Ivan Efremov: Cor Serpentis (Inima Şarpelui)

«α Piscis Austrini» este steaua cea mai strălucitoare din constelația Peștele austral («Dorado»), și ocupă locul 17 în lista celor mai strălucitoare stele de pe bolta cerească. Numele ei provine din limba arabă فم الحوت fum al-ħūt și înseamnă «gura peștelui».

«α Aur» este o stea strălucitoare din emisfera nordică, cea mai strălucitoare stea din constelația Vizitiul («Auriga»). Are o magnitudine de de 0.08 și se afla la o depărtare de 42.21 de ani-lumină de Pământ.

Arcturus (α Boo) este cea mai luminoasă stea din constelația Boarului («Bootes») și a treia ca luminozitate de pe cer, după Sirius și Canopus.

Molecule legate între ele, formînd lanțuri de molecule și macromolecule. (n.r.)

Pe semne din pricina vitezelor extraordinar de mari cu care zburau astronavele și a răstimpurilor extrem de scurte în care astronautii nu se aflau în pulsație. (n.r.)

Dansatorii, trecînd printr-un sistem de unde invizibile le modificau, acționau asupra aparatelor electonice și creau astfel cu propriul lor corp muzică și ritm. (n.a.)

Mic animal miriapod. (n.r)

mișcări prin care esofagul, stomacul și intestinele se contractă, favorizând deglutiția și apoi digestia.

«Purtătorul de șerpi» (un bărbat pe care este încolăcit un șarpe). Șarpele era cunoscut la egipteni ca simbol al tămăduirii. Ptolemeu a fost acela care a menționat existența lui Ophiucus ca una dintre cele 48 de constelații. Situată în regiunea Căii Lactee, între constelația Vulturul și Scorpion, mai sus de Săgetator și mai jos de Șarpe. Cel mai important eveniment care s-a produs în constelația Ophiucus a fost explozia unei supernove, care a avut loc pe 10 octombrie 1604. Ea a fost observată de Johannes Kepler.

Termen folosit de autor în loc de «difuzor».

Constanta gravitațională, notată cu G, este o constantă fizică empirică ce apare din calculul atracției gravitaționale dintre obiectele cu masă. Ea apare în legea lui Newton a gravitației universale și în teoria relativității generale a lui Einstein. De asemenea, este cunoscută sub numele de constanta gravitațională universală, constanta lui Newton, iar în limbajul cotidian G mare.

Expresie matematică în care rezultatele finale ale calculelelor sînt exprimate cu ajutorul unei valori medii. Valorile extreme mari și mici se neglijează. (n.a.)

Protecția comunicațiilor electronice. (n.t.)

«Tellur» era prima astronavă a cîmpului invers. În mod firesc, echipajul său folosea terminologia consacrată, în care viteza luminii (nerealizabilă cu o rachetă obișnuită) era considerată ca absolută. (n.a.)

Denumire veche, încă de pe timpul lui Ptolemeu, a munților Ruwenzori (lanț muntos mic, dar spectaculos din Africa centrală ecuatorială, situat la granița dintre Uganda și Congo, între lacurile Albert și Edward, cu înălțimi de până la 5109 m.) (n.a.)

«Din unghiurile diferite ale științei». În vremea noastră ar trebui să se spună: «din unghiurile diferitelor științe». Aici însă este vorba despre acea vreme în care cea mai înaltă știință va fi o sinteză să zicem a fizicii, biologiei și matematicii, iar acestea vor constitui aspecte deosebite ale științei unice despre natura lucrurilor (n. a.)

Zona Roche (denumirea vine de la astronomul francez Roche) este zona gravitațională a unui corp ceresc în cîmpul căruia dacă intră un alt corp ceresc mai mic se rupe în bucăți, din cauza forței de atracție (n. a.)

Compartimentul ecluzei (n.t.)

deschidere în peretele lateral al navei (n.t.)

Pardoseala (n.t.)

ANTIMATERIA — adică materia ai cărei atomi sînt alcătuiți din protoni cu sarcină negativă (antiprotoni) și din electroni cu sarcină pozitivă (pozitroni). Contactul antimateriei cu materia noastră «normală» trebuie să ducă la dezagregarea totală a celor două feluri de substanțe și la degajarea unei cantități enorme de energie. De aceea se susține de obicei că în Galaxia noastră nu pot exista corpuri cerești alcătuite din antimaterie (nefiind exclus ca altr galaxii să fie alcătuite doar din antimaterie). Un alt punct de vedere susține dualitatea de formare a substanțelor: în Calea Lactee este posibilă nu numai existența antimateriei, ci și coexistența dintre ea și materia «normală» (în anumite sisteme stelare) [n.a.]. Așadar, așa-zisa «antimaterie» este și ea tot o formă a materiei, dar organizată altfel, din punct de vedere al structurii atomice (n.r.)

Carena (prin analogie cu o navă marină) — partea de jos a cosmonavei. (n.tr.)

Adică împotriva risipirii energiei (n.a.).

Un gaz activ liber este un gaz care are proprietatea să se combine cu alte corpuri, dar care se găsește liber, adică necombinat (n.tr.).

Filtrul de 430 este un filtru care lasă să treacă prin el numai raze luminoase cu o lungime de undă de 430 de milimicroni, adică lumina albastră vie (n. a.).

«Se pierdeau parcă în depărtare». Vrea să sugereze faptul că acele sunete atingeau uneori tonuri atît de înalte încît nu mai puteau fi auzite de pămînteni. (n. a.)

Pămîntenii — care s-au avîntat în cosmos și au descoperit noi planete cu oxigen și condiții optime de viață — nu mai aveau nevoie să lucreze tot uscatul globului pămîntesc. De aceea multe suprafețe erau transformate în parcuri sau monumente naturale, mai erau păstrate cîmpii, păduri și chiar pustiuri, pentru a reda naturii terestre întreaga varietate carei fusese răpită. Dimpotrivă, «oamenii fluorici» — fiind izolați pe planeta lor ca întro închisoare, deoarece în spațiile siderale apropiate nu exista vreun corp ceresc similar — aveau nevoie de tot cuprinsul uscatului, care, din nefericire pentru ei, devenea și mai neîndestulător, din pricina toridelor zone ecuatoriale, unde se evapora oceanul fluorhidric (n.a.).

E vorba despre stepele patriei mele pe care cresc negară și pelinul (n. a.)

Din punct de vedere fizic, organismul viu este un fel de filtru sau un fel de baraj care fie că oprește, fie că frînează entropia (adică degradarea sau dispersarea energiei) (n.a.)