Ivan Efremov - Cor Serpentis (Inima Şarpelui)

Mutt Ang ceru să se aprindă lumina terestră; în coridorul celorlalți însă nu mai era nimeni.

— Grupul pentru lucrări exterioare să îmbrace costumele de scafandri! ordonă comandantul lui «Tellur», tulburînd tăcerea apăsătoare ce se lăsase. Va trebui să desfacem legăturile dintre cosmonave. Mecanicii — la mașini! Astronavigatorul — la postul de comandă! Toată lumea să fie pregătită pentru zbor!

Oamenii părăsiră galeria luînd cu sine toate aparatele. Numai Afra, învăluită de razele palide venite pieziș de la un hublou deschis, înmărmurise înghețată parcă de gerul spațiilor siderale.

— Afra, închidem ușa galeriei! strigă Tey Eron de undeva din inima rachetei. Să urmărim cum își vor lua zborul!

Tînara femeie, dusă pe gînduri, se trezi la realitate și strigînd: «Stai Tey, așteaptă!», alergă la comandant.

Uimit, Tey Eron rămase locului; după cîteva clipe însă Afra se înapoie în fugă, fiind însoțită de însuși Mutt Ang.

— Tey, un proiector în galerie! Cheamă tehnicienii! Fixează din nou ecranul.

Oamenii prinseră a se agita ca în timpul unei avarii. Fasciculul puternic de raze pătrunse în adîncul culoarului și începu să se aprindă și să se stingă regulat, asemenea undei locatorului de pe «Tellur» cu prilejul întîlnirii astronavelor. Străinii își întrerupseră lucrul și apărură în galerie. Pămîntenii dădură drumul luminii albastre de «430». Înfrigurată, Afra se aplecă asupra tablei de desen care transmitea pe ecran schițele făcute la repezeală. Dublele lanțuri în spirală ale mecanismelor ereditare prezentate de pămînteni trebuiau în ansamblu să coincidă cu acelea ale oamenilor de pe planeta fluorică.

Metabolismul organismului omenesc, reprezentat de Afra sub formă de diagramă, se asemăna cu transformările energiei radiante solare obținute prin intermediul plantelor. Tînăra femeie privi spre astronauții străini, după care șterse atomul fluorului, cu cei nouă electroni ai lui, și în locul său puse oxigenul.

Oamenii de pe planeta fluorică rămaseră uluiți. Comandantul lor făcu cîțiva pași înainte, își lipi fața de peretele străveziu, și începu să studieze cu ochii lui mari schițele făcute la repezeală de Afra. Apoi, fără de veste, își strînse miinile deasupra frunții și făcu o plecăciune adîncă în fața femeii pămîntene.

Înțelesese ideea ce se născuse în mintea Afrei, chiar în ultimele clipe ale despărțirii. Ea se gîndise la modificarea îndrăzneață a proceselor chimice care puneau în funcție complexul organism uman. Acționînd asupra mecanismului eredității, metabolismul fluoric trebuia substituit cu cel pe bază de oxigen. Desigur, aveau să fie păstrate toate particularitățile, întreaga ereditate a oamenilor fluorici, dar organismele lor aveau să fie determinate să funcționeze pe un alt temei energetic.

Această titanică problemă putea ridica însă asemenea dificultăți că pentru rezolvarea ei nar fi fost de ajuns nici chiar cele șapte secole ce-l mai despărțeau pe «Tellur» de Pămînt, răstimp în care știința va fi făcut totuși uriași pași înainte…

Dar cît de multe lucruri nar putea fi realizate prin eforturile comune ale celor două planete! Mai cu seamă dacă li sar asocia și străduințele unor semeni din alte lumi… Omenirea fluorică nar mai rămîne atît de stingheră, atît de pierdută în hăurile siderale.

Cînd oamenii din diferite planete, stele și galaxii se vor afla, se vor cunoaște și vor instaura o uriașă umanitate cosmică, poate că locuitorii cu pielea sură ai lumii fluorice vor fi învins izolarea cauzată de structura deosebită a organismului lor.

