Mihail Bulgakov - Maestrul şi Margareta

Здесь есть возможность читать онлайн «Mihail Bulgakov - Maestrul şi Margareta» весь текст электронной книги совершенно бесплатно (целиком полную версию без сокращений). В некоторых случаях можно слушать аудио, скачать через торрент в формате fb2 и присутствует краткое содержание. Город: Bucureşti, Год выпуска: 2003, Издательство: HUMANITAS, Жанр: Советская классическая проза, на румынском языке. Описание произведения, (предисловие) а так же отзывы посетителей доступны на портале библиотеки ЛибКат.

Maestrul şi Margareta: краткое содержание, описание и аннотация

Предлагаем к чтению аннотацию, описание, краткое содержание или предисловие (зависит от того, что написал сам автор книги «Maestrul şi Margareta»). Если вы не нашли необходимую информацию о книге — напишите в комментариях, мы постараемся отыскать её.

Destinul lui Bulgakov pare guvernat de acelaşi amestec de satiră, fantastic şi tragism care e amprenta operei sale. Născut la Kiev în 1891, în familia unui profesor de teologie, studiază medicina, pe care o practică vreme de patru ani (1916-l920), pe front şi în spitale de provincie. Devine dependent de morfină, dar, cu ajutorul primei sale soţii, reuşeşte să învingă răul. în 1920 abandonează medicina pentru a se dedica scrisului. Intră în lumea teatrului, iar piesa Zilele Turbinilor, dramatizarea romanului Garda Albă, are mare succes, fiind considerată un Pescăruş al noii generaţii de dramaturgi. Simpatia evidentă pentru ofiţerii Albi face ca piesa să fie interzisă, dar (paradoxal!) e, în acelaşi timp, piesa preferată a lui Stalin. Din 1929 nu i se mai publică nici o carte şi nu i se mai joacă nici o piesă. Trăind la limita supravieţuirii, Bulgakov se vede silit să-i trimită dictatorului o petiţie, apoi, într-o scrisoare adresată guvernului sovietic, să vorbească despre dezechilibrul psihic la care e expus un creator a cărui existenţă este ameninţată. Scrisoarea rămîne celebră atît ca model al disidenţei asumate, cît şi prin efectele ei neaşteptate. Trei săptămîni mai tîrziu primeşte un telefon bizar direct de la Stalin, în urma căruia, deşi Bulgakov crede că a fost victima unei farse, este reangajat la teatru. Scrierile lui rămîn însă nepublicate. în ultimul deceniu al vieţii scrie cu frenezie, temîndu-se că nu va termina romanul Maestrul şi Margareta. Ultimele corecturi le face în 1940, pe patul de moarte, orb, dictînd soţiei sale, Maria Sergheevna, care este, de altminteri, chiar modelul Margaretei.

Maestrul şi Margareta — читать онлайн бесплатно полную книгу (весь текст) целиком

Ниже представлен текст книги, разбитый по страницам. Система сохранения места последней прочитанной страницы, позволяет с удобством читать онлайн бесплатно книгу «Maestrul şi Margareta», без необходимости каждый раз заново искать на чём Вы остановились. Поставьте закладку, и сможете в любой момент перейти на страницу, на которой закончили чтение.

Тёмная тема
Сбросить

Интервал:

Закладка:

Сделать

Văzîndu-l intrînd pe bărbatul cu bărbuţă, Riuhin păli, tuşi uşor şi spuse sfios:

— Bună seara, doctore.

Doctorul dădu din cap în semn de salut, dar, înclinîndu-se, se uită la Ivan Nikolaevici şi nu la Riuhin. Bezdomnîi şedea încremenit, cu o expresie răutăcioasă pe faţă, cu sprîncenele încruntate, şi nu făcu nici cea mai mică mişcare cînd intră doctorul.

— Iată-l, doctore, vorbi Riuhin, nu se ştie de ce în şoaptă, pe un ton misterios, aruncînd priviri speriate spre Ivan Nikolaevici, iată-l pe cunoscutul poet Ivan Bezdomnîi, vedeţi… Ne e teamă să nu aibă cumva delirium tremens…

— Bea mult? întrebă printre dinţi doctorul.

— Nu, bea şi el, din cînd în cînd, dar nu aşa ca să…

— I se năzăreau cumva gîndaci de bucătărie, şobolani, draci sau dini ce umblă de colo-colo?

— Nu, răspunse Riuhin, înfiorîndu-se, l-am văzut ieri şi azi-dimineaţă… era perfect sănătos.

— Şi de ce e numai în izmene? L-au luat direct din pat?

— Nu, doctore, a venit în ţinuta asta la restaurant…

— Aha, aha, rosti doctorul foarte satisfăcut, şi de ce are zgîrieturi? S-a bătut cu careva?

