• Пожаловаться

Stanislaw Lem: Intoarecerea din stele

Здесь есть возможность читать онлайн «Stanislaw Lem: Intoarecerea din stele» весь текст электронной книги совершенно бесплатно (целиком полную версию). В некоторых случаях присутствует краткое содержание. Город: Bucureşti, год выпуска: 1997, категория: Фантастика и фэнтези / на румынском языке. Описание произведения, (предисловие) а так же отзывы посетителей доступны на портале. Библиотека «Либ Кат» — LibCat.ru создана для любителей полистать хорошую книжку и предлагает широкий выбор жанров:

любовные романы фантастика и фэнтези приключения детективы и триллеры эротика документальные научные юмористические анекдоты о бизнесе проза детские сказки о религиии новинки православные старинные про компьютеры программирование на английском домоводство поэзия

Выбрав категорию по душе Вы сможете найти действительно стоящие книги и насладиться погружением в мир воображения, прочувствовать переживания героев или узнать для себя что-то новое, совершить внутреннее открытие. Подробная информация для ознакомления по текущему запросу представлена ниже:

libcat.ru: книга без обложки

Intoarecerea din stele: краткое содержание, описание и аннотация

Предлагаем к чтению аннотацию, описание, краткое содержание или предисловие (зависит от того, что написал сам автор книги «Intoarecerea din stele»). Если вы не нашли необходимую информацию о книге — напишите в комментариях, мы постараемся отыскать её.

Stanislaw Lem: другие книги автора


Кто написал Intoarecerea din stele? Узнайте фамилию, как зовут автора книги и список всех его произведений по сериям.

Intoarecerea din stele — читать онлайн бесплатно полную книгу (весь текст) целиком

Ниже представлен текст книги, разбитый по страницам. Система сохранения места последней прочитанной страницы, позволяет с удобством читать онлайн бесплатно книгу «Intoarecerea din stele», без необходимости каждый раз заново искать на чём Вы остановились. Поставьте закладку, и сможете в любой момент перейти на страницу, на которой закончили чтение.

Шрифт:

Сбросить

Интервал:

Закладка:

Сделать

Am evitat brațele acelea de insectă, întinse pentru a mă servi, încărcate cu delicatese pe care leam refuzat, și am părăsit în grabă peștera artificială, scrâșnind din dinți de parcă fusesem, cumva, insultat. Am traversat întreaga lățime a terasei, printre mese în formă de S, pe sub alei de felinare, inundate de o pulbere foarte fină de licurici dezintegrați, muribunzi, negri și aurii. Chiar la margine era un parapet din piatră veche, acoperită cu licheni gălbui, și acolo am simțit, în sfârșit, un vânt adevărat, proaspăt, răcoros. În apropiere se afla o masă goală. Mam așezat cu stângăcie, cu spatele către oameni, privind în noapte. Dedesubt se întindeau bezna, vastă, informă și necunoscută; doar departe, foarte departe, la marginea ei, sclipeau luminițe slabe, pâlpâitoare, ciudat de variabile, de parcă nar fi fost electrice, iar și mai departe, săbii de lumină se ridicau reci și subțiri în aer, blocuri sau coloane, nu știam. Leaș fi crezut razele unor proiectoare dacă nar fi fost străbătute de o rețea delicată — așa ar fi putut arăta un cilindru din sticlă, cu o bază pe pământ și cealaltă în nori, umplut cu lentile alternativ concave și convexe. Trebuie să fi fost incredibil de înalte; în jurul lor, câteva lumini scânteind, pulsând, astfel, încât acum erau înconjurate de o ceață când portocalie, când aproape albă. Asta era totul, așa arăta orașul; am încercat să găsesc străzi, să ghicesc unde puteau fi acestea, însă spațiul întunecat și aparent lipsit de viață de dedesubt se întindea în toate direcțiile, fără să fie luminat de un singur licăr.

— Col…? am auzit; probabil cuvântul fusese rostit de mai multe ori, dar numi dădusem imediat seama că mi se adresa mie.