Nu era dar întemeiată tristețea cei năpădea acum la despărțire! În definitiv, în ciuda particularităților fizice și ale mediului lor de viată, cele două seminții umane se asemănau și se găseau pe aceeași treaptă de dezvoltare.

Privind în ochii mari și oblici ai aceluia care comanda racheta albă, Afra avu impresia că citește în ei toate aceste gînduri. Sau poate că nu era decît reflexul propriilor ei idei?

Dar pesemne că străinii aveau în forța rațiunii umane aceeași încredere pe care o manifestau și pămîntenii. Iată de ce chiar firava scînteie de speranță exprimată de Afra stîrnise în sufletele lor un asemenea ecou. Gesturile prietenești al oamenilor de pe planeta fluorică nu mai semănau acum a semne de adio, ci făgăduiau clar noi întîlniri în viitor.

Cele două rachete se depărtau lin, ferinduse ca nu cumva puternicele lor motoare auxiliare să provoace neajunsuri expediției prietene. Cosmonava albă se învălui la un moment dat întro mantie de flăcări orbitoare. Cînd acestea se stinseră, înaintea pămîntenilor se căsca doar noaptea siderală.

«Tellur» porni încet, apoi intră în pulsația cei slujea drept pod peste genunile cosmice. Vîrîți în compartimentele lor de protecție, oamenii nu mai puteau vedea nici cum se scurtează lungimea de undă a cuantelor de lumină venite dinainte, nici cum aștrii îndepărtați devin tot mai albaștri, iar apoi aproape violeți. Întrun tîrziu, «Tellur» se cufundă în bezna spațiilor cosmice, după care înflorea și aștepta clocotitoarea, fremătătoarea viață a Pămîntului…

SFÎRȘIT

[Originally published in «Iunosti» nr.1/1959. Publicată în românește în «Colecția «POVESTIRI ȘTIINȚIFICO-FANTASTICE»» Nr. 113 și 114.]

Povestirea «Cor Serpentis» a fost tradusă după textul apărut în revista sovietică «Iunosti» nr.1/1959. La rugămintea redacției, I. Efremov a binevoit să precizeze anumite pasaje. Traducătorii au ținut seama de toate explicațiile și completările autorului, iar în unele cazuri acestea au fost date în subsol (n. r.)

Aceasta vrea să însemne că omul trebuie să se împotrivească procesului de degradare a energiei, că trebuie necontenit să lupte pentru dobîndirea de noi forme de energie, care să i asigure existența (n. r.)

unitate de măsură a lungimii definită ca distanța de la care 1 ua se vede sub unghiul de 1» sau Pământul are o mișcare de paralaxă de 1». Este egală cu 3,26163626 ani-lumină, 206 264,806 ua sau 3,08568025 × 1016 m.

Spectrele stelelor, în funcție de anumite caracteristici fizice, dar mai ales de temperatura lor, se împart în clase care se notează cu litere în următoarea ordine: O, B, A, F, G, K, M. Temperaturile de pe suprafața stelelor variază între circa 100.00 °C (clasa O) și circa 3.00 °C (clasa M). De asemenea variază și culorile: de la albastru pînă la roșu. Fiecare clasă se împarte în zece gradații descendente, care se notează cu cifre de la 0 la 9. Stelele în spectrul cărora se găsesc în cantități mai mari și alte elemente — carbon, zirconiu etc — se notează cu alte litere: R, S etc. Cît privește spectrul K-zero, el indică o stea purtocalie cu cea mai ridicată temperatură din clasa ei (circa 400 °C) și în care predomină titanul și metalele neutre — fierul, calciul, magneziul etc. (n.r.)

ascunderea trecătoare, pentru un observator, a unui astru, datorită interpunerii între astru și observator a unui astru opac.

Steaua Epsylon din constelația Șarpele (pe lat. SERPENS. - n. r.)

Constelația CORONA BOREALIS este o mică constelație nordică ale cărei stele formează un arc semicircular, denumită «Hora» în astronomia populară românească sau «Casa cu ograda ei» (n.r.)

Numită popular «Fata mare din Horă», «Casa» sau «Coliba». (n.r.)