Ivan Efremov - Nebuloasa din Andromeda

De steaua cea verde ne desparte o distanță enormă pe care până acum n-a acoperit-o nici o astronavă terestră. Atingând planetele ei, vom înainta mult în Cosmos, și nu în lumea restrânsă a unei construcții artificiale ci pe baza solidă a unor mari planete, unde putem organiza o viață confortabilă și o industrie puternică.

Iată de ce mi-am îngăduit să vă rețin atenția prezentindu-vă atât de amănunțit planetele astrului verde. Acestea par să fie excepționale obiective de cercetări. Șaptezeci de ani-lumină putând fi străbătuți de o astronavă de lipul „Lebedei”, e poate indicat să îndreptăm spre Aliernar cea de-a 38-a expediție astrală!

Încheindu-și cuvântarea, Grom Orm trecu la locul sau și răsuci o mică manetă de pe pupitrul tribunei.

În locul președintelui, în fața spectatorilor se ridică nu mic ecran pe care apăru până la brâu silueta masivă a lui Dar Veter, cunoscută multora dintre ei. Fostul director al stațiunilor exterioare zâmbi, întâmpinat de salutul mut al luminilor verzi.

— Dar Veter, explică Grom Orm, se află acum în deșertul radioactiv din Arizona, de unde se expediază, la o înălțime de 57.000 de kilometri, escadre de rachete pentru construirea satelitului. Și-a exprimat dorința să vă comunice părerea sa în calitate de membru al Consiliului.

— Propun să se ia cea mai simplă hotărâre, se auzi un glas voios, căruia emițătorul portativ îi dădea o sonoritate metalică. Propun să se trimită nu una, ci trei expediții!

Membrii Consiliului și spectatorii înmărmuriră. Dar Veter, care nu era un orator iscusit, nu căută să profite de pauza aceasta plină de efect. Urmă:

— Planul inițial prevedea trimiterea celor două astronave ale expediției a 38-a spre steaua triplă EE7723…

Într-o clipă, Mwen Mas își închipui steaua numită odinioară Omicron 2-Eridan. Acest sistem, și la mai puțin de cinci parseci de Soare, era compus dintr-o stea galbenă, una albastră și una roșie, care avea două planete lipsite de viață. Dar nu aceasta trezea interesul exploratorilor. Steaua albastră a sistemului era o pitică albă [120] Piticele albe sunt stele ce au un diametru asemanator cu al pamantului, dar o masa de 0,6 mase solare. Dupa consumarea heliului, piticele albe emit caldura acumulata de-a lungul procesului de fuziune, timp de cateva mii de milioane de ani. În final pitica alba, dupa ce nu mai emite energie, devine o pitica neagra, stele stinse care înca nu s-au format in realitate. . Deși avea dimensiunile unei plan mari, masa îi ajungea până la jumătate din cea a Soarelui. Greutatea specifică medie a substanței sale era două mii cinci sute de ori mai mare decât densitatea celui mai greu metal terestru — iridiul. Caracteristic acestui astru — gravitația, câmpurile electromagnetice, procesele de creare a elementelor grele — aveau o covârșitoare însemnătate științifică; ele meritau să studiate din apropiere, cu atât mai mult, cu cât a 2-a expediție astrală, trimisă odinioară în Sirius, semnalase primejdia înainte de a pieri. Vecin al Soarelui, Sirius — astrul dublu albastru — avea și el o pitică alba mai mare și mai puțin fierbinte decât Omicron 2-Eridan și de douăzeci și cinci de mii de ori mai densă decât Soarele. Deși aflat în apropiere, Sirius s-a dovedit a fi inaccesibil din pricina torentelor de meteoriți care se încrucișa atât de haotic în jurul stelei, încât nu li se putea determina zona de răspundere. Atunci cu 315 ani în urma a fost proiectată o expediție pe Omicron2-Eridan.

— …Acest plan prezintă acum, după experiența Iui Mwen Mas și Ren Boz, continuă Dar Veter, o prea mare însemnătate ca să mai putem renunța la el. Pe de altă parte, studierea astronavei străine, găsită de expediția a 37-a, poate să ducă la descoperiri care să întreacă foarte mult rezultatul primelor cercetări. Cred că pot fi neglijate precauțiunile tradiționale și să separăm astronavele. S-o trimitem pe,Aella” spre Omicron2-Eridan, iar pe „Tintagel” spre steaua T. Am 3 nave sunt de clasa I, ca și „Tantra”, care singură a făcut față unor nemaipomenite dificultăți.

— Ce romantism! strigă disprețuitor Pur Hiss. intrunind însă unanima dezaprobare, se potoli îndată.