— A căzut de pe gard, iar apoi, la restaurant, l-a atins pe unu… şi încă pe cîţiva…

— Aşa, aşa, zise doctorul şi, întorcîndu-se spre Ivan, adăugă: Bună seara!

— Să trăieşti, sabotorule! îi răspunse cu răutate, ridicînd vocea, Ivan.

Riuhin se fîstîd într-atît, încît nu îndrăzni să se uite în ochii prevenitorului doctor. Acesta nu se ofensă defel, ci-şi scoase cu un gest familiar, abil, ochelarii, ridică poala halatului, îi ascunse în buzunarul de la spate al pantalonilor, apoi îl întrebă pe Ivan:

— Cîţi ani ai?

— Ia mai duceţi-vă dracului cu toţii şi lăsaţi-mă în pace! strigă grosolan Bezdomnîi şi-i întoarse spatele.

— De ce te înfurii? Te-am supărat cu ceva?

— Am douăzeci şi trei de ani, vorbi iritat Ivan, şi am să mă plîng împotriva voastră, a tuturor, împotriva ta, păduche ce eşti! i se adresă el lui Riuhin.

— Şi de ce anume vrei să te plîngi?

— De aia, că m-au înşfăcat pe mine, om sănătos, şi m-au tîrît cu sila aici la casa de nebuni! îi răspunse mînios Ivan. în clipa aceea Riuhin se uită la Ivan şi îngheţă: Poetul nu avea deloc o privire de nebun. Ochii lui, atît de tulburi la „Gri-boedov”, erau acum ochii lui Ivan de altădată, limpezi de tot. „Aoleu! gîndi speriat Riuhin. E într-adevăr normal! Ce aiureală! Chiar aşa, de ce l-am tîrît aici? E normal, absolut normal, numai atît că are toată mutra zdrelită…”

— Dumneata te afli într-o clinică, vorbi foarte calm medicul, instalîndu-se pe un taburet cu picior metalic lucios, şi nu într-o casă de nebuni, într-o clinică, unde, dacă nu e cazul, nimeni n-o să te reţină.

Ivan Nikolaevici îl privi neîncrezător cu coada ochiului, dar mormăi:

— Slavă ţie, Doamne! în sfîrşit, văd şi eu un om normal printre atîţia idioţi, dintre care primul este gogomanul şi incapabilul de Saşka!

— Cine este acest Saşka incapabil? se informă medicul.

— El, Riuhin, răspunse Ivan, arătîndu-l cu degetul murdar pe Riuhin.

Poetul nu mai putea de indignare. „Asta-i recunoştinţa, gîndi el cu amărăciune, pentru tot ce-am făcut pentru dînsul. E o pramatie în toată puterea cuvîntului!”

— Ca mentalitate, un chiaburaş tipic, vorbi Ivan Nikolaevici, dornic să-l demaşte cît mai rapid pe Riuhin, şi, unde mai pui, e un chiaburaş ce poartă cu abilitate masca de proletar! Priviţi-i figura acră şi confruntaţi-o cu acele versuri sonore pe care le-a comis în întîmpinarea lui 1 Mai. He-he-he… „Flutură!” şi „fîlfîie…” Aruncaţi o privire înăuntrul lui, să vedeţi ce gînduri zac acolo… rămîneţi paf! rîse cam sinistru Ivan Nikolaevici.

Riuhin gîfîia, roşu la faţă, şi se gîndea la un singur lucru: încălzise un şarpe la piept, sărise în ajutorul cuiva care se dovedea a fi un duşman înrăit. Şi jalea cea mare era că n-avea ce-i face, doar nu putea să se ia la harţă cu un bolnav psihic!

— Dar, de fapt, de ce v-au adus la noi? întrebă medicul, după ce ascultase atent toate învinuirile lui Bezdomnîi.

— Dracu să-i ia pe nătărăii ăştia! M-au înşfăcat, m-au legat cu nu ştiu ce cîrpe şi m-au tîrît pînă aici cu camionul!

— Îmi daţi voie să vă întreb, de ce aţi venit la restaurant numai în cămaşă şi izmene? — N-are de ce să vă mire, îi răspunse Ivan. M-am dus să mă scald în rîul Moscova, şi mi-au şterpelit hainele, lăsîn-du-mi porcăria asta! Doar nu era să merg în pielea goală prin Moscova! Am pus pe mine ce-am găsit şi eu, pentru că mă grăbeam să ajung la restaurant, la „Griboedov”.

Medicul se uită întrebător la Riuhin, şi acesta mormăi po-somorît:

— Aşa se cheamă restaurantul.

— Aha, se lămuri medicul, dar de ce eraţi atît de grăbit? Aveaţi vreo întîlnire importantă?

