Philip Farmer - Lumea fluviului (Înapoi la trupurile voastre răzleţite)

În aceeaşi seară, în timp ce trăgeau la ţărm pentru prima oară, se petrecu un incident care-i dădu de gândit lui Burton. Kazz tocmai păşise pe ţărm în mijlocul unui grup de curioşi când, deodată, deveni foarte agitat. Începu să sporovăiască în limba lui şi încercă să pună mâna pe un individ aflat în apropierea lui. Omul o rupse la goană şi dispăru în mulţime.

Când Burton îl întrebă ce făcea, Kazz îi răspunse:

— N-are… of… cum îi zice? asta… asta… şi arătă cu degetul spre frunte.

Apoi trasă câteva simboluri cu mâna prin aer. Burton insistă să afle mai multe, dar Alice, pornind să se tânguie, alergă spre un bărbat. I se păruse că-l vede pe unul dintre fiii ei, care căzuse la datorie în Primul Război Mondial. Se creă harababură. Alice îşi dădu seama că se înşelase. Apoi, luaţi cu alte lucruri, uitară. Kazz nu mai aduse vorba despre cele întâmplate, iar lui Burton îi ieşiră din minte. Dar evenimentul avea să reînvie în memoria lui.

După exact patru sute cincisprezece zile de călătorie, trecuseră prin dreptul a 24 900 de pietre-potir aflate pe malul drept al Fluviului. Navigând în volte, sau împotriva curentului şi a vântului, parcurgând şaizeci de mile pe zi, oprindu-se în timpul zilei pentru a-şi încărca potirele şi noaptea pentru a dormi, trăgând uneori la mal chiar şi o zi întreagă astfel încât să se poată dezmorţi şi sta de vorbă şi cu alţi oameni, străbătuseră 24 900 de mile. Pe Pământ, această distanţă ar fi însemnat lungimea ecuatorului. Dacă Mississippi-Missouri, Nilul, Congo, Amazonul, Yangtze, Volga, Amurul, Hwang, Lena şi Zambezi ar fi fost puse cap la cap pentru a alcătui un singur curs de apă, tot n-ar fi avut aceeaşi lungime ca porţiunea de Fluviu pe care navigasem. Şi, cu toate acestea, Fluviul se întindea în fata ochilor, făcând coturi largi, şerpuind. Pretutindeni vedeau câmpii de-a lungul malurilor, colinele acoperite cu copaci dincolo de ele şi, în fundal, semeţ, de netrecut, neîntrerupt, lanţul muntos.

Uneori, câmpiile se îngustau, iar dealurile înaintau până la marginea Fluviului. Alteori Fluviul se lărgea, devenind ca un lac de trei, cinci sau şase mile lăţime. Din când în când, şirurile de munţi de o parte şi de alta se arcuiau unul către celălalt, iar ambarcaţiunea ţâşnea prin cazane, unde calea navigabilă îngustă silea curentul să fiarbă bolborosind, iar cerul se vedea ca un firicel subţire de albastru, sus, sus de tot, deasupra pereţilor abrupţi şi întunecaţi care ameninţau să-i strivească pe călători.

Pretutindeni erau oameni. Bărbaţi, femei şi copii înţesau zi şi noapte malurile Fluviului, iar pe dealuri se aflau şi mai mulţi.

Navigatorii descoperiră o structurare. Umanitatea fusese resuscitată de-a lungul Fluviului într-o aproximativă ordine cronologică şi naţională. Ambarcaţiunea trecuse prin dreptul unor ţinuturi unde se găseau sloveni, italieni şi austrieci care decedaseră în cursul ultimelor decenii ale secolului nouăsprezece, apoi unguri, norvegieni, finlandezi, greci, albanezi şi irlandezi. Alteori, trăgeau la mal în zone unde trăiau popoare din alte timpuri şi vremuri. Una dintre acestea era o porţiune de douăzeci de mile lungime populată cu aborigeni australieni care, cât trăiseră pe Pământ, nu văzuseră nici un european. O altă porţiune, lungă de o sută de mile, era ocupată de tocarieni, un popor care trăise cam pe vremea lui Cristos în locurile care mai târziu aveau să se numească Turkestanul chinez. Aceşti oameni fuseseră reprezentanţii ramurii celei mai estice a popoarelor vorbitoare de limbă indo-europeană din timpurile antice; cultura lor înflorise o vreme, apoi se stinsese în faţa asaltului deşertului şi a invaziei popoarelor barbare.

Prin studii relativ nesigure şi efectuate sub presiunea timpului, Burton stabilise că, în general, fiecare zonă era populată în proporţie de circa şaizeci la sută cu oameni dintr-o anumită naţie aparţinând unui secol, treizeci la sută din alte popoare şi zece la sută din oameni provenind din diferite timpuri şi locuri de pe Pământ.

