• Пожаловаться

Gerard Klein: Planeta cu sapte masti

Здесь есть возможность читать онлайн «Gerard Klein: Planeta cu sapte masti» весь текст электронной книги совершенно бесплатно (целиком полную версию). В некоторых случаях присутствует краткое содержание. год выпуска: 1973, категория: Фантастика и фэнтези / на румынском языке. Описание произведения, (предисловие) а так же отзывы посетителей доступны на портале. Библиотека «Либ Кат» — LibCat.ru создана для любителей полистать хорошую книжку и предлагает широкий выбор жанров:

любовные романы фантастика и фэнтези приключения детективы и триллеры эротика документальные научные юмористические анекдоты о бизнесе проза детские сказки о религиии новинки православные старинные про компьютеры программирование на английском домоводство поэзия

Выбрав категорию по душе Вы сможете найти действительно стоящие книги и насладиться погружением в мир воображения, прочувствовать переживания героев или узнать для себя что-то новое, совершить внутреннее открытие. Подробная информация для ознакомления по текущему запросу представлена ниже:

Gerard Klein Planeta cu sapte masti

Planeta cu sapte masti: краткое содержание, описание и аннотация

Предлагаем к чтению аннотацию, описание, краткое содержание или предисловие (зависит от того, что написал сам автор книги «Planeta cu sapte masti»). Если вы не нашли необходимую информацию о книге — напишите в комментариях, мы постараемся отыскать её.

Gerard Klein: другие книги автора


Кто написал Planeta cu sapte masti? Узнайте фамилию, как зовут автора книги и список всех его произведений по сериям.

Planeta cu sapte masti — читать онлайн бесплатно полную книгу (весь текст) целиком

Ниже представлен текст книги, разбитый по страницам. Система сохранения места последней прочитанной страницы, позволяет с удобством читать онлайн бесплатно книгу «Planeta cu sapte masti», без необходимости каждый раз заново искать на чём Вы остановились. Поставьте закладку, и сможете в любой момент перейти на страницу, на которой закончили чтение.

Шрифт:

Сбросить

Интервал:

Закладка:

Сделать

— Încă nu știu. Trebuie să mă mai gândesc.

— Dar trebuie să primești. Trebuie să pleci. Wildenstein e un tip extraordinar. Vă veți înțelege amândoi perfect. Din prima clipă. Împreună cu el ai să faci lucruri extraordinare.

— Și o să fie bun filmul?

— Care film?

— Adaptarea după Ca într-o lungă grădină.

Glasul începu să râdă:

— N-ai s-o faci niciodată. Știi, ca și mine, că romanul nu poate fi adaptat. Ai să-i dai o altă idee. Va fi încântat. Nu, nu-ți pot spune care. Trebuie… trebuie să-ți vină ție.

— Și Barbara Silver? Cum e?

Glasul se îmblânzi.

— Barbara, oh! Barbara. Vei avea toată vremea s-o cunoști. Toată vremea. Pentru că… Îmi pare rău. Nu-ți pot spune.

O scurtă tăcere.

— De unde chemi?

— Nu-ți pot spune. Dintr-un loc tare plăcut. Nu trebuie să-ți cunoști viitorul. S-ar putea răsturna tot felul de lucruri.

— M-a mai chemat cineva azi-dimineață, zise pe neașteptate Jérôme Bosch. Cineva care avea glasul tău, sau al meu, dar tremurător, istovit. Îl auzeam tare rău. Mi-a spus să nu fac un anumit lucru. Să refuz un anumit lucru. Poate propunerea lui Wildenstein.

— Chema din viitor?

— Nu știu. O tăcere. Apoi: Vorbea de un accident.

— Ce-a zis?

— Nimic. Doar un cuvânt. Accident.

— Nu înțeleg, zise glasul. Ascultă, nu-ți bate capul. Vezi-l pe Wildenstein și lasă-te în voia lui.

