Philip Farmer - Lumea fluviului (Înapoi la trupurile voastre răzleţite)

Burton privi din nou spre soare şi remarcă:

— Nu ştiu cu exactitate când va sosi ora mesei de seară. Propun să ne întoarcem imediat după ce soarele va dispărea dincolo de munte. Ne vom aşeza potirele, vasele sfinţite, sufertaşele, sau cum le-o fi zicând, în adânciturile de aici. Apoi vom aştepta. Până una-alta…

Putea azvârli cadavrul în fluviu, însă descoperise la ce i-ar fi fost de folos. Le spuse celorlalţi ce vroia, iar ei îl dădură jos de pe piatră şi porniră cu el spre dealuri. Frigate şi Galeazzi, fost importator din Trieste, formară primul schimb. Frigate s-ar fi lipsit de această plăcere, dar când fusese rugat de Burton, apucase să încuviinţeze cu un gest din cap. Prinse cadavrul de picioare şi porni înainte, urmat de Galeazzi, care îl ţinea de subsuori. Ţinând copila de mână, Alice păşea în spatele lui Burton. Câţiva oameni se uitară curioşi, alţii le puseră întrebări sau comentară gestul lor, dar Burton nu-i luă în seamă. După jumătate de milă, transportarea cadavrului căzu în sarcina lui Monat şi Kazz. Prezenţa cadavrului părea să nu o tulbure pe fetiţă. Nici cadavrul carbonizat văzut mai devreme nu o îngrozise, ci îi stârnise doar curiozitatea.

— Dacă e cu adevărat originară din Galia antică, atunci sigur e obişnuită să vadă cadavre carbonizate, spuse Frigate. Dacă-mi amintesc eu bine, în cursul ceremoniilor religioase, galii aduceau ofrande vii pe care le ardeau în coşuri din nuiele. Nu ştiu dacă ofrandele erau închinate unui zeu sau unei zeiţe. Tare-aş vrea să pot consulta o carte pe acest subiect. Crezi că vom avea vreodată biblioteci aici? Eu unul sunt convins c-o să înnebunim dacă n-o să avem ce citi.

— Rămâne de văzut, spuse Burton. Dacă nu ni se oferă, ne vom face noi una. Asta, dacă va fi posibil.

Se gândi că întrebarea lui Frigate era prostească dar, trecând prin asemenea momente, cine putea rămâne întreg la minte?

O dată ajunşi la poalele dealului, Rocco şi Brontich îi schimbară pe Kazz şi Monat. Burton îi conduse după câţiva copaci prin iarba înaltă până la brâu, ale cărei fire tăioase le zgârie pielea de pe picioare. Tăie un fir de iarbă cu cuţitul şi-i încercă rezistenţa şi flexibilitatea. Frigate se ţinea aproape de el şi părea incapabil să-şi controleze limbuţia. Burton socoti că omul vorbea fără încetare ca să uite de moartea celor doi.

— Gândeşte-te numai câte cercetări trebuie făcute dacă toţi oamenii care au trăit vreodată sunt aici! Nu uita misterele istoriei şi întrebările la care s-ar putea găsi răspuns! Ai putea discuta cu John Wilkes Booth, aflând astfel dacă Ministrul Apărării, Stanton, a complotat pentru asasinarea lui Lincoln. Ai putea descoperi identitatea lui Jack Spintecătorul. Sau ai şti dacă Ioana d'Arc a făcut parte dintr-o sectă de vrăjitoare. Ai vorbi cu Mareşalul Ney, care a luptat sub Napoleon, şi te-ai lămuri dacă a scăpat de plutonul de execuţie şi a devenit profesor în America.

Ai şti adevărata versiune a atacului de la Pearl Harbor. Ori ai putea vedea chipul Omului cu Masca de Fier, dacă o asemenea persoană a existat în realitate. Ai avea prilejul să-i iei un interviu Lucreţiei Borgia şi celor care au cunoscut-o, descoperind în felul acesta dacă a folosit otravă pentru a-şi ucide duşmanii, aşa cum se susţine. Ai putea afla identitatea asasinului celor doi prinţi din Turnul Londrei. Pesemne că Richard al III-lea i-a ucis. În ceea ce te priveşte, există multe pete albe, fiindcă biografii tăi n-au reuşit să cunoască toate aspectele vieţii tale. Chiar ai avut o iubită de origine persană, cu care voiai să te însori şi de dragul căreia ai fost gata să renunţi la toate, inclusiv la cei de un neam cu tine? A murit înainte de a vă căsători, iar pierderea ei te-a afectat atât de mult încât ai hotărât să n-o uiţi câtă vreme vei trăi?

