Stanislaw Lem - Catarul

— Cădeți în greșeala egocentrismului! exclamă Saussure, îndepărtându-se de bibliotecă. Această serie este nu atât o amprentă a prezentului, cât mai degrabă un semn al zilei de mâine. Un preludiu al ei, încă neînțeles…

— Dar dumneavoastră îl înțelegeți?

— Ghicesc care-i sunt indicațiile. Omenirea s-a înmulțit și s-a îndesit atât de mult, încât a început să fie guvernată de legile atomului. Fiecare atom de gaz se mișcă haotic, dar tocmai acest haos dă naștere ordinii ca permanență a presiunii, temperaturii, greutății specifice și așa mai departe. Succesul pe care l-ai repurtat în ciuda voinței dumitale arată, paradoxal, a fi o lungă serie de coincidențe. Dar asta ți se pare numai dumitale. Pentru că îți spui cam așa: nu e destul că am căzut de pe scări în locuința lui Barth, că am inhalat sulf în loc de tabac, mai trebuia și o recunoaștere pe rue Amelie, cauzată de povestea lui Proque, strănutatul înainte de furtună, migdalele cumpărate pentru copil, anularea zborurilor spre Roma, hotelul supraaglomerat, frizerul, și chiar faptul că acesta era gascon, pentru ca să se pună în mișcare o întreagă reacție în lanț.

— Oh, chiar mai rău, am adăugat. Dacă participarea mea la eliberarea Franței nu s-ar fi limitat la fracturarea osului lombar, atunci contuzia mai degrabă nu mi s-ar fi refăcut pe scările rulante din Roma, deci și aici aș fi scăpat întreg. Dacă nu m-aș fi găsit pe scările din Roma chiar înaintea atentatorului, atunci fotografia mea n-ar fi apărut în Paris Match, dar fără acest pinten, în loc să mă zbat pentru o cameră la “Air France”, aș fi plecat să înnoptez la Paris, și totul s-ar fi terminat din nou fără urmări. Dar se vede că numai probabilitatea prezenței mele la atentat era, din punct de vedere astronomic, un mic a priori. Puteam să plec cu alt avion, puteam să stau pe altă treaptă a scărilor… La ce bun, când totul, și înainte și după aceea, s-a constituit numai din asemenea improbabilități astronomice! Căci, dacă n-aș fi aflat de chestiunea lui Proque, atunci n-aș fi ajuns să plec la Roma, și asta chiar în momentul anulării zborurilor, așa că și asta a fost cea mai curată coincidență.

— Faptul că ai aflat de povestea lui Proque? Nu cred. Tocmai am discutat despre acest lucru cu doctorul înainte de venirea dumitale. Ai cunoscut afacerea asta datorită comerajelor de la Sûreté și Défense, și astea, cauzate de jocurile politice. Cineva a urmărit compromiterea vreunui militar, care se juca de-a politica și care-l patrona pe doctorul Dunant. E vorba de un soi de biliard, știi dumneata.

— Şi eu urma să fiu bila sau tacul?

— Urma, după cum presupunem, să contribui la redeschiderea dosarului lui Proque și, indirect, la împiedicarea lui Dunant…

— Dar chiar dacă ar fi fost așa, ce legătură putea fi între scopul sosirii mele la Paris și comerajele politice din Franța?

— Nici una, bineînțeles. Tocmai de aceea, un asemenea concurs de împrejurări, țintind cu o astfel de precizie în chiar miezul problemei, ți se pare dumitale contrar judecății sănătoase. Dar îți spun: la naiba cu sănătatea asta! în esență, fiecare fragment al peripețiilor dumitale, luat în parte, este încă destul de credibil, dar traiectoria evenimentelor ce s-a format din unirea acestor fragmente pare a fi un miracol. Așa crezi, nu?

— Să știți că da.

