Stanislaw Lem - Catarul

Doctorul Dunant începu să se gândească ce face de fapt un optician când montează într-o ramă niște lentile noi de ochelari și-i îndreaptă brațele. Cum acestea sunt făcute din masă plastică, le trece repede pe deasupra unei flăcări de gaz. Nu cumva compusul X, din cauza încălzirii, suferea schimbări care intensificau de un milion de ori acțiunea lui? Dunant încălzi eșantioane ale acestui compus în toate modurile posibile, cu arzătoare, cu lampă de spirt, cu flacăra lumânării, dar fără rezultat. Hotărî atunci să efectueze așa-numitul experiment încrucișat. Îndoi înadins un braț al ochelarilor, apoi îl acoperi cu o soluție a preparatului X, atât de diluată, încât după uscarea dizolvantului rămase pe ramă o cantitate de aproape o milionime de gram. Se duse cu ochelarii la optician pentru a treia oară. Când venise să-i ridice, tocmai îl zărise în spatele tejghelei pe polițist.

Asta e toată povestea, domnul meu. O istorie fără rezolvare și, totodată, fără sfârșit. Doctorul Dunant a presupus că vreun element prezent în atelierul opticianului a provocat schimbarea preparatului X. Că s-a ajuns la o reacție catalitică, în stare să intensifice acțiunea acestui preparat de aproape un milion de ori. Dar nimic de acest gen nu s-a putut descoperi. Ne-am spălat cu toții pe mâini de afacerea asta, pentru că nu existau motive de continuare a anchetei, câtă vreme trebuia ca vinovații să fie căutați nu printre oameni, ci printre atomi. Nu era nici delict, întrucât cantitatea de compus X, cu care Dunant a acoperit ochelarii când i-a dat opticianului, nu putea să omoare nici măcar o muscă. După câte știu, Dunant sau cineva din partea lui a cumpărat de la doamna Proque tot ce se găsea în camera obscură și a experimentat, pe rând, acțiunea tuturor substanțelor luate de-acolo asupra preparatului X, dar degeaba.

Doamna Proque a murit în acel an, înainte de Crăciun. Am auzit de la oamenii mei că, după moartea acesteia, Dunant s-a mutat pentru o vreme în atelierul părăsit al fiului ei, și aproape toată iarna n-a făcut altceva decât să recolteze probe din tot felul de substanțe, inclusiv de pe peretele de placaj, praful pietrei de șlefuit, lacul de pe pereți, praful de pe dușumea, dar n-a ajuns la nici un rezultat. V-am povestit toate astea, domnule, la rugămintea inspectorului Pingaud. Mi se pare că afacerea dumneavoastră este cam de aceeași natură. Asemenea lucruri se întâmplă de-acum în lumea noastră, de când a devenit atât de perfecționată pe calea științei. Asta-i tot.

Drumul înapoi la Garges a durat o oră, într-un trafic infernal. Am cunoscut nebunia lui Proque așa cum se cunoaște un chip apropiat. Lipsea în ea faza halucinației, dar cine putea ști ce-i apărea în minte bietului om? Lucru ciudat, însă celelalte victime le tratasem ca pe niște elemente ale unei șarade, dar de Proque îmi părea rău, din cauza lui Dunant. Am înțeles că nu-i ajunseseră cobaii. Nu i-ar fi împins la sinucidere. Avea nevoie de un om. Nu risca nimic: când l-a zărit în ușă pe polițist, s-a acoperit cu Franța. Şi asta puteam s-o înțeleg. Dar cuvintele lui: CUM TE SIMŢI ASTĂZI, BUNUL MEU DIEUDONNÉ mă făceau să-mi ies din fire. Dacă japonezul din Roma fusese un criminal, atunci Dunant ce era? Numele putea fi, probabil, altul. Mă gândeam de ce inspectorul Pingaud mi-a oferit această poveste, că doar nu din simpatie. Ce să fi fost la mijloc? Şi sfârșitul putea fi aranjat. Dacă era așa, atunci putea fi o încercare de folosire a ocaziei ca, sub aceste nevinovate aparențe, să se transmită Pentagonului informații despre arma chimică.