Burton se uită încruntat la el, Nici nu-l întâlnise bine pe acest om, iar el începuse deja să-i scormonească prin amintirile cele mai sfinte. Purtarea lui era de neiertat.

Frigate se trase înapoi spunând:

— Şi… şi… în fine, trebuie să avem răbdare, îmi dau seama. dar ştiai că soţia ta a pus să ţi se facă slujbă la scurt timp după ce ai murit şi că ai fost înmormântat într-un cimitir catolic? Tocmai tu, necredinciosul!

Lev Ruach, ai cărui ochi exprimaseră o uimire din ce în ce mai mare pe măsură ce Frigate îşi continuase sporovăială, spuse:

— Tu eşti Burton, explorator şi lingvist? Descoperitorul lacului Tanganika? Cel care a făcut un pelerinaj la Mecca deghizat ca musulman? Traducătorul celor O mie şi una de nopţi?

— N-aş vrea să vă mint şi nici nu-i nevoie s-o fac. Eu sunt acela.

Lev Ruach scuipă spre Burton, dar vântul îl împiedică să-l nimerească în obraz.

— Pui de căţea! strigă el! Nazist nenorocit! Am citit despre tine. Cred că, în multe privinţe, te-ai arătat o persoană demnă de admiraţie. Dar ai fost antisemit!

Burton tresări şi răspunse:

— Duşmanii mei au lansat acest zvon josnic şi neîntemeiat. Dar apropiaţii mei, care cunosc realitatea, n-ar face asemenea afirmaţii. Şi acum, cred că…

— Dar nu tu ai scris Evreul, ţiganul şi Islamul? întrebă Ruach pe un ton batjocoritor.

— Ba da, recunoscu Burton. Roşi, iar când privi în jos, văzu că şi corpul i se congestionase. După cum vroiam să spun înainte de a mă întrerupe atât de nepoliticos, socot c-ar fi mai bine să plecăm. În alte condiţii, poate că ţi-aş fi sărit deja la beregată. Cel care-mi vorbeşte astfel trebuie să-şi susţină vorbele cu argumente. Însă împrejurările de acum sunt cel puţin ciudate şi pesemne că te-au lăsat nervii. N-am cum să-mi dau seama. Dar dacă n-ai de gând să-ţi ceri scuze pe dată ori să pleci, o să las în urma mea încă un cadavru.

Ruach îşi încleştă pumnii şi-l măsură furios, apoi se răsuci pe călcâie şi se îndepărtă.

— Ce înseamnă nazist? îl întrebă Burton pe Frigate.

Americanul îi dădu toate lămuririle necesare.

— Am multe de învăţat despre evenimentele petrecute după moartea mea. Individul acela are păreri greşite despre mine. Nu sunt nazist. Zici că Anglia a devenit o putere de rangul doi? La numai cincizeci de ani după ce am murit? Mi se pare greu de crezut.

— Ce interes am să te mint? Nu te necăji din pricina asta. Înainte de sfârşitul secolului douăzeci, Anglia renăscuse, într-o manieră tare curioasă, adevărat, dar era prea târziu.

Ascultându-l pe yankeu, Burton se simţi mândru de patria lui. Deşi Anglia îl tratase mai mult cu indiferenţă şi fiecare şedere pe insulă îl făcea să se gândească la plecare, ar fi fost în stare să-şi dea şi viaţa pentru ea. De altfel o slujise cu credinţă pe Regină.

— Dacă ai ghicit cine sunt, de ce n-ai spus nimic până acum? întrebă el pe neaşteptate.

— Vroiam să fiu sigur. Pe de altă parte, n-am prea avut ocazia să stabilim relaţii mondene, îi răspunse Frigate. Şi nici de altă natură, adăugă el, trăgând cu coada ochiului la silueta minunată a Alicei Hargreaves. Ştiu şi despre ea destule lucruri, dacă e cine cred eu.

— Asta mă depăşeşte, o scurtă Burton.

Se opri locului. Urcaseră panta unei coline şi ajunseseră pe culme. Lăsară cadavrul pe pământ, la poalele unui uriaş pin roşu.

Având în mână un cuţit din piatră, Kazz se ghemui imediat lângă corpul carbonizat. Îşi lăsă capul pe spate şi intonă câteva fraze din ceea ce părea a fi o incantaţie religioasă. Apoi, până să apuce vreunul dintre ei să protesteze, spintecă trupul neînsufleţit şi-i smulse ficatul.

Îngroziţi, aproape toţi izbucniră în strigăte. Burton se mulţumi să mormăie ceva nedesluşit. Parcă hipnotizat, Monat îl fixă cu privirea.