— Şi în vremea asta s-a întâmplat ceea ce ți-am spus aici, pe terasă, acum trei săptămâni, stimate domn. Imaginează-ți, te rog, un teren de tir, în care, în loc de țintă, se așează un timbru poștal — cam la opt sute de metri de locul trăgătorilor. Un timbru de zece centime, cu figura Mariannei. Pe fruntea ei o muscă a lăsat un semn mic cât un punct. Acum, câțiva trăgători de elită se pregătesc să tragă. Nu nimeresc punctul, desigur, fie chiar și pentru faptul că nu-l vor putea observa. Dar să zicem că vor trage o sută de trăgători de mâna a șaptea, câteva săptămâni de-a rândul. Este absolut sigur că glonțul unuia dintre ei va nimeri, până la urmă, punctul acela. Îl va nimeri nu pentru că era un trăgător fenomenal, ci pentru că densitatea tragerilor a fost așa de mare… Ești de acord cu mine?

— Da, dar asta nu explică…

— N-am terminat. E vară și în câmpul de tragere sunt muște câte vrei. Probabilitatea de a nimeri punctul a fost foarte mică. Probabilitatea de a nimeri în același timp și punctul, și o muscă ce s-a nimerit să zboare în bătaia puștii este și mai mică. Probabilitatea de a nimeri punctul și trei muște cu același glonț va fi de-acum, din punct de vedere astronomic, infimă, așa cum ai zis dumneata, și totuși, te asigur că și o asemenea coincidență poate avea loc, dacă tragerea va dura suficient de mult!

— Scuzați-mă, ați vorbit de un întreg potop de trageri, iar eu eram unul singur…

— Asta doar ți se pare. Într-un anumit interval de timp, glonțul care nimerește punctul prin cele trei muște va fi și el tot unul singur. Trăgătorul care reușește așa ceva va fi și el la fel de mirat ca și dumneata. Faptul că tocmai el a nimerit nu este nici miraculos, nici ciudat, pentru că cineva trebuia să nimerească. Î nțelegi? Judecata sănătoasă nu face în acest caz nici două parale. S-a întâmplat ceea ce te-am anunțat. Misterul din Napoli a fost provocat de mecanismul destinului și același mecanism l-a dezlegat. În ambele elemente ale problemei a acționat legea numerelor mari. Natural, dacă nu îndeplineai măcar una dintre condițiile necesare, nu te-ai fi otrăvit, dar mai devreme sau mai târziu altcineva ar fi îndeplinit aceste condiții. Peste un an, peste trei, peste cinci ani. S-ar fi ajuns acolo, pentru că trăim cu toții tocmai într-o lume atât de densă prin destinul ei. În gazul uman molecular, haotic și uimind prin “incredibilități”, suntem numai atomi — indivizi. Aceasta este lumea în care neobișnuitul de ieri devine banalul de azi, iar extrema de azi devine norma de mâine.

— Da, dar eu…

Nu m-a lăsat să-mi termin vorba. Barth, care-l cunoștea, privea la noi clipind, de parcă ar fi vrut să-și înăbușe râsul.

— Scuză-mă, te rog, dar aici nu e vorba de dumneata.

— Bine, dar dacă nu eu, atunci cine? Vreun detectiv?

— Nu știu cine, și nu mă interesează absolut deloc. Cineva. Am auzit că ai intenția să scrii o carte despre toată afacerea asta, așa e?

— De la Barth ați aflat? Da, am chiar un editor… dar de ce ați spus așa ceva?

— Pentru că ține de firea lucrurilor. Un glonț trebuia să nimerească pe câmpul acela de tragere și un individ oarecare trebuia să nimerească în miezul acestei probleme. Şi dacă-i așa, atunci, indiferent de autor și de editor, apariția acestei cărți este și ea o certitudine matematică.

Noiembrie 1975

Puternica benzină italiană (lb. Ital., în orig.) (n. trad.)

A avea o zi plăcută

O zi plăcută

Avoir l'esprit de l'escalier — a nu avea prezență de spirit, a reacționa cu întârziere.

Siguranța (Statului)

A îndrepta soarta

Nebunie în doi

Ori Cezar, ori nimic

Imagine

Eliberarea femeilor

Prosperitate

German (prescurtare din fr. argotic alboche — “nemțoi”)