— Da, firește, este cel mai pur romantism! spuse taios Dar Veter. Romantismul este un lux al naturii, iar el e necesar într-o societate bine orânduită! Plinătatea forței fizice și psihice trezește în oameni setea de nou, năzuința spre schimbare. Astfel ajung să privească intr-un fel aparte fenomenele vieții: ei caută să observe mai mult decât mersul obișnuit al cotidianului, pretindzand o doză superioară de încercări și de impresii.

— O văd în sală pe Evda Nal, urmă Dar Veter. Ea va confirma că romantismul nu e numai psihologie, ci și fiziologie! Dar revin la subiectul nostru. Trebuie s-a trimitem „Lebăda” spre Ahernar, steaua cea verde, numai că rezultatele acestei expediții nu ne vor parveni decât peste o sută șaptezeci de ani. Grom Orm are deplină dreptate spunând că explorarea planetelor asemănătoare Pământului și crearea unei baze pentru deplasarea în Cosmos constituie datoria noastră față de posteritate.

— N-avem, deocamdată anamezon decât pentru două nave, obiectă Mir Om, secretarul. Va fi nevoie de zece ani ca să pregătim încă un zbor, fără a ne perturba economia. Amintesc că, în momentul de față, refacerea anamezonului absoarbe multe forțe de producție.

— Am prevăzut aceasta, răspunse Dar Veter, și propun, dacă Consiliul Economic este de acord, să ne adresam populației terestre. Toată lumea să-și amâne timp de un an călătoriile și excursiile de agrement, să demonteze televizoarele acvariilor noastre din fundul oceanului, să nu se mai aducă pietre prețioase și plante de pe Venus și Marte, iar uzinele de îmbrăcăminte de lux și de podoabe să-și sisteze activitatea. Consiliul economic este mai în măsură decât mine să hotărască ce anume trebuie să fie oprit un timp spre a se folosi energiile economiste pentru producția anamezonului. Cine dintre noi ar refuza să-și reducă necesitățile pentru un singur an, ca să le putem face copiilor noștri acest dar măreț: două planete noi, scăldate de raze dătătoare de viață ale unui soare verde, plăcut ochiilor noștri de pământeni!

Dar Veter își întinse mâinile într-un apel adresat întregului Pământ, miliardelor de oameni care îl urmărea pe ecranele televizoarelor. Apoi salută din cap și dispăru, lăsând în urmă o scînteiere albăstruie. Acolo, în deșertul Arizonei, bubuituri puternice cutremurau solul la intervale regulate, semn că o nouă rachetă a izbucnit cu încărcătura ei în a dineurile bolții cerești. În sala Consiliului, toți cei de față se sculară în picioare, cu mâna stingă ridicată drept mărturie că sunt de acord cu cele spuse de vorbitor.

Președintele Consiliului se adresă Evdei Nai:

— Scumpe oaspe venit din partea Academiei de Bucurii și Necazuri, cum vezi dumneata această problemă din punct de vedere al fericirii umane?

Evda Nal mai sui o dată la tribună.

— Psihicul omului nu este capabil de o excitare prelungită sau prea des repetată. Este un fel de prevenire a uzării prea rapide a sistemului nervos. Strămoșii noștri îndepărtați au fost cât p-aci să distrugă umanitatea, nesocotind că, fiziologicește, omul are nevoie de frecvente intervale de odihnă. Noi în schimb, speriați de această primejdie, am menajat prea mult psihicul, fără să pricepem că mijlocul cel mai bun de a ne relaxa de pe urma belșugului de impresii îl constituie munca. Și e necesar nu numai să ne variem ocupațiile, ci să și alternăm în mod regulat perioadele de lucru cu cele de repaus. Dacă odihna este cu atât mai prelungită cu cât efortul e mai istovitor, dificultățile vor reuși doar să ne învioreze, iar activitatea ne va absorbi pe deplin. Putem spune că fericirea este o continuă alternanță de muncă și repaos, de dificultăți și plăceri. Longevitatea a lărgit orizontul omului, îngăduindu-i să se avânte in Cosmos. Lupta pentru nou — iată fericirea cea adevarată! Așadar, trimiterea unei astronave pe Ahernar ar produce omenirii mai multă bucurie decât celelalte două expediții, deoarece planetele soarelui verde vor oferi simțurilor noastre o lume nouă, în timp ce studiul fenomenelor fizice ale Cosmosului, cu toată importanța lor, se adresează deocamdată numai rațiunii. Luptând pentru creșterea fericirii, Academia de Bucurii și Necazuri ar opta desigur pentru expediția spre Ahernar, dar dacă toate trei sunt realizabile, va fi cu atât mai bine!