Gerard Klein: Planeta cu sapte masti

Здесь есть возможность читать онлайн «Gerard Klein: Planeta cu sapte masti» весь текст электронной книги совершенно бесплатно (целиком полную версию). В некоторых случаях присутствует краткое содержание. год выпуска: 1973, категория: Фантастика и фэнтези / на румынском языке. Описание произведения, (предисловие) а так же отзывы посетителей доступны на портале. Библиотека «Либ Кат» — LibCat.ru создана для любителей полистать хорошую книжку и предлагает широкий выбор жанров:

любовные романы фантастика и фэнтези приключения детективы и триллеры эротика документальные научные юмористические анекдоты о бизнесе проза детские сказки о религиии новинки православные старинные про компьютеры программирование на английском домоводство поэзия

Выбрав категорию по душе Вы сможете найти действительно стоящие книги и насладиться погружением в мир воображения, прочувствовать переживания героев или узнать для себя что-то новое, совершить внутреннее открытие. Подробная информация для ознакомления по текущему запросу представлена ниже:

Gerard Klein Planeta cu sapte masti
  • Название:
    Planeta cu sapte masti
  • Автор:
  • Издательство:
    Albatros
  • Жанр:
    Фантастика и фэнтези / на румынском языке
  • Год:
    1973
  • Язык:
    Румынский
  • Рейтинг книги:
    5 / 5
  • Ваша оценка:
    • 100
    • 1
    • 2
    • 3
    • 4
    • 5
  • Избранное:
    Добавить книгу в закладки

Planeta cu sapte masti: краткое содержание, описание и аннотация

Предлагаем к чтению аннотацию, описание, краткое содержание или предисловие (зависит от того, что написал сам автор книги «Planeta cu sapte masti»). Если вы не нашли необходимую информацию о книге — напишите в комментариях, мы постараемся отыскать её.

Gerard Klein: другие книги автора


Кто написал Planeta cu sapte masti? Узнайте фамилию, как зовут автора книги и список всех его произведений по сериям.

Planeta cu sapte masti — читать онлайн бесплатно полную книгу (весь текст) целиком

Ниже представлен текст книги, разбитый по страницам. Система автоматического сохранения места последней прочитанной страницы, позволяет с удобством читать онлайн бесплатно книгу «Planeta cu sapte masti», без необходимости каждый раз заново искать на чём Вы остановились. Не бойтесь закрыть страницу, как только Вы зайдёте на неё снова — увидите то же место, на котором закончили чтение.

O mână i se așeză pe umăr:

— Nu te întoarce! Nu-ți fie teamă! Ai să mă privești îndată.

— Cine ești? spuse el.

Glasu-i era nițel răgușit.

— Mă tem eă ai să ai o Surpriză. Sunt chiar tu. Leonard Flinck, treizeci și patrii de ani, căsătorit, scriitor.

— Ești nebun? spuse el. Apoi chibzui: «De ce nu? De ce asta nu?» O mie de amănunte urlau că era adevărat. Ești cumva viitorul meu? Am citit una sau două povești tâmpite pe tema asta.

— Nu, sunt tu, chiar acum. Și-n locul ăsta. Dar într-o lume puțin decalată. Ceea ce numiți o lume paralelă. La drept vorbind, nu sunt chiar tu. Câteva amănunte diferă, dar reprezinți totuși cea mai desăvârșită copie pe care mi-o pot visa. Aceiași ochi, aceleași amprente digitale. Aceeași măsură.

— Nu sunt o copie! Poate tu…

— Să nu ne dondănim. Să zicem, între noi, că suntem niște sosii perfecte. Și, acum, întoarce-te!

Mâna care-l apucase de umăr îl făcu să se răsucească. Se inspectară din tălpi până-n creștet.

— Merge, zise Leonard Flinck II. Ceva mai mărunt, nițel pleoștit, dar destul de pasabil.

