Ivan Efremov - Cor Serpentis

Kary Ram tresări.

— N-am ştiut că te pasionează şi pe dumneata muzica veche, surîse comandantul cosmonavei. Aceasta romanţă numără nu mai puţin de cinci veacuri.

— Nici nam fost atent la ceai cîntat! exclamă astronautul. Mă gîndeam la cosmonava noastră. La ziua în care ne vom întoarce…

Comandantul deveni grav:

— Am făcut doar prima pulsaţie, iar dumneata te şi gîndeşti la întoarcere…

— A, nu! Dacă ar fi fost aşa, naş fi căutat să fac parte dintre astronauţii lui «Tellur». Dar mi sa părut că… nui aşa că ne vom întoarce pe Pămînt cînd acolo se vor fi scurs şapte sute de ani şi cînd chiar strănepoţii fraţilor şi surorilor noastre vor fi murit cu toţii, deşi longevitatea omului sa dublat?

— Oare nai ştiut acest lucru?

— Fireşte că am ştiut, continuă cu încăpăţînare Ram. Dar în minte mia venit altceva.

— Am înţeles. Te gîndeşti la aparenta inutilitate a călătoriei noastre, nui aşa?

— Da. Încă mai înainte ca «Tellur» să fi fost inventat şi construit, o seamă de cosmonave obişnuite, cu reacţie, au plecat spre Fomalhaut [9] «α Piscis Austrini» este steaua cea mai strălucitoare din constelaţia Peştele austral («Dorado»), şi ocupă locul 17 în lista celor mai strălucitoare stele de pe bolta cerească. Numele ei provine din limba arabă فم الحوت fum al-ħūt şi înseamnă «gura peştelui». , Capella [10] «α Aur» este o stea strălucitoare din emisfera nordică, cea mai strălucitoare stea din constelaţia Vizitiul («Auriga»). Are o magnitudine de de 0.08 şi se afla la o depărtare de 42.21 de ani-lumină de Pământ. şi Arcturus [11] Arcturus (α Boo) este cea mai luminoasă stea din constelaţia Boarului («Bootes») şi a treia ca luminozitate de pe cer, după Sirius şi Canopus. . Expediţia către Fomalhaut trebuia să se întoarcă pe Pămînt după doi ani — de atunci au trecut cincizeci. Cît despre cele de pe Arcturus şi Capella vor trebui să mai treacă patruzeci sau cincizeci de ani, acestea aflînduse la o depărtare de 12 şi 14 parseci. Acum însă au şi început să fie construite nave pulsative, care să ajungă la Arcturus dintro singură pulsaţie. Şi atunci mă gîndesc că, pînă ce vom ajunge la capătul călătoriei noastre, oamenii vor supune cu desăvîrşire timpul, sau, dacă vrei să spui altfel: spaţiul. Atunci navele noastre pămîntene vor face călătorii mult mai depărtate, iar noi ne vom întoarce cu un balast de cunoştinţe învechite şi nefolositoare…

— Noi am plecat de pe Pămînt cum pleacă din viaţă cei care mor, rosti rar Mutt Ang, şi ne vom întoarce acolo rămaşi în urmă în ceea ce priveşte dezvoltarea noastră, plini de reminiscenţele trecutului.

— Tocmai acest lucru miam spus şi eu.

— Ai şi nu ai dreptate. Progresul cunoştinţelor, acumularea experienţei, cercetarea nemărginitului Cosmos trebuie să aibă o perfectă continuitate. Altminteri vor fi nesocotite legile dezvoltării al cărei caracter este întotdeauna inegal şi contradictoriu. Închipuieţi că naturaliştti din antichitate, care astăzi ni se par tare naivi, ar fi stat să aştepte, să zicem, inventarea microscoapelor cuantice. Sau agricultorii şi constructorii din trecutul îndepărtat, care au stropit din belşug planeta cu sudoarea lor, ar fi aşteptat maşinile automate şi… ar fi rămas să stea mai departe în mucedele lor bordeie de pămînt, hrăninduse cu puţinul pe care ar fi izbutit săl ia naturii!

