Philip Farmer - Lumea Fluviului. Vasul Miraculos

Era înalt, bine clădit, cu tenul cafeniu-închis, ochi ușor oblici, nas lat și turtit, buze groase și bărbie proeminentă. Își purta părul după moda numită „naturală”. Sam încă nu se obișnuise cu claia de păr creț de pe creștetele oamenilor de culoare. Îi crea o impresie nelămurită de indecență; părul negrilor ar fi trebuit să fie tuns foarte scurt. Impresia persistă chiar și după ce Firebrass îi explică pe scurt că, la sfârșitul secolului al XX-lea, americanii de culoare consideraseră purtarea „naturală” a părului drept un simbol al luptei lor pentru libertate. După părerea lor, părul tuns scurt simboliza castrarea negrilor de către albi.

Hacking purta un prosop negru drept mantie, un kilt negru și sandale din piele. Singura lui armă era o floretă aflată într-o teacă prinsă la centura lată din piele.

Sam făcu un semn și un tun trase douăzeci și una de salve. Tunul fusese plasat pe coama unui deal de la marginea câmpiei. Ceremonia nu avusese doar rolul de a-l onora pe Hacking, ci de a-l impresiona Chiar dacă nu avea în dotare decât o piesă de 75 de milimetri, numai Parolando poseda artilerie.

Se făcură prezentările. Hacking nu se arătă dornic să dea mâna cu gazdele sale, lucru care le conveni de minune lui Sam și lui Ioan. Fuseseră preveniți de Firebrass că lui Hacking nu-i plăcea să strângă mâna cuiva decât dacă-l considera prieten de nădejde.

Schimbară câteva banalități, vreme în care oamenii lui Hacking își așezară potirele pe cea mai apropiată piatră. După descărcarea electrică de la amiază își luară potirele, iar șefii de state, însoțiți de gărzile lor de corp și de cele de onoare, porniră spre palatul lui Ioan. Acesta insistase ca primele discuții să poarte acolo pentru a-l convinge, desigur, pe Hacking în legătură cu întâietatea sa în ierarhia statului. De data asta, Sam nu mai comentase. Pesemne că Hacking fusese informat de Firebrass care erau relațiile dintre Sam Clemens și Ioan Fără-de-Țară.

Mai târziu, trăi o tristă satisfacție văzând nefericirea de pe chipul lui Ioan, care era tratat ca o slugă în propria-i casă. În timpul prânzului, Hacking luă cuvântul și ținu o predică lungă și usturătoare despre relele pe care le făptuise omul alb împotriva celui de culoare. Din nefericire, acuzațiile lui Hacking erau pe deplin întemeiate. Tot ce spunea era adevărat. Sam fu nevoit să-i dea dreptate. Ce naiba, doar trăise pe vremea sclaviei și văzuse ce însemna ea, după cum fusese și martor la ororile Războiului Civil. Se născuse și crescuse între sclavi. Iar asta se întâmplase cu mult înainte de nașterea lui Hacking. Păi cum, doar scrisese Huckleberry Finn, Zevzecul Wilson și Un yankeu din Connecticut la curtea Regelui Arthur!

Află curând că nu avea nici un rost să-i spună lui Hacking toate astea. Acesta nu-i acorda nici o atenție.

Pe o voce pițigăiată, Hacking îi dădea înainte, amestecând vulgarități cu fapte, exagerări cu adevăruri, povești înfiorătoare privind sărăcia, maltratările, crimele, lipsurile și umilințele îndurate de negri.

Sam se simți vinovat și rușinat și, în același timp, înfuriat. De ce acest atac împotriva lui? La ce bun această acuzație generalizată?

— Sunteți vinovați cu toții! strigă Hacking. Fiecare alb e răspunzător!

— Până să mor n-am văzut mai mult de zece negri, spuse Ioan. Ce legătură am eu cu poveștile astea despre nedreptate?

— Dacă te nășteai cinci sute de ani mai târziu, ai fi fost cel mai mare exploatator al negrilor! îi răspunse Hacking. Știu totul despre tine, Maiestate!

Sam se ridică brusc în picioare și strigă:

— Ai venit aici să ne spui ce s-a întâmplat pe Pământ? Știm și noi! Dar asta-i de domeniul trecutului! Pământul a murit! Important e ce se petrece acum!