Examinând toate astea în gând, lucrul apărea ca fiind destul de probabil. Era un atu dezvăluit cu atâta pricepere că, în caz de necesitate, te puteai opune demonstrației lui — doar auzisem că nu s-a descoperit NIMIC și nu puteam avea siguranța că e altfel. Dacă aș fi fost un simplu detectiv particular, desigur că tot scenariul acesta m-ar fi ocolit, dar fiind astronaut, chiar aflat pe o poziție secundară, totul se lega de NASA, iar NASA de Pentagon. Dacă se luase o hotărâre undeva sus în legătură cu asta, Pingaud putea fi numai executantul unui ordin, și confuzia în care urma să cadă Barth din această cauză nu avea nici o importanță. Situația lui Barth devenea mai delicată decât a mea. Evident că și-a dat seama de inspirația marii politici în acest neașteptat act de “ajutor”, dar nu dorea să vorbească cu mine despre așa ceva, mai ales că și pe el îl va fi surprins faptul că n-a fost prevenit — eram sigur — pentru că eu cunosc oarecum regulile jocului în acest domeniu. Nu-l putea lua deoparte și să-i spună: “O să-i arătăm yankeului ăstuia de la depărtare o carte importantă, iar el o s-o transmită mai sus.” Pur și simplu, nu se procedează așa. Dacă m-ar fi inițiat numai pe mine, ar fi părut necivilizat — nu puteau face asta, știind că Barth mi-a promis deja ajutorul colectivului său. Nu puteau nici să-l evite, nici să-l introducă în culisele afacerii, așa că au ales varianta cea mai rațională: a auzit, pur și simplu, același lucru ca și mine și singur trebuia să-și bată capul cu întrebarea ce va fi mai departe? Poate că regreta deja precipitarea cu care mi-a venit în întâmpinare. La rândul meu, am examinat și eu urmările acestei istorii, pentru anchetă. Nu erau dintre cele mai bune. Din seria italiană am extras, ca trăsături predestinate accidentului, băile de sulf, vârsta spre cincizeci de ani, masivitatea corporală, singurătatea, soarele și alergia, iar aici aveam de-a face cu un om de peste șaizeci de ani, slăbănog, nealergic, locuind cu maică-sa, unul care nu făcea băi sulfuroase, evita soarele și nu se mișca din casă. E greu să găsești mai multe deosebiri! într-un aflux de mărinimie, i-am spus lui Barth că trebuie să chibzuim asupra noutății audiate, fiecare în parte, ca să nu ne influențăm reciproc, iar concluziile să le confruntăm spre seară. Se declară de acord. Pe la ora trei m-am dus în parc, unde, în. spatele chioșcului, mă aștepta Piotruś. Ăsta era secretul nostru. Mi-a arătat materialele pentru rachetă. Prima treaptă urma să fie o putină. Nu există persoane mai delicate decât copiii, așa că nu i-am spus că o putină nu se potrivește pentru un booster [16] Manglitor , dar i-am desenat pe nisip corpurile lui Saturn V și IX. Pe la ora cinci m-am dus la bibliotecă, așa cum m-am înțeles cu Barth. M-a surprins.

A început prin a-mi spune că, dacă s-a lucrat în Franța asupra preparatului X, atunci, cu siguranță, și în alte țări. Asemenea gen de lucrări se desfășoară de obicei în paralel. Deci și italienii… Era posibil, așa că afacerea trebuia examinată în cu totul alt mod. Nu era musai ca preparatul să fi fost creat în laboratoarele guvernamentale, ci, de pildă, într-o firmă particulară, îl putea obține un chimist oarecare, care se afla în contact cu extremiștii sau, și mai probabil, o anumită parte a compusului pur și simplu a fost furată. Oamenii care dispun de el nu știu nici ei cum l-ar putea folosi cu maximum de efect. Atunci ce pot face? Experiențe… Dar de ce victimele sunt străini, de o anumită vârstă, reumatici și așa mai departe?

Şi la asta avea un răspuns.

— Pune-te în situația celui care conduce o asemenea grupare. Ai auzit că preparatul acesta are o acțiune puternică, dar în ce constă ea, nu se știe exact. Fără rețineri de natură morală — trebuie să faci experiențe pe oameni, dar ce fel de oameni? Doar nu pe compatrioți. Atunci? Pe oricine o fi? Numai italian să fie, om de familie. Primele simptome sunt bătătoare la ochi, căci se schimbă dispoziția interioară, deci un italian tratat astfel s-ar și repezi la un medic sau o clinică. În schimb, un om singur poate să facă Dumnezeu știe ce, până când ar stârni interesul celor din jur, și mai ales într-un hotel, pentru că acolo cu toții au o grijă deosebită ca ciudățeniile oaspeților să fie respectate. Cu cât e mai bun hotelul, cu atât e mai mare izolarea. Într-o pensiune de mâna a treia, patroana își bagă nasul în fiecare mișcare a locatarilor, pe când într-un “Hilton” poți să mergi și în mâini fără să atragi atenția cuiva. Conducerea și serviciile nici nu clipesc dacă nu se ajunge la un delict de natură penală. Şi limba străină este un factor suplimentar al izolării. Nu-i așa?