Philip Farmer: Lumea Fluviului. Vasul Miraculos

— Un toast, domnilor, spuse Ioan în esperanto. Vă doresc tuturor o călătorie plăcută și lungă și să obținem fiecare ce dorim.

Joe Miller, care stătea alături de Sam și aproape că atingea tavanul, ridică paharul care conținea aproximativ un litru de whisky. Îl amușină cu nasul lui monstruos și apoi băgă vârful limbii în pahar, gustându-l.

Sam tocmai se pregătea să dea de dușcă paharul care conținea vreo sută de mililitri, când îl văzu pe Joe, cu chipul lui simian, strâmbându-se.

Ce s-a întâmplat Joe? întrebă el.

— Drășia azța are seva în ea!

Sam mirosi și detecta doar aroma whiskzului de calitate din Kentucky.

Dar când Ioan, Strubewell și ceilalți duseră mâinile către arme, azvârli conținutul paharului în fața lui Ioan.

— Otravă! strigă el și se arunca la podea.

Pistolul lui Strubewell bubui. Glonțul din plastic se sfărâmă de materialul plastic rezistent aflat deasupra lui Sam.

Joe scoase un muget — care aminti de răgetul unui leu scăpat din cușcă — și aruncă și el lichidul între ochii lui Strubewell.

Ceilalți consilieri traseră, apoi, parcă nemulțumiți, mai traseră o dată. Pistoalele Mark II cu patru focuri puteau aprinde capsa cartușului printr-o scânteie electrică. Mai mari și mai grele decât cele de tipul Mark I, aveau mecanismul de dare a focului mai rapid, iar gloanțele din plastic erau propulsate de cordită, nu praf de pușcă.

Timoneria deveni un vacarm de bubuituri, explozii asurzitoare, țiuituri ale gloanțelor care ricoșau, strigăte și urlete omenești și răcnetele inumane ale lui Joe.

Sam se rostogoli, întinse mâna și comută pilotul automat. Rob Styles era pe podea, având un braț aproape smuls. Unul dintre consilierii lui Ioan agoniza în fața lui. Strubewell zbură peste el, se lovi de geam și apoi căzu peste Sam. Ioan dispăruse, coborând scările în goană.

Sam ieși târâș de sub Strubewell. Patru dintre piloții săi erau morți. Cu excepția lui Strubewell, care-și pierduse cunoștința, toți consilierii muriseră. Joe le frânsese gâtul sau le sfărâmase maxilarele. Tremurând, Mozart stătea ghemuit într-un colț. Firebrass, lovit de fragmente de plastic, sângera destul de rău, iar Lothar pierdea sânge dintr-o rană deschisă la braț. Unul dintre consilieri îl lovise cu cuțitul înainte ca Joe să-i fi răsucit capul cu 180 de grade.

Sam se ridică nesigur și privi pe iublou. Mulțimea care-urmărise demonstrația pușcașilor se risipise, dar în urma ei rămăseseră vreo zece cadavre. Pușcașii de pe puntea căldărilor deschiseseră focul împotriva câtorva oameni care trăgeau în ei de pe puntea principală. Unele focuri păreau să vină dinspre iublourile cabinelor de pe puntea principală.

Dând ordine răstite, Cyrano stătea alături de grupul său de pușcași, ale căror rânduri se subțiau mereu. Apoi oamenii lui Ioan ieșiră la atac trăgând cu toate armele și Cyrano căzu. Se ridică însă aproape imediat și-si flutură floreta argintie mânjită de sânge. Dușmanii rupseră rândurile și o luară la goană, iar Cyrano porni după ei.

— Descreieratule! strigă Sam. Întoarce-te! dar Cyrano nu-l auzi, bineînțeles.

Făcu un efort să-și limpezească mintea. Ioan strecurase ceva în băuturile lor, otravă ori sedativ și doar Joe, cu nasul lui inuman de sensibil, îi oprise să bea și să cadă răpuși, împiedicându-l astfel și pe Ioan să acapareze timoneria fără nici un efort.

Aruncă o privire pe iubloul de tribord. La numai jumătate de milă în față se afla uriașul dig sparge-val la adăpostul căruia vaporul trebuia să ancoreze peste noapte. Ar fi trebuit ca marea călătorie să înceapă a doua zi. Ar fi trebuit, gândi Sam.

Anulă comanda de pilotare automată și trecu la manetele de guvernare.

— Joe, vreau să îndrept nava cât mai aproape de mal, paralel, dacă se poate. Sper să eșuăm. Găsește megafonul. O să le comunic oamenilor de pe mal ce s-a întâmplat și-o să primim ajutor.