— Daa, îl maimuțări Hacking. Iar ce se petrece acum repetă istoria de pe drăguțul Pământ! Lucrurile nu s-au schimbat nici cât negru sub unghie. Mă uit în jur și pe cine văd în fruntea acestei țări? Pe doi porci! Unde-s negrii? Oamenii de culoare formează aproximativ o zecime din populația voastră și-ar trebui să aveți măcar unul în Consiliul alcătuit din zece membri. E vreunul? Măcar unul!

– Îl avem pe Cawber, spuse Sam.

— Daa! Membru temporar și asta numai pentru că v-am cerut eu să-mi trimiteți un ambasador de culoare.

— Arabii alcătuiesc aproape o cincime din populația statului tău, nu se dădu bătut Sam, și, cu toate astea, nici unul nu face parte din consiliu.

— Sunt albi, de-aia! Și vreau să scap de ei! Să nu mă-nțelegeți greșit O mulțime de arabi sunt oameni de treabă, lipsiți de prejudecăți. I-am cunoscut pe când m-am refugiat în Africa. Dar arabii de aici sunt fanatici religioși și creează tulburări tot timpul. De aceea trebuie să plece! Noi, negrii, dorim o țară unită, formată doar din oameni de culoare, în care să fim frați de suflet Să putem trăi în pace și bună înțelegere. Vom avea propria noastră lume, iar voi, porcilor, o veți avea pe-a voastră. Segregație cu S mare, fraierilor! Aici segregația de care vorbeam poate da roade, fiindcă nu mai trebuie să stăm cu mâna întinsă în fața albilor să căpătăm slujbe, mâncare, protecție, dreptate sau altceva. Am reușit s-o facem, albilor! Iar acum vă vom spune să vă duceți dracului, să nu ne ieșiți în cale, și am terminat!

Firebrass stătea la masă ținându-și plecat capul cu păr răzvrătit și creț, privind în pământ, acoperindu-și fața cu palmele. Sam avu senzația că făcea eforturi să rămână serios. Nu reuși să-și dea seama dacă râdea în sinea lui de Hacking sau de cei pe care acesta îi făcea albie de porci. Pesemne că ambele aspecte îl făceau să râdă.

În acest timp, Ioan continuă să bea. Chipul nu-i era congestionat doar din pricina băuturii. Arăta gata să explodeze în orice clipă. Îți venea peste mână să înghită insulte privind nedreptăți făcute negrilor când se știa nevinovat, dar Ioan scăpase nepedepsit pentru atâtea crime înfiorătoare, încât merita să sufere pentru câteva de care nu era răspunzător. Și, așa cum afirma Hacking, dacă i s-ar fi oferit prilejul, Ioan ar fi fost capabil de asemenea crime.

Ce dorea Hacking să obțină prin tirada lui? Dacă ținea să aibă relații mai apropiate cu Parolando, atunci calea aleasă era cel puțin ciudata.

Pesemne simțea că trebuie să-i pună pe toți albii, indiferent de persoană, la respect. Voia să-i lămurească o dată pentru totdeauna că el, Elwood Hacking, un negru, nu era cu nimic mai prejos față de oricare alb.

Hacking fusese distrus de același sistem care, într-un fel sau altul, îi dusese de râpă pe aproape toți americanii, fie ei albi, negri, roșii ori galbeni.

Așa va fi mereu? Vor continua să rămână nemulțumiți, plini de ură, cât vor trăi pe malurile Fluviului, poate chiar mii de ani?

Vreme de o clipă, dar nu mai mult, Sam se întrebă dacă nu cumva aveau dreptate misionarii celei de-A Doua Șanse.

Dacă ei ar ști drumul de scăpare din această închisoare a urii, atunci ar fi singurii cărora ar merita să li se dea ascultare; Hacking, Ioan Fără-de-Țară ori Sam Clemens, care suferiseră de lipsa iubirii și a păcii, n-ar trebui să aibă nici un cuvânt de spus. Să-i lase pe misionari…

Însă nu credea în ei, ținu să-și reamintească. Nu se deosebeau de alți propagatori ai credinței de pe Pământ. Unii 4tatre ei erau plini de intenții bune, neîndoielnic. Dar, oricât de mult ar fi insistat, nici unii nu aveau autoritatea adevărate de partea lor.

Hacking tăcu brusc. Sam profită și interveni;