Philip Farmer: Lumea Fluviului. Vasul Miraculos

Ioan îi explică de mai multe ori ceea ce făcuse, dar înșelătoria și repetatele trădări se dovediseră atât de complicate, încât Sam nu reuși să-și formeze o imagine generală prea clară. Ioan încheiase o înțelegere pentru a-l trăda pe Sam, știind prea bine că și Hacking îl va trage pe sfoară. Cu alte cuvinte, s-ar fi simțit dezamăgit dacă Hacking n-ar fi încercat să-l înjunghie pe la spate. Și-ar fi pierdut orice dram de încredere în natura umană.

Ioan încheiase un târg și cu Ieyasu, promițând că-i va ajuta să cucerească Parolando după invadarea statului de către Hacking. Lui Ieyasu îi plăcuse ideea că forțele lui Hacking vor slăbi în acțiunea de acaparare a statului Parolando. În ultima clipă, Ioan căzuse la o înțelegere cu Publius Crassus, Tai Fung și Chernsky pentru a alunga forțele care vor fi spulberate de apele dezlănțuite ale barajului aruncat în aer.

Ioan îi trimisese pe cei trei să detoneze explozivii din interiorul barajului în momentul în care între zidurile de apărare secundare avea să se concentreze numărul cel mai mare de invadatori și apărători. La adăpostul cetii, Ioan fugise într-o ambarcațiune înainte de consumarea acestei fapte.

— Deci nu te aflai în palat când tunurile au deschis focul?! întrebă Sam neîncrezător.

— Nu, răspunse Ioan, zâmbind perfid ca o pisică. Eram la multe mile depărtare, în drum să-l întâlnesc pe Ieyasu. Samuel, niciodată n-ai avut o părere prea bună despre mine, dar de data asta ar trebui să cazi în genunchi și să-mi săruți mâna în semn de recunoștință. Fără mine ai fi pierdut totul.

— Dacă mi-ai fi spus că Hacking avea gânduri de cucerire, aș fi putut păstra totul, spuse Sam. Îl puteam prinde într-o ambuscadă pe Hacking.

Soarele răsări, scoțând în evidență părul roșcat al lui Ioan și inconfundabilul albastru-deschis al ochilor lui.

— Da, sigur, dar Ieyasu ar fi constituit o mare problemă. Acum a pierit și nimic nu ne mai împiedică să stăpânim zonele de care avem nevoie, inclusiv bauxita și platina din Soul City, sau iridiul și tungstenul din Selinujo. Presupun că n-ai nimic împotrivă să cucerim aceste două state?!

Încetarea ostilităților rezolvă multe lucruri. Îl făcură prizonier pe Hacking, iar pe Gwenafra o găsiră în viață. În timpul luptelor, amândoi fuseseră goniți către dealurile din apus. Hacking tocmai se pregătea să conducă un atac în josul dealului când apele îi măturase toți oamenii. Gwenafra scăpase cu viață, cu toate că era cât pe ce să se înece. Hacking fusese izbit de un copac. Își frânsese picioarele și un braț și avea hemoragii interne.

Sam și Ioan se grăbiră către arborele de fier sub care zăcea Hacking. Gwenafra scoase un strigăt de bucurie când îi văzu și-i îmbrățișa pe Sam și pe Lothar. Părea să-l strângă mai mult pe Sam, lucru deloc neașteptat, mai ales că ea și Lothar avuseseră certuri violente în ultimele luni.

Ioan vroia să-l ucidă pe Hacking cât de curând posibil, folosind o serie de torturi rafinate. Sam se opuse vehement. Știa că Ioan putea realiza ce-și pusese în minte, întrucât oamenii săi erau de cincizeci de ori mai numeroși. Dar în acele momente lăsase orice precauție la o parte. Ioan renunță. Avea nevoie de Sam și de oamenii care-i rămăseseră credincioși.

— Ai avut un vis, Sam cel Alb, spuse Hacking cu o voce pierită. Ei bine, și eu am avut unul. O țară în care frații și surorile să poată umbla fără griji, căutându-și sufletele. În care toți să fie negri. Nu-ți dai seama ce înseamnă asta. Fără diavoli albi. Doar negri, frați de suflet în lumea asta care seamănă cu iadul, totul ar fi fost o replică a raiului. Nu înseamnă că n-am fi avut tulburări, fiindcă un asemenea loc nu există, omule, însă n-am mai fi avut necazuri cu albii. Toate ar fi rămas între noi. Dar n-a fost să fie.

