Ivan Efremov - Cor Serpentis

[1] Povestirea «Cor Serpentis» a fost tradusă după textul apărut în revista sovietică «Iunosti» nr.1/1959. La rugămintea redacţiei, I. Efremov a binevoit să precizeze anumite pasaje. Traducătorii au ţinut seama de toate explicaţiile şi completările autorului, iar în unele cazuri acestea au fost date în subsol (n. r.)

(Inima Şarpelui)

Traducerea: Adrian Rogoz şi F. Ionescu

Ceaţa somnului care învăluia cunoştinţa fu sfîşiată de o vibraţie melodioasă… «Nu adormi! De eşti nepăsător, tenvinge neagra Entropie!» [2] Aceasta vrea să însemne că omul trebuie să se împotrivească procesului de degradare a energiei, că trebuie necontenit să lupte pentru dobîndirea de noi forme de energie, care să i asigure existenţa (n. r.) …

Cunoscutele cuvinte ale acelei bucăţi muzicale treziră în memorie asociaţii de idei şi duseră apoi mai departe lanţul lor nesfîrşit.

Viaţa revenea. Corpul uriaşei nave se mai cutremura, dar mecanismele ei automate îşi continuau, fără încetare, activitatea. Vîrtejurile de energie din jurul celor trei calote de protecţie îşi încetară goana invizibilă. Cîteva clipe, calotele ce păreau a fi mari stupi de metal mat cu scînteieri verzui, rămaseră la locurile lor, apoi, brusc şi toate o dată, ţîşniră în sus şi se pierdură în nişele din plafon, prin complicata împletitură de conducte, traverse şi cabluri.

Doi dintre oameni rămaseră nemişcaţi în fotoliile lor adînci, înconjurate de inele — suporturile calotelor ce dispăruseră cu cîteva clipe înainte. Cel deal treilea ins îşi înălţă încet capul ce îi păru mai greu ca de obicei, apoi, deodată, îşi scutură părul cu reflexe întunecate. Se săltă din adîncul fotoliului, a cărui căptuşeală izolantă era mai moale decît puful, şi se aşeză cu piciorul îndoit sub dinsul. Îndată după aceea se aplecă înainte, spre a cerceta aparatele indicatoare. Ochiurile acestora umpleau întreaga suprafaţă oblică, gălbuie a tabloului de comandă ce tăia dea curmezişul încăperea, chiar în faţa fotoliilor.

— Am ieşit din pulsaţie! răsună o voce energică. Teai trezit din nou înaintea celorlalţi, Kary? Ai o sănătate ideală pentru un astronaut!

Kary Ram, mecanic pentru aparatele electronice şi de astronavigaţie de pe nava cosmică «Tellur», se întoarse fulgerător, întîlnind privirea încă înceţoşată a comandantului.

Mutt Ang se mişcă anevoie, apoi răsuflă uşurat şi se ridică, oprinduse şi el înaintea tabloului de comandă.

— Douăzeci şi patru de parseci [3] unitate de măsură a lungimii definită ca distanţa de la care 1 ua se vede sub unghiul de 1» sau Pământul are o mişcare de paralaxă de 1». Este egală cu 3,26163626 ani-lumină, 206 264,806 ua sau 3,08568025 × 1016 m. … am lăsat mult în urmă steaua. Aparatele noi greşesc întotdeauna… mai bine zis noi nu ştim să le folosim îndeajuns de bine… Putem opri muzica. Şi Tey sa trezit!

În liniştea ce se lăsase, Kary Ram auzi doar răsuflarea întretăiată a tovarăşului său care îşi venise şi el în simţiri.

Postul central de conducere al giganticei cosmonave amintea de o sală rotundă suficient de mare. Deasupra tablourilor de comandă şi a uşilor ermetice, în jurul încăperii se întindea un ecran albăstrui.

În direcţia axei longitudinale a navei, spre prora ei, ecranul era secţionat. Acolo se afla discul transparent, ca un cristal de rocă, al locatorului, disc al cărui diametru depăşea aproape de două ori înălţimea unui om. Imensul disc părea că se contopeşte cu spaţiul cosmic şi, scînteind în luminile fosforescente ale aparatelor, era aidoma unui mare diamant negru.

