Joanne Rowling - Harry Potter şi ordinul Phoenix

Nu este prima dată în ultimele săptămâni când domnul ministru Cornelius Fudge, s-a folosit de legi noi pentru a impune îmbunătăţiri în cadrul şcolii vrăjitoreşti. Chiar pe 30 august, a fost aprobat Decretul Educaţional Numărul Douăzeci şi Doi, pentru a se asigura că, în cazul în care actualul director nu va putea să găsească un candidat pentru un post de profesor, Ministerul va alege o persoană potrivită.

„Astfel a ajuns să fie numită Dolores Umbridge printre profesorii de la Hogwarts, ” a declarat Weasley aseară. „Dumbledore nu a reuşit să găsească pe nimeni, aşa că Ministerul a desemnat-o pe Umbridge, şi bineînţeles, a avut un succes răsunător…”

— CE a avut? spuse Harry tare.

— Stai, n-am terminat, spuse Hermione sumbră.

„ — un succes răsunător, revoluţionând cu totul predarea Apărării contra Magiei Negre şi furnizând Ministerului date de la locul faptei despre ce se întâmplă cu adevărat la Hogwarts.”

Această ultimă funcţie care a fost înfiinţată de Minister prin promulgarea Decretului Educaţional Numărul Douăzeci şi Trei, care creează noul post de Mare Inchizitor la Hogwarts.

„Aceasta este o nouă fază interesantă a planului Ministerului de a contracara ceea ce unii numesc coborârea standardelor la Hogwarts,” a spus Weasley. „Inchizitorul va avea puterea de a-şi inspecta colegii profesori şi va avea grijă ca aceştia să se ridice la nivelul cerut. Doamnei profesoare Umbridge i s-a oferit acest post pe lângă cel de profesor, pe care îl are deja, şi suntem încântaţi să anunţăm că a acceptat.”

„Acum mă simt mult mai liniştit, ştiind că Dumbledore este supus unei evaluări corecte şi obiective,” a declarat aseară domnul Lucius Reacredinţă, patruzeci şi unu de ani, vorbindu-ne din conacul său din Wiltshire. „Mulţi dintre noi, cei care nu ne gândim decât la binele copiilor noştri, am fost îngrijoraţi de unele decizii excentrice ale lui Dumbledore din ultimii ani şi suntem bucuroşi să ştim că Ministerul este stăpân pe situaţie.”

Printre acele decizii excentrice se numără, fără îndoială, şi alegerea controversată a profesorilor, descrisă în trecut în acest ziar, inclusiv angajarea omului-lup Remus Lupin, a uriaşului Rubeus Hagrid şi a ex-Aurorului care suferă de halucinaţii „Ochi-Nebun” Moody.

Zvonuri există din belşug, desigur, iar ele susţin că Albus Dumbledore ,cândva Maguamp Suprem al Confederaţiei Internaţionali' a Vrăjitorilor şi Vrăjitorul Şef al Vrăjustiţiei, nu mai poate îndeplini sarcina de a conduce prestigioasa Şcoală Hogwarts.

„Cred că numirea inchizitorului este o primă garanţie a faptului că Hogwarts are un director în care putem să avem încredere deplină,” a declarat aseară un om din Minister.

Griselda Marchbanks şi Tiberius Ogden, membrii mai în vârstă ai Vrăjustiţiei, şi-au dat demisia în semn de protest faţă de înfiinţarea postului de inchizitor la Hogwarts.

„Hogwarts este o şcoală, nu un avanpost al biroului lui Cornelius Fudge,” a spus doamna Marchbanks. „Este o altă încercare dezgustătoare de a-l discredita pe Albus Dumbledore.”

(Pentru o relatare detaliată a presupuselor legături ale doamnei Marchbanks cu grupările distructive ale goblinilor, citiţi materialul din pagina şaptesprezece.)

Hermione termină de citit şi se uită peste masă la ceilalţi.

— Deci, acum ştim cum ne-am procopsit cu Umbridge! Fudge a promulgat „decretul” ăsta educaţional şi a adus-o cu forţa aici! Şi acum i-a dat puterea să-i inspecteze pe ceilalţi profesori!

Hermione respira repede şi avea ochii strălucitori.

— Nu pot să cred ce se întâmplă. Este strigător la cer!

— Ştiu, zise Harry.

Se uită în jos la mâna sa strânsă pe masă şi văzu conturul alb, şters, al cuvintelor pe care îl obligase Umbridge să şi le cresteze în piele.