Toţi bărbaţii se treziseră circumcişi. La resuscitare, toate femeile fuseseră virgine. În cazul majorităţii femeilor, fecioria aceasta nu supravieţuise primei nopţi petrecute pe planetă, remarcă răutăcios Burton.

Deocamdată nu se auzise de vreo femeie însărcinată. Cei care aduseseră omenirea în acest loc se îngrijiseră de sterilizarea oamenilor, având motive întemeiate. Dacă omenirea s-ar fi reprodus, valea Fluviului ar fi devenit neîncăpătoare în mai puţin de un secol.

La început avuseseră impresia că, în afară de om, planeta era lipsită de viaţă animală. Acum se ştia că noaptea ieşeau din sol câteva specii de viermi şi râme. Iar Fluviul adăpostea cel puţin o sută de specii de peşti, începând cu unii mărunţi de aproximativ cincisprezece centimetri şi termi-nând cu cei de mărimea unei balene, numiţi „balauri de fluviu”, care trăiau pe fundul Fluviului, la adâncimea de trei sute de metri. Frigate susţinea că animalele fuseseră create cu un scop precis. Peştii se hrăneau cu gunoaie, păstrând astfel curate apele Fluviului. Unii viermi consumau reziduuri şi cadavre. Alţii aveau funcţia râmelor.

Gwenafra se mai înălţase. Toţi copiii crescuseră. În decurs de doisprezece ani, în valea Fluviului nu avea să mai existe nici un copil sau adolescent, asta dacă situaţia s-ar fi prezentat pretutindeni aşa cum o ştiau călătorii.

Gândindu-se la acest aspect, Burton îi spuse Alicei:

— Acest prieten al tău, reverendul Dodgson, care iubea doar fetiţe, pesemne că se va simţi tare frustrat, nu?

— Dodgson nu era un pervers, interveni Frigate. Ce se va întâmpla oare cu bărbaţii ale căror dorinţe sexuale au ca obiect doar copiii? Ce vor face când aceştia vor dispărea? Şi cum vor trăi cei care se simt bine doar torturând sau maltratând animalele? Eu unul regret absenţa animalelor, să ştii. Iubesc pisicile, câinii, urşii, elefanţii şi multe altele. Maimuţele, nu. Seamănă prea mult cu omul. Mă bucur că n-am văzut aşa ceva aici. Acum nu mai pot fi chinuite. Toate acele animale neajutorate care sufereau sau mureau de foame sau sete din pricina vreunei fiinţe umane nechibzuite sau haine… S-a terminat cu asta.

Mângâie părul blond al Gwenafrei, lung de aproape cincisprezece centimetri.

— Aceleaşi sentimente le-am avut şi faţă de micuţii neajutoraţi şi maltrataţi.

— Ce fel de lume a aceea în care nu există copii? întreba Alice. Fiindcă veni vorba, ce înseamnă viaţa fără animale? Dacă nu mai pot fi chinuite sau maltratate, atunci nici nu poate fi vorba de a fi iubite sau mângâiate.

— În lumea asta, fiecare lucru îşi are contraponderea, remarcă Burton. Nu poţi găsi iubire fără ură, bunătate fără câinoşenie, pace fără război. Oricum ar fi, noi nu putem influenţa lucrurile într-un sens sau altul. Nevăzuţii Stăpâni ai acestei lumi au hotărât ca oamenii să nu aibă animale, iar femeile să nu poată da viaţă copiilor. Fie cum vor ei.

Dimineaţa celei de-a patru sute şaisprezecea zi nu se deosebea prin nimic de celelalte. Soarele răsărise deasupra culmii lanţului muntos din stânga Fluviului. Vântul dinspre amonte avea viteza de cincisprezece mile pe oră, ca întotdeauna. Temperatura aerului crescu în mod constant, urmând să atingă treizeci de grade Celsius în jurul orei două după-amiaza. Catamaranul Hagiul naviga în volte. Burton stătea pe „puntea de comandă” strângând în mâini echea groasă din lemn de pin aflată în partea dreaptă, lăsând ca vântul şi soarele să-i tăbăcească pielea bine bronzată. Purta un kilt în pătrăţele stacojii cu negru, care îi venea până aproape de genunchi, şi un colier confecţionat din vertebrele negre şi strălucitoare provenite de la peştele cu corn. Acesta era un peşte de circa doi metri, având în frunte un corn de cincisprezece centimetri. Trăia la o adâncime de treizeci de metri şi, când se prindea în cârlig, era adus la suprafaţă cu mare greutate. Din vertebrele lui se făceau coliere frumoase, iar pielea, tăbăcită cum se cuvine, se folosea pentru confecţionarea de sandale, armuri şi scuturi, sau putea fi prelucrată, obţinandu-se centuri şi odgoane. Cornul era însă cel mai căutat. Slujea la confecţionarea vârfurilor de lance sau săgeată, ori devenea mâner de cuţit sau stilet.