Leonard I se aștepta să dea de o răsfrângere, dar fu cu totul altfel. Era într-adevăr el însuși, văzut din afară. Doar simțitor îmbunătățit. Frunte mai înaltă, ochi mai negri și mai strălucitori, nas mai drept. Buzele erau subțiri. Mâinile fine. În toate mai delicat, mai elegant.

— Felicitări, spuse cu amărăciune Leonard I. S-ar zice că te-ai descurcat mai bine decât mine.

— Simplă chestie de noroc, dragul meu Leonard. Nu te plânge. Am văzut alții, cu miile, mult mai prost înzestrați.

Leonard I simți că i se întunecă mintea. Mii de universuri deosebindu-se prin culoarea unei petale sau lucirea unei flăcări, lumi în care Leonard Flinck era un geniu și altele în care se târa jalnic de-a lungul unui drum, cu pantofi scâlciați în picioare.

— Îi cunoști… pe toți? întrebă el.

Auzi un hohot de râs. Râsul lui, însă mai spiritual, mai ușor, mai mușcător.

— Nu, bine înțeles, dar mă aflu într-o situație cu totul specială, care-mi îngăduie să arunc o privire la dreapta și la stânga și să fac din când în când câte o plimbare aiurea.

— Trebuie să fie foarte interesant, zise Leonard I, chiar pasionant.

Glasu-i șovăia. Era greu de închipuit.

— Într-adevăr, zise Leonard II.

— Bineînțeles, e un secret la mijloc, zise Leonard I.

— Bineînțeles.

— Și nu mi-l poți spune? La urma urmei, alcătuim o singură ființă.

— Îmi pare rău, dar zău nu pot. Gândește-te ce harababură ar fi dacă toți ar ieși din lumea lor, ori de câte ori le-ar trăsni. Și adăugă cinic: Ai să înțelegi mai târziu.

— Poate că ai dreptate, zise Leonard I.

Merseră în tăcere, cât să treacă de două străzi. «Ciudat lucru, să stai de vorbă cu tine însuți, gândea Leonard Flinck I. Atâția oameni au visat asta. fără s-o poată face vreodată. Parc-ai juca dame sau șah împotriva ta. Cunoști reacțiile adversarului și totuși nu știi ce va întreprinde, pentru că nu te-ai hotărât încă.»


— Oamenii au să ne ia drept gemeni.

Dar orașul era pustiu. Iar farurile mașinilor nu luminau decât drumul și-i lăsau în întuneric.

— Soția ta e foarte frumoasă, zise Leonard II.

— Așa-mi spun și eu câteodată, zise simplu Leonard I.

— E foarte deșteaptă. Are, mai ales, niște ochi minunați, fulgi de cer, sau cristale vii, sau lacuri pline cu stele.

— Asta-i spuneam și eu odinioară.

— De ce odinioară? Și are o piele catifelată, iar linia umerilor și a sânilor…

— Nu-ți dau voie, i-o tăie Leonard I.

— E și soția mea, zise Leonard II, cu un dram de viclenie.

— Așa-i, zise Leonard I, jignit.

— Am făcut o călătorie frumoasă.

— O călătorie?

— Vorbeam de călătoria noastră de nuntă. Și de a ta. Am fost în India, în Grecia, în Egipt. Ne-am dus în India. Îți amintești Benaresul? Era un mic ocol al lumii.

— Ți-ai părăsit spațiul numai ca să-mi spui asta?

— Nu te supăra. Nu. Dar e o legătură.

— Nu-mi dau seama, zise Leonard I.

— Față de a mea, soția ta e ceea ce sunt eu față de tine. Mai desăvârșită.

— Îmi pare rău, zise Leonard I.

— La revedere, zise fără veste Leonard II.

Zgomotul pașilor lui descrescu. Leonard Flinck se regăsi apoi singur pe drum, mergând, și cam în dreptul casei sale.

«Tot nu-mi dau seama, zise el încetișor, împingând poarta gardului de fier.»

— Barbara, strigă.