— Mă zbat să-l prind pe consultant, îi răspunse Ivan Nikolaevici, privind neliniştit în jur.

— Care consultant?

— Îl cunoaşteţi pe Berlioz? întrebă semnificativ Ivan.

— Compozitorul?…

— Ce compozitor? Ah, da, aşa e… Dar nu despre el e vorba. Compozitorul e tizul lui Misa Berlioz.

Riuhin n-avea deloc chef să vorbească, a trebuit însă să dea explicaţii.

— Berlioz, secretarul Massolit-ului, a fost călcat astă-seară de un tramvai la Patriarşie prudî.

— Nu te băga, dacă nu ştii! se supără Ivan. Nu tu, eu am fost acolo cînd s-a întîmplat. El l-a vîrît dinadins sub tramvai.

— L-a împins?

— N-are a face dacă l-a împins sau nu! sări Ivan, furios că ceilalţi sînt grei de cap. Unu ca ăsta nici n-are nevoie să împingă! El e în stare să facă nişte figuri, mamă, mamă! Ştia dinainte că Berlioz va fi călcat de tramvai!

— În afară de dumneavoastră, l-a mai văzut cineva pe acest consultant?

— Tocmai aici e buba, doar Berlioz şi cu mine l-am văzut.

— Aşa. Şi ce măsuri aţi luat pentru prinderea asasinului? Spunînd aceasta, medicul se întoarse şi aruncă o privire femeii cu halat alb, ce şedea mai la o parte, în faţa unui birou. Aceasta luă un formular şi se apucă să-l completeze.

— Ce măsuri? Am luat din bucătărie o lumînărică.

— Asta? îl întrebă medicul, arătîndu-i luminarea ruptă, aşezată alături de iconiţă, pe biroul femeii cu halat alb.

— Chiar asta, şi… — Dar iconiţa la ce-a servit?

— Mda, iconiţa… bîigui Ivan, înroşindu-se. Iconiţa, de fapt, i-a speriat cel mai mult, urmă el, arătîndu-l din nou cu degetul pe Riuhin. Adevărul e că el, consultantul, ce să ne mai ascundem după deget… s-a înhăitat cu necuratul… şi nu-l prinzi cu una, cu două.

Sanitarii stăteau acum drepţi şi nu-şi mai luau ochii de la Ivan.

— Mda, urmă poetul, s-a înhăitat! E o realitate irevocabilă. A stat de vorbă personal cu Pilat din Pont. Nu vă mai uitaţi aşa la mine, ştiu eu ce spun! A văzut tot, şi balconul, şi palmierii. într-un cuvînt, ce mai… a fost la Pilat din Pont, garantez eu pentru asta.

— Da, da…

— Ei, şi mi-am prins, va să zică, iconiţa asta în piept şi am dat fuga…

În clipa aceea ceasul bătu de două ori.

— Ehehei! exclamă Ivan, sărind de pe canapea. E ora două, şi eu îmi pierd timpul cu voi! Iertaţi-mă, unde aveţi telefonul?

— Lăsaţi-l să telefoneze, ordonă medicul, adresîndu-se sanitarilor.

Ivan înşfacă receptorul, în timp ce femeia cu halat alb îl întrebă încet pe Riuhin:

— E însurat?

Читать дальше
Тёмная тема
Сбросить

Интервал:

Закладка:

Сделать

Похожие книги на «Maestrul şi Margareta»

Представляем Вашему вниманию похожие книги на «Maestrul şi Margareta» списком для выбора. Мы отобрали схожую по названию и смыслу литературу в надежде предоставить читателям больше вариантов отыскать новые, интересные, ещё непрочитанные произведения.


Mixail Bulgakov - Usta va Margarita
Mixail Bulgakov
libcat.ru: книга без обложки
MIHAILS BULGAKOVS
libcat.ru: книга без обложки
MIHAILS BULGAKOVS
libcat.ru: книга без обложки
MIHAILS BULGAKOVS
libcat.ru: книга без обложки
MIHAILS BULGAKOVS
libcat.ru: книга без обложки
MIHAILS BULGAKOVS
libcat.ru: книга без обложки
MIHAILS BULGAKOVS
libcat.ru: книга без обложки
MIHAILS BULGAKOVS
Mihail Bulgakov - A Mester és Margarita
Mihail Bulgakov
libcat.ru: книга без обложки
Mikhail Bulgakov
libcat.ru: книга без обложки
Mihail Bulgakov
Отзывы о книге «Maestrul şi Margareta»

Обсуждение, отзывы о книге «Maestrul şi Margareta» и просто собственные мнения читателей. Оставьте ваши комментарии, напишите, что Вы думаете о произведении, его смысле или главных героях. Укажите что конкретно понравилось, а что нет, и почему Вы так считаете.

x