Însă pe chipul lui Ron se ivise un zâmbet.

— Ce e? ziseră Harry şi Hermione într-un glas, uitându-se la el cu ochii mari.

— A, abia aştept s-o văd pe McGonagall la inspecţie, zise Ron fericit. Umbridge o s-o ia în barbă rău de tot.

— Păi, haideţi, zise Hermione, ridicându-se repede, ar fi cazul să mergem, dacă vine în inspecţie la ora lui Binns, ar fi bine să nu întârziem…

Dar profesoara Umbridge nu veni în inspecţie la ora lor de Istoria Magiei, care fu la fel de plictisitoare ca şi lunea trecută, şi nu fu nici în celula lui Plesneală, pentru cele două ore de Poţiuni, timp în care eseul lui Harry despre piatra lunii îi fu returnat cu un „G” negru, mare şi colţuros, scrijelit în colţul de sus.

— V-am dat notele pe care le-aţi fi primit dacă aţi fi prezentat această lucrare în cadrul N.O.V.-ului, zise Plesneală rânjind, în timp ce trecu pe lângă ei, dându-le înapoi temele. Asta ar trebui să vă ajute să vă faceţi o idee realistă, ca să ştiţi la ce să vă aşteptaţi la examen.

Plesneală ajunse în faţa clasei şi se întoarse spre elevi.

— Nivelul general al rezolvării acestei teme a fost deplorabil. Cei mai mulţi dintre voi aţi fi picat acest test. Mă aştept să văd mult mai multe eforturi depuse pentru eseul din această săptămână despre diferitele varietăţi ale antidoturilor împotriva veninului, sau o să fiu nevoit să le dau ore de detenţie nerozilor care iau „G”.

Rânji, în timp ce Reacredinţă râse batjocoritor şi spuse într-o şoaptă răsunătoare:

— Unii au luat „G”? Ha!

Harry îşi dădu seama că Hermione se uita pieziş, ca să vadă ce notă luase, şi îşi băgă eseul despre piatra lunii înapoi în ghiozdan cât putu de repede, simţind că ar fi preferat să ţină această informaţie numai pentru el.

Hotărât să nu-i ofere lui Plesneală prilejul de a-i da notă mică şi la această lecţie, Harry citi şi reciti fiecare rând al instrucţiunilor de pe tablă de cel puţin trei ori înainte să le urmeze. Soluţia sa Întăritoare nu avea exact aceeaşi nuanţă turcoaz clară ca a lui Hermione, dar cel puţin era albastră şi nu roz, ca a lui Neville, iar la sfârşitul lecţiei puse pe biroul lui Plesneală un termos cu o mostră, încercând un amestec de sfidare şi uşurare.

— Păi, n-a fost aşa de rău ca săptămâna trecuta, nu-i aşa? spuse Hermione când părăsiră hruba, urcând treptele şi îndreptându-se către holul de intrare pentru a lua prânzul. Şi nici cu tema nu a mers rău, nu?

Cum nici Ron şi nici Harry nu răspunseră, ea insistă:

— Adică, mă rog, nu mă aşteptam la o notă maximă, acum că notează după standardele N.O.V.-urilor, însă o notă de trecere este destul de încurajatoare în etapa asta, nu sunteţi de acord?

Harry scoase un zgomot de nepăsare din gât.

— Bineînţeles, se pot întâmpla multe până la examen, avem destul timp să ne perfecţionăm, însă notele pe care le luăm acum sunt un fel de temelie, nu? Ceva pe care putem să construim…

Se aşezară împreună la masa Cercetaşilor.

— Evident, aş fi fost încântată dacă aş fi luat un „R”…

— Hermione, zise Ron tăios, dacă vrei să ştii ce calificative am luat, întreabă-ne.

— N-am vrut… n-am vrut să spun că… păi, dacă vreţi să-mi spuneţi…

— Am luat un „I”, spuse Ron, punându-şi supă în farfuria adâncă. Mulţumită?

— Păi, ăsta nu este un motiv de ruşine, zise Fred, care tocmai sosise la masă cu George şi Lee Jordan şi se aşezase în dreapta lui Harry. Este foarte bine să pui punctul pe „I”.

— Dar, spuse Hermione, „I” nu vine de la…

— Insuficient, da, zise Lee Jordan. Totuşi, e mai bine decât „G”, nu? Decât „Groaznic”.