Philip Farmer - Lumea Fluviului. Vasul Miraculos

Șocul clătinase coca, iar vibrațiile făcuseră ca schela pe care sc afla Sam să trepideze de parcă pământul ar fi fost zguduit de un cutremur.

De sub motor începu să șiroiască sânge.

A fost nevoie de cinci ore pentru montarea altor cabluri la macara, fixarea acestora și ridicarea motorului. După ce scoaseră cadavrele, spălară coca și coborâră motorul din nou. O verificare atentă stabilise că stricăciunile descoperite la manșoanele de protecție nu-i vor afecta performanțele.

Sam era atât de deprimat, încât îi venea să se așeze în pat și să nu se ridice o săptămână. Dar nu putea proceda astfel. Construcția trebuia să continue și, deși existau oameni capabili să se îngrijească de asta, Sam nu voia ca ei să-și dea seama cât de mult îl tulburase accidentul.

Sam avea mulți ingineri, dar van Boom și Velitsky erau singurii originari din secolul al XX-lea. Deși solicitase alții prin viu grai sau prin răpăit de tobe, nu primise nici o ofertă.

În a treia zi, îl invită pe Firebrass în timonerie pentru o discuție între patru ochi. După ce-l servi cu un trabuc și cu wisky, îl întrebă dacă voia să-i fie inginer-șef.

Firebrass aproape că scăpă trabucul din gură.

– Ține cârma, matelot! Mi se pare, sau ți-ai pierdut controlul? Nu cumva mă vrei domnișoară de onoare piua-ntâi?

— Poate-ar fi mai bine să vorbim în esperanto, sugeră Sam.

— Cum vrei, aprobă Firebrass. Să ne-ntoarcem la oile noastre. Spune-mi drept, ce gânduri ai?

— Aș vrea să obții aprobare, să lucrezi pentru mine, să zicem, temporar.

— Să zicem?

— Dacă dorești, postul e liber pe vecie, în ziua în care va porul va pomi în croazieră, poți deveni mecanic-șef.

Firebrass rămase tăcut. Sam se ridică și începu să măsoare încăperea încoace și încolo. Din când în când, arunca o privire pe iublouri. Macaraua așezase motorul de la tribord, iar acum cobora componentele batacitorului. După asamblarea tuturor pieselor, acesta avea să fie înalt de aproximativ doisprezece metri. Imediat după instalare, în cadrul unei curse de probă urma să se verifice funcționarea batacitorului și a motoarelor. Un cablu dublu, gros de cincisprezece centimetri, va fi desfășurat cale de șaizeci de metri, iar capătul liber va fi legat la o emisferă mare și goală pe dinăuntru care va fi plasată deasupra celei mai apropiate pietre-potir. Când piatra va elibera uriașa cantitate de energie electrică, ea va fi transmisă prin cabluri la batacitor, care o va înmagazina. După aceea, energia va fi extrasă la o putere controlată pentru acționarea motoarelor electrice.

Sam se îndepărtă de iublou.

— Asta nu înseamnă că te îndemn să-ți trădezi patria, spuse el. În primul rând, trebuie doar să obții aprobarea lui Hacking să lucrezi pentru mine la construcția vaporului. Mai târziu te poți decide dacă mergi cu noi. Ce preferi? Să rămâi în Soul City unde, în afară de trândăveală, nu ai mare lucru de făcut? Sau pornești alături de noi în cea mai grozavă aventura?

— Păi, dac-aș accepta oferta, spuse el rar, repet: dacă, n-aș vrea să fiu mecanic-șef. Prefer funcția de șef al forțelor aeriene.

— Funcția asta nu-i la fel de importantă ca aceea de mecanic-șef.

– Însă presupune mai multă muncă și răspundere! Știi, mă atrage ideea de a zbura din nou și…

— Poți zbura! Vei avea prilejul! Dar va trebui să te subordonezi lui von Richthofen, înțelegi? Lui i-am promis postul de șef al forțelor aeriene care, la urma urmei, sunt formate din numai două avioane. Atâta vreme cât poți zbura, ce-ți pasă dacă ești șef sau nu?

— E-o chestiune de mândrie. Am infinit mai multe ore de zbor pe aparate mai complexe, mai mari și mai rapide. Pe de altă parte am fost și astronaut. Am mers pe Lună, Marte, Ganymede și am orbitat în jurul lui Jupiter.

— Asta nu-nseamnă nimic, insistă Sam. Avioanele noastre sunt foarte primitive. Asemănătoare cu aparatele pilotate de Lothar în primul război mondial.