Am schițat gestul de a mă întoarce, însă scaunul, mai iute decât mine, mia luato înainte. În fața mea se afla o fată, de vreo douăzeci de ani, îmbrăcată în ceva albastru ce era lipit de ea ca un lichid congelat; brațele și pieptul îi erau ascunse întrun puf bleumarin ce devenea tot mai transparent în partea de jos. Pântecul ei frumos și neted era aidoma unei sculpturi suflate în metal. La urechi îi lucea ceva, atât de mare, încât i le acoperea complet. O gură mică, desenând un surâs nesigur, buzele rujate, nările de asemenea roșii pe dinăuntru — observasem că așa erau fardate cele mai multe femei. Apucă spătarul scaunului de lângă mine și rosti:

— Cum merge, col?

Se așeză.

Mam gândit că era beată.

— E plictisitor aici, continuă ea după un moment. Nu crezi. Nu plecăm undeva, col?

— Nu sunt un col…, am început. Ea își sprijini coatele pe masă șiși mișcă palma deasupra paharului pe jumătate plin, până când capătul lanțului de aur din jurul degetelor ei atinse lichidul. Se aplecă mult spre mine. Îi puteam simți răsuflarea. Dacă era amețită, nu era din cauza alcoolului.

— Cum adică? întrebă ea. Ba ești. Trebuie să fii. Toți sunt. Ce zici? O facem?

Naveam nici cea mai mică idee la ce se referea.

— Bine, am încuviințat.

Se ridică. Mam sculat și eu din scaunul îngrozitor de jos.

— Cum faci asta? mă întrebă.

— Ce anume?

Îmi privi picioarele.

— Credeam că stai pe vârfuri…

Am zâmbit, dar nam spus nimic. Se apropie de mine, mă luă de braț și fu din nou surprinsă.

— Ceai acolo?

— Unde, aici? Nimic.

— Călești, zise și mă trase ușor după ea. Am trecut printre mese și mam întrebat ce însemna „călești” — poate „mă păcălești”?

Mă conduse către un perete de un auriu întunecat, spre un semn de pe el, oarecum asemănător cheii muzicale sol, luminoase. Când neam apropiat peretele sa deschis. Am simțit un curent de aer fierbinte.

O scară rulantă, argintie, îngustă, curgea în jos. Stăteam unul lângă altul. Ea numi ajungea nici măcar până la umăr. Avea cap ca de pisică, păr negru cu luciu albăstrui, și un profil poate prea ascuțit, totuși era drăguță. Dacă nar fi fost nările acelea stacojii… Se ținea strâns de mine cu mâna ei subțire, înfingânduși unghiile verzi în pulovărul meu gros. Mia venit să zâmbesc, gândindumă unde fusese puloverul acela și cât de puțin avea în comun cu degetele unei femei. Am ieșit în stradă de sub o cupolă circulară care răsufla lumină — de la roz la carmin, de la carmin la roz. Adică, eu credeam că este o stradă, însă bezna din jurul nostru era din când în când întreruptă, parcă de un răsărit timpuriu. În depărtare se deplasau siluete lungi, extrem de lungi, destul de asemănătoare unor automobile, dar știam că nu mai există automobile. Trebuie să fi fost altceva. Aș fi ales artera aceasta largă chiar dacă aș fi fost singur, deoarece în fața noastră străluceau literele SPRE CENTRU, deși, cu siguranță, asta nu însemna centrul orașului. Oricum, mam lăsat condus. Indiferent cum avea să ia sfârșit aventura aceasta, îmi găsisem o călăuză; miam amintit — acum fără mânie — de sărmanul individ care, la trei ore de la sosirea mea, mă căuta fără îndoială prin toate inforurile acestea stații — oraș. Ț

Am trecut pe lângă mai multe baruri pe jumătate goale, vitrine în care grupuri de manechine jucau întruna o aceeași scenă; miar fi plăcut să mă opresc și să văd ce făceau, dar fata se grăbi, țăcănind din pantofi, până ce, la vederea unui chip de neon cu obraji roșii, pulsatorii careși lingea permanent buzele cu o limbă amuzant de mobilă, strigă:

— Oh, bonsuri! Vrei un bons?

— Tu vrei? am întrebato.

— Cred că da.

