi întîlniri în viitor.

Cele două rachete se depărtau lin, ferinduse ca nu cumva puternicele lor motoare auxiliare să provoace neajunsuri expediţiei prietene. Cosmonava albă se învălui la un moment dat întro mantie de flăcări orbitoare. Cînd acestea se stinseră, înaintea pămîntenilor se căsca doar noaptea siderală.

«Tellur» porni încet, apoi intră în pulsaţia cei slujea drept pod peste genunile cosmice. Vîrîţi în compartimentele lor de protecţie, oamenii nu mai puteau vedea nici cum se scurtează lungimea de undă a cuantelor de lumină venite dinainte, nici cum aştrii îndepărtaţi devin tot mai albaştri, iar apoi aproape violeţi. Întrun tîrziu, «Tellur» se cufundă în bezna spaţiilor cosmice, după care înflorea şi aştepta clocotitoarea, fremătătoarea viaţă a Pămîntului…

SFÎRŞIT

[Originally published in «Iunosti» nr.1/1959. Publicată în româneşte în «Colecţia «POVESTIRI ŞTIINŢIFICO-FANTASTICE»» Nr. 113 şi 114.]

Povestirea «Cor Serpentis» a fost tradusă după textul apărut în revista sovietică «Iunosti» nr.1/1959. La rugămintea redacţiei, I. Efremov a binevoit să precizeze anumite pasaje. Traducătorii au ţinut seama de toate explicaţiile şi completările autorului, iar în unele cazuri acestea au fost date în subsol (n. r.)

Aceasta vrea să însemne că omul trebuie să se împotrivească procesului de degradare a energiei, că trebuie necontenit să lupte pentru dobîndirea de noi forme de energie, care să i asigure existenţa (n. r.)

unitate de măsură a lungimii definită ca distanţa de la care 1 ua se vede sub unghiul de 1» sau Pământul are o mişcare de paralaxă de 1». Este egală cu 3,26163626 ani-lumină, 206 264,806 ua sau 3,08568025 × 1016 m.

Spectrele stelelor, în funcţie de anumite caracteristici fizice, dar mai ales de temperatura lor, se împart în clase care se notează cu litere în următoarea ordine: O, B, A, F, G, K, M. Temperaturile de pe suprafaţa stelelor variază între circa 100.000 C (clasa O) şi circa 3.000 C (clasa M). De asemenea variază şi culorile: de la albastru pînă la roşu. Fiecare clasă se împarte în zece gradaţii descendente, care se notează cu cifre de la 0 la 9. Stelele în spectrul cărora se găsesc în cantităţi mai mari şi alte elemente — carbon, zirconiu etc — se notează cu alte litere: R, S etc. Cît priveşte spectrul K-zero, el indică o stea purtocalie cu cea mai ridicată temperatură din clasa ei (circa 4000 C) şi în care predomină titanul şi metalele neutre — fierul, calciul, magneziul etc. (n.r.)

ascunderea trecătoare, pentru un observator, a unui astru, datorită interpunerii între astru şi observator a unui astru opac.

Steaua Epsylon din constelaţia Şarpele (pe lat. SERPENS. - n. r.)

Constelaţia CORONA BOREALIS este o mică constelaţie nordică ale cărei stele formează un arc semicircular, denumită «Hora» în astronomia populară românească sau «Casa cu ograda ei» (n.r.)