Ivan Efremov - Nebuloasa din Andromeda

— Motivul?

— Îl iubesc!

— Vă dau cuvântul după Mwen Mas. Evda Nal stinse semnalul roșu și se așeză.

La tribună urcă Mwen Mas. Calm, fără să se cruțe, africanul relată rezultatele la care se așteptase din partea experienței și ceea ce se produsese în realitate: o viziune abia întrezărită și de care el însuși se îndoia. Graba stupidă în care au săvârșit acțiunea, din pricina caracterului ei tăinuit și ilegal, ia împiedicat să pregătească înregistratoare speciale, în locul obișnuitelor mașini mnemotehnice, ale căror receptoare fuseseră distruse din prima clipă. Din aceleași motive a fost organizată greșit și experiența de pe satelitul 57, căruia ar fi trebuit să i se atașeze o veche navă planetară, pe care să fie instalate aparatele necesare orientării vectorului. întreaga răspundere pentru aceste greșeli o poartă el, fostul director al stațiunilor exterioare, întrucât efectuarea experienței în Cosmos cădea în competența sa, pe câtă vreme Ren Boz se ocupa numai de instalații.

Ciara își strânse tare pumnii: argumentele autoacuzatoare ale lui Mwen Mas îi păreau convingătoare și puternice.

— Dar observatorii de pe satelitul distrus au știut că se putea produce o catastrofă? întrebă Grom Orm.

— Da, fuseseră preveniți și primiseră cu bucurie.

— Nici nu mă miră, replică Grom Orm încruntându-se; mii de tineri iau parte la primejdioasele experiențe întreprinse zilnic pe planeta noastră, iar unii Își pierd viața… În locul lor se ridică alții, tot atât de curajoși, gata să se ia la trântă cu necunoscutul… Dar dumneavoastră i-ați prevenit pe acești tineri tocmai fiindcă bănuiați că există o primejdie. Și totuși ați riscat să faceți experiența…

Mwen Mas își plecă în tăcere fruntea.

Simțind mâna Evdei pe umărul ei, Ciara, Care nu-și lua ochii de la african, își stăpâni un oftat.

— Expune, te rog, motivele care te-au îndemnat să procedezi astfel! urmă după o pauză președintele Consiliului.

Africanul vorbi din nou, de rândul acesta pătimaș, emoționat. Spuse că, încă din anii tinereții sale, milioanele de morminte anonime ale oamenilor înfrânți de necruțătorul timp înălțau spre dânsul muta lor chemare mustrătoare. Nu se putuse îndura să nu încerce, pentru prima oară în istoria omenirii și a numeroase lumi învecinate, acest pas spre victoria asupra spațiului și a timpului, să nu pună primul jalon pe drumul măreț pe care s-ar fi avântat de îndată sute de mii de minți viguroase. Nu se considera în drept să amâne, poate pentru un veac întreg, această experiență numai și numai spre a nu expune riscurilor o mână de oameni și a evita el însuși orice răspundere.

Cuvintele sale făcură să bată inima Ciarei, mândră de alesul ei. Acum vina acestuia nu îi mai părea chiar atât de gravă:

Mwen Mas se întoarse la locul său, așteptindu-și verdictul în văzul tuturora.

Evda Nal transmise declarația lui Ren Boz, înregistrată pe bandă de magnetofon. Amplificat de difuzoare, glasu-i slab și întretăiat se auzi în toată sala. Fizicianul lua apărarea lui Mwen Mas. Directorul stațiunilor exterioare, necunoscând complexitatea problemei, nu putea decât să se încreadă pe deplin în Ren Boz, care-l convinsese și-i făgăduise un succes sigur. Dar fizicianul nu se considera vinovat nici el. Spunea că în fiecare an sunt efectuate experiențe de o importanță cu mult mai mică și care au uneori un sfârșit tragic, că știința, fiind o luptă pentru fericirea omenirii, cere și ea jertfe ca oricare altă luptă. Fricoșii care tremură prea mult pentru propria lor piele nu se bucură niciodată de plenitudinea vieții, iar savanții prea timizi uu pot realiza mari progrese…

Ren Boz își încheie cuvântarea printr-o scurtă analiză a greșelilor comise, exprimându-și certitudinea în succesul experienței viitoare. înregistrarea se sfârși.