Kary Ram izbucni în rîs. Mutt Ang continuă grav, fără să zîmbească:

— Sîntem chemaţi şi noi să ne facem datoria, aşa cum şio face fiecare membru al societăţii. Pentru faptul că vom ajunge primii în profunzimile încă necercetate ale Galaxiei sîntem morţi pentru şapte sute sute de ani. Cei care au rămas pe Pămînt spre a se folosi de toate bucuriile vieţii de acolo nu vor încerca niciodată măreţele sentimente ale omului care a izbutit să arunce o privire în tainele dezvoltării Universului. Şi astai totul. Iar în ceea ce priveşte întoarcerea… Nu trebuie săţi fie teamă de viitor. Fiecare secol a avut particularităţile lui caracteristice, prezentînd totuşi şi trăsături comune celorlalte etape… Cine ştie, poate că acea fărîmă de cunoştinţe pe care noi o vom aduce pe planeta noastră va contribui la un nou salt al ştiinţei, la îmbunătăţirea vieţii oamenilor. Şi, în definitiv, chiar dacă ne vom întoarce din adîncimile trecutului, vom aduce noilor oameni vieţile şi inimile noastre, pe care leam dăruit viitorului. Oare ne vom întoarce ca nişte străini? Întradevăr poate fi socotit străin acela care îşi pune în slujba unei cauze toate puterile lui? Căci omul nu constituie doar o sumă de cunoştinţe, ci şi o complicată arhitectură de sentimente, iar în legătură cu acest lucru noi, cei care am încercat toate greutăţile unui atît de îndelungat drum prin Cosmos, nu vom fi mai prejos de semenii noştri din viitor… Mutt Aug tăcu, apoi încheie pe un ton complet diferit, uşor ironic: Nu ştiu cum gîndeşti tu, dar, în ceea ce mă priveşte, sînt atît de curios să văd viitorul, încît consider că şi numai pentru acest lucru…

— …Se poate muri vremelnic pentru cei de pe Pămînt! încheie cu convingere astronautul.

Comandantul navei «Tellur» spuse liniştit:

— Dute de te spală, mănîncă, în curînd vom intra în cea dea doua pulsaţie! Tey, de ce teai întors?

Ajutorul de comandant dădu din umeri:.

— Vreau să aflu maî repede traseul alcătuit de aparate. Sînt gata să te schimb.

Şi, fără să mai spună ceva, astrofizicianul apăsă un buton aflat în centrul tabloului de comandă. Un capac concav, strălucitor se dădu la o parte, şi din interiorul aparatului se ridică spirala unei panglici metalice cu strălucire argintie. Spirala era străpunsă de o vergea subţire, neagră, ce reprezenta itinerarul navei. Ca nestematele scînteiau pe panglică luminiţele ce arătau poziţia stelelor de diferite clase spectrale pe lîngă care urma să zboare «Tellur». Acele nenumăratelor cadrane porniră hora unor mişcări aproape raţionale. Intraseră în funcţiune maşinile de calcul, potrivind traiectul viitoarei pulsaţii în aşa fel încît acesta să se abată cît mai departe din calea stelelor, a nebuloaselor întunecate şi a celor luminoase care puteau ascunde aştri încă necunoscuţi.

Prins de activitatea sa, Tey Eron nici nu observase cum se scurseseră în tăcere cîteva ore, în timp ce uriaşa navă interastrală îşi continua goana prin negrele hăuri ale spaţiului. Tovarăşii astrofizicianului şedeau tăcuţi pe divanul semicircular de lîngă uşa triplă, masivă, ce izola postul de conducere de celelalte încăperi ale navei.

Un clinchet vesel anunţa terminarea calculelor. Comandantul cosmonavei veni încet spre tablourile de comandă.

— Foarte bine! A doua pulsaţie poate avea o lungime aproape de trei ori mai mare decît prima…

— Ba nu, iată aici există o aproximaţie de treizeci la sută! Tey arătă vîrful vergelei ce vibra uşor, în tact cu acele indicatoarelor legate de ea.

— Aşa este. Certitudine completă avem pentru cincizeci şi şapte de parseci. Să scădem încă cinci parseci pentru eventualele greşeli, — rămîn cincizeci şi doi. Pregătiţi pulsaţia!

Din nou începu controlul nenumăratelor mecanisme şi contacte ale navei. Mutt Ang făcu legătura cu cabinele în care se aflau, cufundaţi în somn, ceilalţi cinci membri ai echipajului de pe «Tellur».