— A chemat de mai multe ori, zise Jérôme Bosch. O să mai cheme, cu siguranță.

— Nu te dezumfla, zise glasul, îngrijorat. Întreabă-l de când telefonează, pricepi? Poate că cineva încearcă să te împiedece să reușești. Cineva care mă pizmuiește. Ești sigur că avea glasul nostru? Glasurile se imită.

— Aproape sigur, zise Jérôme Bosch. Așteptă o clipă, o chelnăriță se afla chiar în spatele lui. Chema poate din viitorul tău, adăugă el. Poate că ceva se încurcă în ce te privește și voia să mă prevină. Ceva ce a început cu Wildenstein.

— Imposibil, zise glasul. Wildenstein a murit. Nu… n-ar trebui să știi. Uită. Nu-i nimic. Oricum, nu știi când.

— Va… va muri într-un accident, nu-i așa?

— Un accident de avion.

— Poate că de asta-i vorba. Tu… tu nu erai amestecat?

— De fel. Te asigur. Glasul se enerva: Ascultă, nu-ți rata viitorul pentru povestea asta. Nu riști nimic. Știu ce o să ți se întâmple. Am trăit totul.

— Nu-ți cunoști viitorul.

— Nu, zise glasul. Dar pot să-i fac față. Am să fiu atent. N-o să mi se întâmple nimic. Și, chiar dacă mi se întâmplă ceva, sunt mult mai bătrân decât tine, nu, nu trebuie să-ți spun ce vârstă am. Să zicem că ai înainte încă vreo zece ani. Și ani buni. N-aș renunța la ei nici de-ar fi să mor mâine.

— Să mori mâine, 2ise Jérôme Bosch.

— Vorba vine. Zece ani e mult, știi. Și sunt sănătos tun. Mult mai sănătos decât la vârsta ta, fii sigur. Primește. Pleacă în Bahamas. Nu te leagă cu nimic. Făgăduiește că primești.

— Aș vrea să știu ceva, zise rar Jérôme Bosch. Cum de-mi poți vorbi? S-a inventat în viitor o mașină de explorat timpul? Sau ai meșterit-o chiar tu?

Glasul începu să râdă la celălalt capăt al timpului. Un râs cam silit.

— Ea există și în epoca ta. Nu știu dacă se cuvine să-ți spun. E secret. Foarte puțini sunt la curent. Oricum, n-ai știi să te folosești de ea. De fapt, nici acum nu știe nimeni cum merge. E nevoie de noroc, de un concurs fericit de împrejurări. Mașina e telefonul.

— Telefonul? repetă Jérôme Bosch, uluit.

— Oh! Nu receptorul pe care-l ții în mână. Ci rețeaua, ansamblul rețelei. E cel mai complicat lucru făcut de mână de om. Mult mai complicat decât cel mai mare ordinator. Gândește-te la miliardele de kilometri de fire, la milioanele de amplificatoare, la încâlceala de nedescurcat a centralelor. Gândește-te la miliardele de mesaje care fac ocolul Pământului. Și totu-i interconectat. Din când în când, se petrece ceva neașteptat în harababura asta. Din când în când, în loc să lege două locuri, telefonul leagă două momente. Cândva, treaba va deveni, poate, oficială. Dar mă îndoiesc. Prea multe imponderabile. Și prea multe riscuri. Numai câțiva sunt puși la curent.

— Cum ai făcut?

— Vei avea prieteni foarte inteligenți, în viitor, dacă primești propunerea lui Wildenstein. Dar vorbesc prea mult. N-ai nevoie să știi tot. Primește. Și gata.

— Nu știu, șopti Jérôme Bosch, când auzi un declic ia celălalt capăt al firului.

Cineva aștepta în spatele lui.

— Oh! Iertați-mă, spuse el. Am vorbit cam mult.

Se strădui să zâmbească. Sui din nou scara, trăgând de rampă. Puiul sosise în lipsa lui. Era aproape rece.