Am intrat întro odăiță puternic luminată. Nu avea plafon, ci rânduri lungi de flăcărui, asemenea unor lumini pilot; de deasupra se revărsa căldură, așa încât sar fi putut întradevăr să fie gaz. În pereți am văzut niște nișe cu tejghele. Când neam apropiat de una dintre acestea, din perete, de ambele noastre părți, au ieșit scaune; la început, păreau a crește, parcă, din zid, încă nedesfăcute precum mugurii, apoi se deschiseră în aer, devenind concave și au rămas nemișcate. Neam așezat unul vizavi de celălalt; fata ciocăni cu două degete în tăblia metalică a mesei — din perete țâșni o gheară nichelată care aruncă în fața noastră două farfurioare. Din două mișcări fulgerătoare, răsturnă pe fiecare farfurioară o porție dintro substanță albă care făcu spumă, apoi deveni castanie și se întări; între timp, farfurioara însăși se închise la culoare. După aceea, fata o împături — nu era câtuși de puțin o farfurie — ca pe o clătită și începu să mănânce.

— Oh, rosti ea cu gura plină, nici numi dădeam seama ce foame miera!

Am imitato întru totul. Bonsul avea un gust pe care nul mai încercasem niciodată. Trosnea între dinți precum coaja unei chifle proaspete, dar imediat se sfărâma și se topea pe limbă; substanța castanie din mijloc era plăcut condimentată. Mam gândit că bonusurile aveau sămi placă.

— Altul? am întrebat, când la terminat pe al ei.

Fata zâmbi, clătinând din cap. Ieșind, pe culoar, își introduse ambele mâini întro nișă micuță, căptușită cu faianță; ceva bâzâi înăuntru. Iam urmat exemplul. Un curent ușor pișcător îmi suflă peste degete — când leam scos, erau perfect curate și uscate. După aceea am suit cu o scară rulantă largă. Nu știam dacă ne mai găseam încă în interiorul stației, dar am preferat să nu întreb. Fata mă conduse la o cămăruță din interiorul unui perete, mai slab luminată; am avut impresia că pe deasupra treceau un fel de trenuri, deoarece podeaua trepida. Pentru o fracțiune de secundă se făcu întuneric, ceva de sub noi suspină adânc, ca un monstru metalic golinduși plămânii de aer, lumina reveni și fata deschise ușa. Aparent, o stradă adevărată. Se părea că eram singuri aici. De ambele părți se aflau garduri vii, tunse destul de scurt; ceva mai departe erau strânse laolaltă mai multe mașini negre, plate, din umbră apăru un bărbat care dispăru înapoia uneia dintre mașini — nu lam văzut deschizând vreo portieră, pur și simplu sa făcut nevăzut. Vehiculul porni atât de brusc, încât trebuie săl fi turtit pe pasager în scaun. Nu vedeam nici o clădire, doar drumul, neted ca o masă și acoperit cu benzi de metal mat; atârnau deasupra un fel de semafoare portocalii și roșii, care se legănau la intersecții; semănau puțin cu semafoarele antiaerienei din timpul războiului.

Читать дальше

Шрифт:

Сбросить

Интервал:

Закладка:

Сделать

Похожие книги на «Intoarecerea din stele»

Представляем Вашему вниманию похожие книги на «Intoarecerea din stele» списком для выбора. Мы отобрали схожую по названию и смыслу литературу в надежде предоставить читателям больше вариантов отыскать новые, интересные, ещё не прочитанные произведения.


Stanislaw Lem: Transfer
Transfer
Stanislaw Lem
Ion Hobana: Oameni și stele
Oameni și stele
Ion Hobana
Stanislaw Lem: Cyberiade
Cyberiade
Stanislaw Lem
Stanislaw Lem: Az Úr Hangja
Az Úr Hangja
Stanislaw Lem
Stanislaw Lem: The Cyberiad
The Cyberiad
Stanislaw Lem
Отзывы о книге «Intoarecerea din stele»

Обсуждение, отзывы о книге «Intoarecerea din stele» и просто собственные мнения читателей. Оставьте ваши комментарии, напишите, что Вы думаете о произведении, его смысле или главных героях. Укажите что конкретно понравилось, а что нет, и почему Вы так считаете.