Ivan Efremov: Nebuloasa din Andromeda

Spre ei venea cu pas ușor și larg Mwen Mas, atră-gând atenția tuturora prin statura lui uriașă.

— Pesemne, dansul Ciarei s-a terminat, spuse Veda, cred că îndată o să apară și echipajul „Lebedei”.

— În locul lor aș veni încoace pe jos și cât se poate mai încet, rosti tulburat Dar Veter.

— Ești emoționat? întrebă Veda, luândii-l de braț.

— Da. Pentru mine este atât de sfâșietor să-mi spun că prietenii mei pleacă pe vecie, că nu voi mai vedea niciodată această navă! O voce lăuntrică protestează în mine împotriva acestei silnice resemnări poate tocmai pentru faptul că printre ei se află oameni care mi-au devenit atât de dragi.

— Cred că nu numai acestea sunt motivele tristeții tale, se amestecă în vorbă Mwen Mas, a cărui ureche fină prinsese de departe cuvintele lui Dar Veter. În noi se zbuciumă eternul protest al omului împotriva timpului pe care nu-l poate stăpâni.

— Melancolie de toamnă? îi surise Ren Boz cu o lucire de ironie în ochi.

— N-ai observat până acum că tocmai oamenilor energici, plini de bucuria de a trăi și înzestrați cu o mare sensibilitate le place toamna melancolică a latitudinilor temperate? adăugă Mwen Mas, bătându-și ușurel prietenul pe umăr cu duioșie.

— Observația e întemeiată, aprecie admirativ Veda.

— E cunoscută de mult…

— Dar Veter, ești pe câmp? Dar Veter ești pe câmp? tună un glas de undeva din stânga și de sus. Vă cheamă Iunii Ant la postul T.V.F. din clădirea centrală. Vă cheamă Iunii Ant la postul T.V.F. din clădirea centrală…

Ren Boz tresări și-și îndreptă spinarea:

— Pot să viu și cu cu dumneata, Dar Veter?

— Du-te în locul meu. Poți să nu fii de față la decolare. Iunii Ant, fidel tradiției, preferă înregistrării observația directă. Iu această privință, seamănă cu Mwen Mas.

Cosmoportul poseda uu puternic post T.V.F. și un ecran emisferic. Ren Boz pătrunse într-o încăpere liniștită de formă rotundă. Operatorul de serviciu îi indică ecranul lateral din dreapta, întoarse un comutator și în fața lor apăru Iunii Ant, foarte emoționat. Îl fixă pe fizician și, înțelegând motivul absenței lui Dar Veter, îl salută din cap pe Ren Boz:

— Aveam și eu intenția să urmăresc decolarea. Dar în clipa de față, are loc recepția de sondaj întreprinsă în afara programului acestei luni, în direcția veche, pe lungimea de undă 62/77. Ridică pâlnia pentru radiația dirijată și îndreapt-o spre observator! Voi trimite peste Marea Mediterană, direct spre El Homra, o rază-vector.

Capteaz-o prin evantaiul tubular și conectează ecranul emisferic. Iunii Ant se uită într-o parte și adăugă: Grabește-te!

În două minute, experimentatul savant executa cele cerute. În fundul ecranului emisferic apăru imaginea unei galaxii uriașe. în care cei doi savanți recunoscură îndată Nebuloasa din Andromeda sau M-31, descoperită de oameni încă din timpuri străvechi.

Pe voluta exterioară a spiralei sale cea mai apropiată de spectator, se aprinse un punct luminos, găsit aproape în centrul „nebuloasei”, care avea forma unei lentile, văzută în perspectivă, pe muchie. Din acel loc se desprindea un firicel minuscul, care, în realitate, era un întreg sistem stelar, un braț uriaș poate lung de o sută de parseci. Luminița începu să crească; In același timp se mărea și „firicelul”, în timp ce însăși galaxia dispărea, devenind difuză și ieșind din câmpul vizual. De-a curmezișul ecranului se revărsă un șuvoi de aștri roșii și galbeni. Luminița se vedea acum ca un cerculeț la extremitatea acelui râu stelar; în marginea Iui se distingea un astru de culoare portocalie, aparținând clasei spectrale K. În jurul său, se roteau puncte abia vizibile — planetele. Cerculețul de lumină se suprapuse pe una dintre ele, acoperind-o în întregime. Și deodată totul prinse a se învârteji în fulgerări și seînteieri purpurii. Ren Boz închise ochii.