Mutt Ang făcu un gest imperceptibil, şi îndată cei trei oameni care se aflau la postul de comandă îşi duseră mîinile la ochi. Un soare portocaliu se aprinse în stînga, dincolo de ecran. Lumina lui, deşi atenuată de filtre uriaşe, nu era totuşi prea uşor de îndurat.

Mutt Ang dădu din cap:

— Încă puţin şi am fi traversat coroana stelei… De acum înainte no să mai calculez itinerarul exact. E cu mult mai sigur să evităm eventualele obstacole.

— Tocmai aici stă pericolul pentru noile cosmonave pulsative, vorbi din adîncul fotoliului Tey Eron, ajutor de comandant şi astrofizician şef al navei. După ce facem calculele necesare, nava se repede orbeşte, ca o împuşcătură în întuneric. Iar noi? Sîntem şi noi orbi şi fără viaţă, în interiorul cîmpurilor magnetice de protecţie. Mie numi place acest fel de zbor prin Cosmos, deşi este cel mai rapid din cîte a fost în stare să inventeze omenirea.

— Douăzeci şi patru de parseci! făcu Mutt Ang. Şi nouă ne pare că a trecut doar o clipă.

— O clipă de somn, asemănătoare morţii, ripostă încruntat Tey Eron. Cît priveşte viaţa de pe Pămînt…

— E mai bine să nu ne gîndim la asta, se auzi glasul lui Kary Ram, e mai bine să nu ne gîndim căci pe Pămînt au trecut mai mult de 76 de ani. Mulţi dintre prieteni şi rudele noastre au murit, multe lucruri sau schimbat… şi ce o să mai fie cînd…

— Toate astea sînt inevitabile întro călătorie îndelungată, oricare ar fi sistemul astronavei, spuse liniştit comandantul. Timpul curge extrem de repede pentru noi, cei de pe «Tellur». Şi cu toate că vom pătrunde în Cosmos mai departe decît toţi predecesorii noştri, ne vom întoarce pe Pămînt aproape neschimbaţi…

Tey Eron se duse spre maşina de calculat.

— Totul e în perfectă ordine, adaugă el peste cîteva clipe. Steaua aceasta este Cor serpentis, sau, cum o numeau vechii astronomi arabi, Unuk al Hai — Inima Şarpelui.

— Dar unde e vecinul ei cel mai apropiat? întrebă Kary Ram.

— Este eclipsat de astrul principal. Vezi, spectrul este K-zero [4] Spectrele stelelor, în funcţie de anumite caracteristici fizice, dar mai ales de temperatura lor, se împart în clase care se notează cu litere în următoarea ordine: O, B, A, F, G, K, M. Temperaturile de pe suprafaţa stelelor variază între circa 100.000 C (clasa O) şi circa 3.000 C (clasa M). De asemenea variază şi culorile: de la albastru pînă la roşu. Fiecare clasă se împarte în zece gradaţii descendente, care se notează cu cifre de la 0 la 9. Stelele în spectrul cărora se găsesc în cantităţi mai mari şi alte elemente — carbon, zirconiu etc — se notează cu alte litere: R, S etc. Cît priveşte spectrul K-zero, el indică o stea purtocalie cu cea mai ridicată temperatură din clasa ei (circa 4000 C) şi în care predomină titanul şi metalele neutre — fierul, calciul, magneziul etc. (n.r.) . Din partea noastră e în ocultaţie [5] ascunderea trecătoare, pentru un observator, a unui astru, datorită interpunerii între astru şi observator a unui astru opac. .

— Înlăturaţi apărătoarele tuturor receptoarelor! ordonă comandantul.

Fură înconjuraţi de întunericul fără hotar al Cosmosului. Bezna părea şi mai de nepătruns, căci în stînga şi în urmă se înălţa vîlvătaia portocaliuaurie a Inimii Şarpelui, ce făcea să pălească în jurui constelaţiile laolaltă cu Calea Lactee.

Numai jos, parcă încercînd să se ia la întrecere cu astrul incandescent, strălucea o stea albă.

— Epsylon Şarpele [6] Steaua Epsylon din constelaţia Şarpele (pe lat. SERPENS. - n. r.) e aproape de tot, rosti tare Kary Ram. Tînărul astronavigator voia să cîştige aprecierea comandantului.

Dar Mutt Ang privea tăcut spre dreapta, unde se distingea lumina albă clară a unei depărtate stele strălucitoare.