— De ce trebuie să fie un negru întotdeauna pe locul doi?

— Nu-i cinstit! nu se dădu bătut Sam. Ai putea fi mecanic-șef. Ai avea treizeci și cinci de oameni în subordine. Ascultă, dacă nu i-aș fi promis lui Lothar, ai primi funcția imediat, crede-mă!

Firebrass se ridică de la masă.

– Știi ce?! O să te-ajut la construcția vaporului și-o să pun la punct pregătirea mecanicilor. Dar trebuie să și zbor între timp, iar când va sosi momentul potrivit, mai discutăm și vedem cine va fi șeful forțelor aeriene.

— N-o să-mi calc promisiunea făcută lui Lothar.

— De acord, dar până atunci se pot întâmpla multe.

Pe de o parte, Sam se simți ușurat dar, pe de alta, îl cuprinse îngrijorarea. Hacking îi transmise, prin intermediul tobelor, aprobarea de a-l folosi pe Firebrass. Asta sugera că Firebrass trebuia să deprindă modul de funcționare al vaporului fiindcă, într-o bună zi, avea să devină mecanicul-sef al lui Hacking. Si chiar dacă Firebrass nu luase această posibilitate în calcul, pesemne că plănuia să-l elimine pe von Richthofen înainte de lansarea vaporului. Firebrass nu arăta ca un ucigaș nemilos dar, așa cum își poate da seama orice om inteligent care a trăit mult printre semenii săi, trăsăturile chipului sunt uneori înșelătoare.

Câteva zile mai târziu, Hacking trimise vorbă că era de acord să efectueze o livrare suplimentară de substanțe minerale în schimbul unui AMP-I. Firebrass zbură cu aparatul treizeci de mile până la granița de nord cu Soul City, unde un alt pilot, un negru care fusese general în cadrul Forțelor Aeriene ale SUA, preluă comanda. Firebrass reveni după câteva zile, călătorind cu o navă cu pânze.

Batacitorul și motoarele electrice funcționau perfect. Zbaturile se roteau încet în gol, apoi erau accelerate, rotindu-se atât de repede. Încât paletele scoteau un șuierat.

La momentul potrivit, urma să se sape un canal până la vapor, care va naviga până la Fluviu prin autopropulsie.

Lothar von Richthofen și Gwenafra nu se împăcau deloc. Lothar obișnuise să dea gata toate femeile și continua să flirteze cu oricare. De cele mai multe ori nu se mărginea doar la un simplu flirt. Gwenafra avea idei bine conturate despre fidelitate, lucru cu care Lothar era, în principiu, de acord. Practica însă îl dădea gata.

Hacking anunță că dorea să viziteze Parolando peste câteva zile. Avea intenția de a discuta o serie de probleme comerciale, de a se convinge de bunăstarea cetățenilor negri din Parolando a de a vedea mărețul Vapor.

Sam îi trimise vorbă că va fi încântat să-l primească. Adevărul era altul, dar. disimularea e esența diplomației. Pregătirile pentru cazarea lui Hacking și a delegației care-l va însoți, precum și aranjarea sălilor de discuții îi răpiră mult timp lui Sam, astfel că nu reuși să mai supravegheze lucrările.

Trebuia, de asemenea, să fie făcute pregătiri pentru andocarea numărului mare de nave cu minereu din Soul City. Hacking efectua o livrare de trei ori mai mare decât de obicei, ținând să-și dovedească astfel dorința sinceră de pace și înțelegere. Sam ar fi preferat ca livrările să fie eșalonate dar, pe de altă parte, era oportun să obțină cantități maxime în cel mai scurt timp posibil. Spionii îl informaseră că Ieyasu mobiliza câteva flote puternice și un mare număr de luptători de pe ambele maluri ale Fluviului. Tot el le ceruse celor din Selinujo să nu încerce debarcarea de misionari pe teritoriul său.

Nava lui Hacking trase la chei cu o oră înainte de amiază. Masivă și lungă de treizeci de metri, nava avea două catarge și vele aurite. Garda de corp a lui Hacking, alcătuită din negri înalți și musculoși, înarmați cu securi din oțel (dar și pistoale Mark I, ținute în hamuri mari), coborî cu pași hotărâți pe schela de bord. Purtau kilturi negre, iar căștile, platoșele și cizmele erau făcute din piele de pește. Formară două șiruri de câte șase de o parte și de alta a schelei și abia după aceea apăru și Hacking.