Ea deschise ușa. Așteptă o clipă în prag, o privi, apoi o apucă de umeri și o sărută pe gură.

— Leonard, zise ea. De ani de zile nu te-ai mai purtat așa.

— Știu, zise el, știu. Dar n-o să mai fie cum a fost. În seara asta am învățat ceva.

«Într-una din zilele ce vin o să plecăm în vacanță, visez la asta de luni de zile.»


Era într-adevăr minunată, avea ceva, o flacără în priviri, o grație în mișcări, fără pereche în tot Universul. «Doamne, cum de mi-a trebuit atâta vreme ca să-mi dau seama? Sau, mai bine zis, cum de-am putut uita atât de repede?»

— Vino să vezi stelele, zise el, sprijinit de pervaz.

— Leonard, sper că nu ești bolnav.

Dar o văzu fericită. «Ce om de treabă și Leonard Flinck II! M-a scos dintr-o mare încurcătură. Fără el… toată viața… stricată…»


Telefonul sună.

— Alo.

— Cum o mai duci, Leonard Flinck?

Își auzi vocea, ceva mai batjocoritoare. Era un ecou ciudat, își închipuia propriile lui buze modulând cuvintele.

— Aproape la fel de bine ca tine, îmi închipui. Auzi, aș vrea să-ți mulțumesc.

— De ce?

— Pentru ce mi-ai spus despre nevastă-mea.

— Tot pentru asta te-am chemat și eu. Aș vrea să uiți.

— Să uit?

— Da. Tot ce ți-am spus. Și chiar că ne-am întâlnit. Îmi pare rău. Nici nu ți-ai fi dat seama. Dar, dacă nu te-aș fi prevenit, mi s-ar fi părut că sunt un ticălos.

— Dat seama? De ce?… Prevenit?

— Nu-ți mai bate capul. N-are nici un rost.

Rămaseră o clipă tăcuți. Leonard I chibzuia. Percepu declicul marcând sfârșitul timpului afectat convorbirii.

— Alo, zise Leonard II.

— Ascult, n-am închis.

— M-am temut, pentru o clipă. Trebuie să-ți mai spun ceva. Cum poți fi sigur că nu ți-ai schimbat universul?

— De ce aș fi făcut-o? Nici nu mă pricep.

— Te întreb, pur și simplu. Să zicem că singura deosebire constă într-o piatră, într-un fir de nisip, în pana unei păsări sau în culoarea unei piei, sau în oricare alt amănunt aparent nesemnificativ. Cum ai putea fi sigur că n-ai sărit peste un perete invizibil?

— Cred că n-aș putea fi sigur.

— Nimeni n-ar putea fi? Așa-i?

— Nimeni.

— Chiar de bună-credință?

— Firește.

— Capcana perfectă. Insesizabilă. Iei pe cineva și-i pui în loc dublura. Foarte nostim!

— Nu mi se pare, mulțumesc.

— Gândește-te, Leonard Flinck. E ultima ta șansă. Joc cinstit. Adio…

Читать дальше

Похожие книги на «Planeta cu sapte masti»

Представляем Вашему вниманию похожие книги на «Planeta cu sapte masti» списком для выбора. Мы отобрали схожую по названию и смыслу литературу в надежде предоставить читателям больше вариантов отыскать новые, интересные, ещё не прочитанные произведения.


T Klein: Ceremonies
Ceremonies
T Klein
Gérard Klein: The Overlords of War
The Overlords of War
Gérard Klein
Lee Klein: Jrzdvlz
Jrzdvlz
Lee Klein
libclub.ru: книга без обложки
libclub.ru: книга без обложки
Gerard Beekmans
Отзывы о книге «Planeta cu sapte masti»

Обсуждение, отзывы о книге «Planeta cu sapte masti» и просто собственные мнения читателей. Оставьте ваши комментарии, напишите, что Вы думаете о произведении, его смысле или главных героях. Укажите что конкретно понравилось, а что нет, и почему Вы так считаете.