Ivan Efremov - Umbra dinosaurului

…Iată dar, că soarta a fost generoasă cu acest savant-scriitor. Savantul aspiră să cunoască, iar scriitorul îi împrumută pana, fiindcă artistul ce viețuiește în omul de știință consideră de datoria lui să-I ajute să-și exprime ideile.

Știința este talentul de a schița în trăsături precise. Ele redau ceea ce e cunoscut, dovedit în mod indiscutabil, dar rămîn neputincioase acolo unde începe necunoscutul.

Arta este talentul culorilor. Cu ajutorul lor pătrunzi în necunoscut, fiindcă necunoscutul devine palpabil, se întruchipează, trăiește în artistul însaiși care, împreună cu Bowerged, nu pregetă să se avînte pînă la marginile lumii, intuiește teroarea socială care a zămislit piramidele, se simte de minune în compania unei reptile preistorice încă vii pentru ca, întorcîndu-se cu șaptezeci de milioane de ani în urmă, să poată arunca o privire în viitorul îndepărtat al omenirii.

Pe de o parte cunoscutul, pe de altă parte posibilul.

Dacă n-ar fi fost savantul, de bună seamă că n-ar fi existat nici scriitorul. Și dacă artistul n-ar fi viețuit în savant, se prea poate ca nici acesta să nu fi existat. Să făurești cu ambele mîini deopotrivă — nu e puțin lucru. Două laturi contopite în mod organic, iată în ce constă caracteristica personalității lui Efremov, forța talentului său.

Cum ai putea împleti într-o scurtă prezentare aceste două biografii îmbinate în prealabil de viață?

Un băiat de zece ani, a cărui atenție — nici Ivan Antonovici singur nu-și dă seama de ce — a fost captivată, din mulțimea cărților, de una singură, cu figuri de animale uluitoare și cu descrieri încă și mai uluitoare.

Cabinetul de lucru al academicianului, ce i s-a deschis fără scrisori de recomandație și fără intervenții în sferele înalte. Piotr Petrovici Sușkin, care i-a dăruit tînărului ore întregi din prețiosul său timp pentru că savantul, în vîrstă de cincizeci și cinci de am, și tînărul de șaisprezece ani aveau ceva comun, ceva nespus de însemnat. Un tînăr șef de echipaj, care visa nu călătorii pe meleagurile îndepărtate, ci solul plin de oase, mărturii ale vieții de mult apuse.

Îți trebuie un simț ascuțit ca să distingi adevărul de mistificare. Tînărul ardea de dorința de a cunoaște, a cunoaște și iar a cunoaște; de a cunoaște singur, direct. Și ca să cunoști cu adevărat, trebuie să și creezi — atît în știință, cît și în artă.

Nu există criteriu de apreciere a acelei munci care oferă oamenilor fie și numai un dram de încîntare. Fericit destin este al celui care are parte de o existență multilaterală, sclipitoare, bogată în căutări și realizări! Savant și om de artă, Ivan Antonovici Efremov și-a făurit cu propriile lui mîini destinul, așa cum l-a întrezărit cîndva, cu patruzeci de ani în urmă, pe vremea cînd nu se mai sătura răsfoind cartea ce-l vrăjise.

După nota biografică a lui V. D. IVANOV

Sileau — dar de prietenie, în Asia Centrală, (n.t.)

Arîk — canal de irigație, (n.t.)

Solonceak — sol salin, sol sărăturos. (n.t.)

Takîr — sector de stepă lipsit de vegetație, acoperit cu argilă uscată și netedă — în limba uzbecă. (Nota red. ruse.)

rășină a unui arbust din India, se dizolvă în alcool, obținîndu-se un lac rezistent. (Nota red. ruse)

Era vieții mijlocii — 60-170 milioane de ani î.e.n.

Era vieții arhaice — 170–600 milioane de ani î.e.n. (Nota red. rom.)

Niepce Joseph — fizician francez, inventator al fotografiei și al camerei obscure (1765–1833). Daguerre Louis — om de știință și inventator francez, a perfecționat metodele de fotografiere (1789–1851). (Nota red. ruse.)

Perioada cretacică — perioadă a erei mezozoice. (Nota red. rom.)

Culori complementare — care rezultă din amestecul a două dintre cele trei culori principale: roșu, albastru și galben. (Nota red. rom)

Perioada siluriană — epocă în istoria Pămîntului, cu 400 000 000 de ani î.e.n. (Nota red. rom.)

Kimberlit — rocă compactă, tufoasă, din categoria celor ultrabazice, adică conținînd mai puțin cuarț și mai mult fier și magneziu. (Nota red. ruse.)

Cercetări gravimetrice — metodă de căutare a zăcămintelor, bazată pe modificarea forței de atracție a pămîntului, cauzată de prezența zăcămintelor. (Nota red. rom.)

Grikvait — rocă formată dintr-un amestec de granat și olivin. Se găsește la mare adîncime în pămînt. (Nota red. rom.)

Cromodiopsid — crom cu diopsid (mineral transparent, lucios, dur, folosit în industria de bijuterii. (Nota red. rom.)

Disten — minerale constituante ale rocilor bazice de adîncime (Nota red. rom.)

Evenci — populație din Siberia răsăriteană. (Nota red. rom.)

Bagulnik — plantă perenă de mlaștină. (Nota red. ruse.)

Anomalie pozitivă — creștere locală a forței de atracție. (Nota red. ruse.)

Aparat pentru măsurarea celor mai mici variații ale gravitației. (Nota red. ruse.)

Peridotite — roci eruptive de adîncime (ultrabazice) formate în special din olivin. (Nota red. ruse.)

cuțit greu, cu coadă lungă. (Nota red. ruse.)

Diabaz — rocă veche de adîncime, efuzivă (revărsată), analoagă cu lavele bazaltice. (Nota red. ruse.)

Intruzie — pătrunderea rocilor topite (magmă) în crăpături, în goluri, sau între straturile de pămînt. (Nota red. ruse.)

Depozit aluvionar — zăcămînt format pe loc, fără ca apa să fi transportat sau deplasat produsele dezagregării rocilor. (Nota red. ruse)

Puț de explorare — puț pentru cercetări geologice. (Nota red. ruse.)

Rocă primară — fundament solid sub aluviunile sfărîmicioase, de dată mai recentă. (Nota red. ruse.)

Zăhat — aglomerare de trunchiuri de arbori aduși de apele mari, care se îngrămădesc de-a curmezișul unui curs de apă. (Nota red. rom.)

Ortodromie — linia cea mai scurtă dintre două puncte de pe suprafața globului terestru care reprezintă un arc al marelui cerc. (Nota red. rom.)

Tangon — grindă de lemn fixată în exteriorul bordului navei. În caz de necesitate grinda se pune perpendicular față de bordul navei. (Nota red. rom.)

Etravă — parte rezistentă a corpului navei situată la extrema prova. (Extrema pupa — etambon.) (Nota red. rom.)

Bompres — grindă la prova navei care servește pentru ridicarea ancorei. (Nota red. rom.)

Bocaport — deschidere în puntea navei, care servește pentru acces în interior. (Nota red. rom.)

Carlinga — întăritură longitudinală continuă a corpului navei sub punte și pe fund. (Nota red. rom.)