— Ren Boz nu pomenește nimic de rezultatul observațiilor lui din timpul experienței, spuse Grom Orm ridicându-și capul și adresânduse Evdei Nai. Voiai dumneata să vorbești în locul lui?

— Am prevăzut această întrebare și tocmai de aceea am cerut cuvântul, răspunse Evda. Ren Boz și-a pierdut cunoștința la câteva clipe după ce au fost conectate stațiunile F, așa că n-a putut urmări experiența. Totuși, mai înainte de a leșina, a reușit să observe și să rețină indicațiile aparatelor, care adevereau apariția spațiului zero. Iată ce a putut nota din memorie.

Pe ecran apărură câteva cifre pe care mulți dintre cei de față le copiară imediat.

— Dați-mi voie să mai adaug ceva din partea Academiei de Bucurii și Necazuri, urmă Evda. Statistica părerilor exprimate de opinia publică după catastrofă ne dă următoarele…

Pe ecran se perindară șiruri de numere cu opt cifre, împărțite pe coloane care exprimau fie condamnarea sau justificarea experienței, fie criticarea temeiului ei științific sau dezaprobarea grabei cu care fusese întreprinsă. Totuși bilanțul general era neîndoielnic în favoarea lui Mwen Mas și a lui Ren Boz, și chipurile participanților la ședință se înseninară.

În cealaltă parte a sălii se aprinse un semnal roșu, și Grom Orm dădu cuvântul lui Pur Hiss, astronomul celei de-a 37-a expediții astrale. Acesta începu să peroreze cu glas puternic, gesticulând stângaci și Iungindu-și gâtul slab cu omușorul ascuțit.

— Eu și un grup de colegi de-ai mei, astronomi, îl condamnăm pe Mwen Mas. Săvârșirea acestei experiențe fără consimțâmântul Consiliului ne face să bănuim că Mwen Mas n-a fost chiar atât de dezinteresat cum au încercat să demonstreze cei care au luat cuvântul.

De indignare, Ciara se îmbujora toată la față, și numai privirea rece și poruncitoare a Evdei Nai reuși s-o țină locului.

Pur Hiss tăcu.

— Acuzațiile aduse de dumneata sunt grave, dar neîntemeiate, răspunse africanul la încuviințarea președintelui. Te rog să precizezi ce înțelegi prin interesul care m-ar fi minat să întreprind experiența.

— Socoteai că succesul ei ți-ar fi adus o glorie nemuritoare: iată care ți-a fost interesul. Iar lașitatea constă în aceea că te-ai temut că ți se va refuza autorizația să efectuezi experiența și de aceea ai procedat pe ascuns și în grabă.

Mwen Mas zâmbi larg și se așeză în tăcere cu un gest oarecum copilăresc de neputință. întreaga făptură a lui Pur Hiss exprima o bucurie răutăcioasă. Evda Nal ceru a doua oară cuvintul.

— Judecata lui Pur Hiss este prea pripită și părtinitoare pentru a fi luată în considerație într-o problemă atât de serioasă. Opiniile sale privind motivele ascunse ale faptelor ne amintesc de Veacurile întunecate. Doar oamenii acelor vremuri puteau să aibă despre glorie și nemurire asemenea idei. Nemulțumiți de viață, izolați de colectivitatea activă, ei se temeau de moarte și se cramponau de orice le dădea iluzia eternizării. Savantul astronom Pur Hiss nu înțelege un lucru: umanitatea nu. păstrează decât amintirea acelora ale căror idei, voință și opere rămân vii, și îi uită de cum încetează acțiunea lor. Ei renasc totuși adesea din neființă, cum li s-a întâmplat atâtor savanți ori artiști din antichitate, atunci când creațiile lor devin din nou necesare și reîncep să trăiască în conștiința umanității… aceasta cu atât mai mult astăzi când ea cuprinde miliarde și miliarde de inși! De mult nu mi s-a mai întâmplat să întilnesc la cineva o concepție atât de primitivă despre imortalitate și glorie și mărturisesc cit sânt uimită văzând că asemenea păreri pot exista la un navigator cosmic.