— Este o explozie, se auzi glasul lui Iunii Ant, de la ecranul lateral. Ți-am arătat observațiile din luna trecută înregistrate de mașinile mnemotehnice. Trec acum pe recepția directă.

Ca și mai înainte, pe ecran se roteau seîntei și dungi de lumină roșie închisă.

— Ce fenomen ciudat! exclamă fizicianul. Cum îți explici dumneata această explozie?

— Răbdare! Continuăm recepția. Dar ce consideri dumneata ciudat?

— Spectrul roșu al exploziei. În spectrul Nebuloasei din Andromeda se observă o deplasare spre violet; cu alte cuvinte nebuloasa se apropie de noi.

— Explozia n-are nici o legătură cu Andromeda. Este un fenomen cu caracter local.

— Crezi poate că din intâmplare postul lor de emisiune este situat chiar în marginea galaxiei, într-o zonă și mai depărtată de centrul ci decât zona Soarelui de centrul Căii noastre Lactee?

Iunii Ant îi aruncă lui Ren Boz o privire sceptică.

— Te întinzi la discuții, uitând că ne vorbește Nebuloasa din Andromeda de la o distanță de patru sute cincizeci de mii de parseci!

— E adevărat! recunoscu jenat Ren Boz. Ne desparte de ea un milion și jumătate de ani-lumină. Mesajul a fost trimis cu cincisprezece mii de secole In urmă.

— Așadar ceea ce vedem aici a fost transmis cu mult înainte de epoca ghețarilor și de apariția omului pe Pământ! făcu Iuniu Ani mai domolii.

Liniile cele roșii își încetiniră mișcare;!. Ecranul se întunecă pentru o clipă, apoi se aprinse din nou. Prin lumina difuză abia se ghicea o cimpie vastă, pe care se deslușeau ciudate umbre de forma unor ciuperci. În prim plan, se zărea un uriaș cerc albastru, care arunca luciri reci metalice. Deasupra lui, chiar în centru, planau, suprapuse, două discuri biconvexe, care se ridicau încet. Cîmpia dispăru, și pe ecran nu mai rămase decât un singur disc, bombat în partea inferioară și având de ambele laturi niște masive creste spirale.

— Ei sunt… Ei! strigară într-un glas cei doi savanți, gândindu-se la perfecta asemănare cu fotografiile și desenele spiralodiscului găsit de expediția a 37-a pe planeta stelei de fier.

Un nou vârtej de linii roșii, și ecranul se stinse. Ren Boz așteptă cu privirile ațintite asupra lui. Pentru intâia oară oamenii contemplau viața și gândul unei alte galaxii! Dar ecranul nu se mai reaprinse. În schimb, pe placa laterală a televiziofonului apăru Iunii Ant.

— Comunicarea s-a întrerupt. Nu mai putem aștepta mai departe, căci consumăm prea mult din energia Pământului. întreaga planetă va fi zguduită de cele aflate! Vom cere Consiliului Economic să autorizeze recepții mai frecvente în afara celor din program, dar aceasta oricum nu va deveni posibil mai înainte de un an, avându-se în vedere uriașa energie cheltuită cu expedierea „Lebedei”. Știm acum de unde vine astronava aflată pe steaua de fier. Fără descoperirea lui Erg Noor, n-am fi putut înțelege nimic clin cele văzute.

— Cum, discul acela vine de acolo? Dar cât timp o fi călătorit oare? întrebă Ren Boz, de parcă și-ar fi vorbit sieși.

— După moartea echipajului, a rătăcit vreme de aproape două milioane de ani prin spațiul care desparte galaxiile noastre, adăugă grav Iunii Ant. În cele din urmă și-a găsit adăpost pe o planetă a stelei T. Probabil că aceste astronave sunt construite astfel încât să poată coborâ în mod automat chiar după ce mii de milenii nici o ființă vie n-a mai atins pârghiile de conducere.

— Poate că ei trăiesc mai mult decât noi? opina Ren Boz.

— În orice caz nu milioane de ani, căci aceasta ar contrazice legile termodinamicii, răspunse rece Iunii Ant. Și, în ciuda dimensiunilor lui colosale, spiralodiscul n-avea posibilitatea să transporte în interiorul său o planetă întreagă de oameni… adică de ființe cugetătoare. Nu, deocamdată galaxiile noastre nu pot nici să ajungă una la cealaltă, nici să organizeze între ele un schimb de comunicări.