— Vreți să vi-l pun la încălzit? întrebă chelnărița.

— Nu, zise el. Merge și așa.

Nu dispuneau de mașini de călătorit în timp. Dar descoperiseră o nouă întrebuințare a telefonului.

Telefonul.

Încercuia toată planeta. Gonea de-a lungul drumurilor, a căilor ferate, agățat de păduri rectilinii. În haine de cauciuc, se arunca sub fluvii și sub oceane. Alcătuia un ghem dens și, totodată, arahnean. Firele lui se suprapuneau, se încrucișau. În zilele noastre nimeni n-ar mai fi în stare să deseneze diagrama completă a rețelei telefonice. Și în zece ani? Și în douăzeci de ani? Rețeaua depășea probabil în complexitate până și creierul omenesc.

Încercă să-și închipuie peșterile întunecate și răcoroase ale marilor centrale unde, în tăcere, impurități impalpabile, înecate în inima unui cristal, orientau glasuri nenumărate. Iar, într-un fel, rețeaua era vie. Oamenii o extindeau fără încetare și o reparau minuțios, o perfecționau. Centralele erau tot atâția ganglioni. Calculatoare automate decupează mesajele în lamele fine pentru a le încrucișa și a umple tăcerile. Ce mirare că telefonul era în stare de o minune suplimentară?

Își aminti de poveștile — poate niște legende — care circulau pe seama telefonului. Numere pe care le puteai forma noaptea și care te puneau în contact cu voci necunoscute. Nu una, ci voci anonime, descarnate, schimbând între ele cuvinte banale, sau glumețe, sau fără perdea, rostind lucruri ce n-ar fi fost spuse niciodată sub acoperirea unui chip sau a unui nume. Își aminti de glasurile fantomă care, zice-se, rătăceau fără încetare, timp de ani de zile în bucla fără sfârșit a rețelei și repetau mereu același lucru. Își aminti de ceasul vorbitor și de instalațiile de ascultare a convorbirilor.

Mai devreme sau mai târziu, își spuse, fiecare lucru din Univers își găsește o întrebuințare pentru care nu fusese conceput. Ca omul. Cu un milion de ani în urmă alerga prin pădure, culegea fructe și vâna cu mâinile goale. Iar acum înalță orașe, scrie poeme, aruncă bombe și telefonează.

Ca telefonul.

Împinse farfuria, comandă o cafea, o bău, plăti și ieși. Soarele sfârșise prin a alunga norii. Făcu un ocol în direcția cheiurilor. Dar, de când le ocupaseră mașinile, nu se mai putea hoinări pe cheiuri. Până și pescarii renunțaseră. Mă învârtesc în cerc, își spuse. Știu pe dinafară toate străzile cartierului. Lucrez, locuiesc în inima unuia dintre cele mai prestigioase orașe ale lumii și uite că a încetat să mă mai miște. Nu-mi mai spune nimic. Trebuie să ies din el.

Читать дальше

Шрифт:

Сбросить

Интервал:

Закладка:

Сделать

Похожие книги на «Planeta cu sapte masti»

Представляем Вашему вниманию похожие книги на «Planeta cu sapte masti» списком для выбора. Мы отобрали схожую по названию и смыслу литературу в надежде предоставить читателям больше вариантов отыскать новые, интересные, ещё не прочитанные произведения.


T Klein: Ceremonies
Ceremonies
T Klein
Gérard Klein: The Overlords of War
The Overlords of War
Gérard Klein
Lee Klein: Jrzdvlz
Jrzdvlz
Lee Klein
libclub.ru: книга без обложки
libclub.ru: книга без обложки
Gerard Beekmans
Отзывы о книге «Planeta cu sapte masti»

Обсуждение, отзывы о книге «Planeta cu sapte masti» и просто собственные мнения читателей. Оставьте ваши комментарии, напишите, что Вы думаете о произведении, его смысле или главных героях. Укажите что конкретно понравилось, а что нет, и почему Вы так считаете.