Trase maneta pentru zbaturile de la tribord și o împinse pe cea de babord.

— Ce-i asta? răcni el.

Vaporul continua să-și mențină cursul în susul Fluviului, menținându-se la o sută de metri de mal.

Trase manetele și le împinse disperat, dar vaporul nu-i asculta comenzile.

Deodată auzi vocea lui Ioan pe intercom:

— Te chinuiești degeaba, Samuel, Mare Șef, Căpitan sau cum mai vrei tu să te numești! Comenzile vaporului sunt la feline. Mecanicul meu, cel ce va deveni mecanic-șef, a instalat o dublă comandă… n-are importanță unde. Tu nu mai ai nici un control asupra manevrelor, iar nava are să meargă unde vreau eu. Prin urmare, n-ai nici un avantaj. Oamenii mei vor ataca timoneria și vor pune mâna pe tine. Aș dori să nu provocați distrugeri prea mari. De aceea, dacă te hotărăști să părăsești nava, o să te las fii viață. Cu condiția să fii în stare să înoți o sută de metri.

Spumegând de furie, Sam înjură și lovi cu pumnii în tabloul cu instrumente. Trecură de doc, iar oamenii strânși acolo, fluturând din mână și ovaționând, își puseră întrebarea de ce nu se mai oprea vaporul.

După ce se uită afară pe iubloul de la pupa, Lothar constată:

– Încearcă să se furișeze spre noi! Apoi deschise focul împotriva unui individ care apăruse de după capătul texasului de pe puntea de promenadă.

— Nu putem rezista multă vreme! spuse Firebrass. N-avem muniție suficientă.

Sam privi spre prova. Câteva persoane, bărbați și femei, sosiseră în goană pe puntea căldărilor și opuneau rezistență. Printre ei se afla și Livy.

Urmă un nou asalt Un om dădu să-l împungă cu sabia pe Cyrano care tocmai vârâse vârful floretei într-un alt atacator. Folosind pistolul, care pesemne era descărcat, Livy încercă să devieze lovitura, dar sabia i se înfipse în stomac. Se prăbuși pe spate cu sabie cu tot. Omul care-o ucisese pieri o clipă mai târziu, când floreta lui Cyrano îi pătrunse în gâtlej.

— Livy! Livy! strigă Sam, ieși valvârtej din timonerie și coborî în fugă treptele scării. Pe lângă el trecură șuierând câteva gloanțe care, izbindu-se de scară și pereți, se făcură fărâme. Simți o durere arzătoare, apoi auzi strigăte venind din spate, dar nu se opri. Își dădea seama ca prin vis că Joe Miller și ceilalți porniseră să alerge după el. Pesemne voiau să-l salveze ori înțeleseseră că era mai bine să părăsească vaporul imediat, înainte de a fi copleșiți numeric și prinși în timonerie ca într-o capcană.

Pretutindeni zăceau cadavre și răniți. Oamenii lui Ioan nu erau prea numeroși; se bizuise pe un atac-surpriză și nu greșise, în cursul primelor schimburi de focuri fuseseră uciși zeci de oameni, iar mulți alții căzuseră din pricina panicii. Unii, văzând că nu exista cale de salvare, negăsindu-și vreo ascunzătoare sau neavând arme, săriseră în Fluviu,

Acum vaporul se îndrepta spre mal cu viteză maximă, iar roțile cu zbaturi se învârteau șuierând și pufnind, făcând puntea să trepideze și apa să fiarbă. Ioan voia să tragă la mal, unde aștepta un grup mare de bărbați și femei având tot felul de arme.

Aceștia erau cei puși pe liber, supărați că sorții loteriei îi tăiaseră de pe lista echipajului. O dată ajunși la bord, ei îi vor lichida pe puținii susținători ai lui Sam.

După ce coborâse din timonerie, Sam alergase de-a lungul punții de promenadă. Avea o floretă și un pistol în care mai rămăseseră două cartușe. Nu știa cum se trezise cu ele în mână; nu-și amintea să le fi scos din teacă și, respectiv, toc.

Pe scara din față, aflată la marginea punții, apăru un cap. Trase în el și omul dispăru. Ajunse apoi la capătul punții și, în clipa în care se aplecă să privească în josul scării, trase. Glonțul de plastic nu-și mai greși ținta. Pe pieptul omului apăru o pată mare de sânge, iar cadavrul se prăbuși, doborând în cădere alți doi bărbați. Pe punte apărură însă și alți dușmani, așa că Sam fu nevoit să se retragă. Rafala nu-l nimeri, dar câteva gloanțe se loviră de pereți, explodară și câteva fragmente îi intrară lui Sam în picioare.