– Îți puteai împlini visul, îi explică Sam, dacă aveai răbdare. După lansarea vaporului am fi lăsat fierul cui avea nevoie de el. Iar apoi…

Hacking se strâmbă. Tot corpul îi era scăldat de sudoare, iar fața chinuită de durere.

— Omule, sigur ți-at ieșit din minți! Chiar îți închipui c-am crezut povestea aceea despre călătoria în căutarea Marelui Potir? Eu știam că vrei să folosești vaporul pentru cucerirea teritoriilor locuite de negri, urmând să-i pui din nou în lanțuri. Un alb sudist ca tine…

Închise ochii.

— Te înșeli! Dacă m-ai fi cunoscut mai bine, dacă ai fi făcut efortul ăsta, în loc să mă bagi în aceeași oală cu… Hacking deschise ochii și spuse:

— Ești în stare să mă minți și când sunt în pragul morții Ascultă! Nazistul acela, Goring, el m-a uimit de-a dreptul. N-am dat ordin să-l tortureze, ci doar să-l ucidă, dar știi cum sunt arabii ăia fanatici. Oricum, Goring mi-a transmis un mesaj. Salut și rămâi cu bine, frate de suflet, sau ceva asemănător. Te iert fiindcă nu știi ce faci, Cam așa suna. Ce zici de ticălos? Un mesaj de iubire de la un nazist blestemat! Dar să știi că era altfel. Și poate avea dreptate. Pesemne că toți misionarii celei de-A Doua Șanse au dreptate. Cine știe? Mi se pare o prostie să fim sculați din morți, dându-ni-se înapoi tinerețea, doar pentru ca unii să lovească în stânga și-n dreapta, iar alții să sufere din nou. E-o tâmpenie, nu? Îl privi lung pe Sam și adăugă: Împușcă-mă, te rog. Scutește-mă de dureri. Sufăr îngrozitor.

Lothar apăru alături de Sam, oferindu-se:

— După câte i-ai pricinuit Gwenafrei, voi fi încântat s-o fac. Îndreptă țeava pistolului către capul lui Hacking.

Cuprins de dureri, acesta rânji și bolborosi:

— Violul din principiu, tăticu’! Când eram pe Pământ am jurat că mă las de-așa ceva, dar femeia aia m-a băgat în draci! Iar la o adică, nu contează! Voi cum ați violat atâtea negrese care erau sclave?

În vreme ce se îndepărta, Sam auzi pocnetul pistolului. Tresări, dar nu rari pasul. Reprezenta un act de milostivenie din partea iui Lothar. Mâine, undeva departe, Hacking va umbla din nou pe malurile Fluviului. Deși Sam nu ținea să-l mai revadă vreodată, acest lucru se putea întâmpla.

Mirosind pătrunzător a praf de pușcă, Lothar îl ajunse din urmă pe Sam.

— Trebuia să-l las pradă chinurilor. Dar ne dezbărăm greu de vechile obiceiuri. Diavolul acela negru mi-a zâmbit. I-am arătat eu zâmbet.

— Termină, te rog, replică Sam, Și-așa mi-e greață. Îmi vine să las totul baltă și să mă apuc de misionarism. Singurii oameni a căror suferință a avut vreun sens astăzi au fost misionarii celei de A Doua Șanse.

— Are să-ți treacă și asta, îl liniști Lothar. Avea dreptate, dar lui Sam i-a luai trei ani să uite.

Pământul arăta din nou ca un câmp de bătălie sfârtecat de obuze, înnegrit de fum și trăsnind a diferite mirosuri. Dar marele Vapor era gata. Mai rămânea doar să fie lansat la apă pentru probe. Nu uitaseră nici de ultimul amănunt, înscriindu-i numele cu litere mari de culoare neagră. Pe ambele părți ale corpului alb al vaporului, la trei metri deasupra liniei de plutire, se vedea scris: NU SE ÎNCHIRIAZĂ.

— Sam, ce înseamnă numele ăsta? îl întrebară mulți.

— Exact ce scrie acolo, indiferent ce-ar spune majoritatea cuvintelor vorbite ori tipărite, le explica Sam. Vaporul nu aparține nimănui, deci nu poate fi închiriat. Accesul pe el este liber și are un echipaj format din oameni liberi.

— Iar șalupa vaporului de ce se cheamă Nu lipiți afișe!

Numele mi-a venit într-un vis, obișnuia Sam să răspândi Cineva încerca să lipească un afiș publicitar pe ea, iar eu i-am spus că n-a fost construită pentru a sluji unor scopuri mercenare. Ce-ți închipui că sunt eu, agent de publicitate pentru P.T. Barnum? i-am zis eu.