Philip Farmer - Lumea Fluviului. Vasul Miraculos

— Poate? se miră Joe. Dar mi-ai zbuz mereu gă totul, bână ji modul în gare gândejte zi aczionează omul, e determinat de șeea șe s-a betregut cu mult înainte de a ze nazte. Azta șe înzeamnă? Înzeamnă gă e vorba de filojofie deterministă, atâta tot. Uite, dacă-zi înghibui că totu-i fîczat dinainte, iar oamenii zunt mașini, ca ză zbunem lugrurilor pe nume, atunji cum pozi crede că ei ze mai pot zghimba?

— Păi, încercă Sam să tragă de timp, și ochii albaștri-deschis îi străluciră fioros pe sub sprâncenele stufoase, ei bine, până și teoriile mele sunt determinate mecanicist, iar dacă se bat în cap, n-am ce face.

— Atunji, pentru numele lui Dumnejeu, exclama Joe, azvârlindu-și în aer mâinile mari cât niște mingi de fotbal, șe rost are să dizgutăm despre asta? Sau să fașem șeva? De șe nu renunți?

— Fiindcă nu mă pot înfrâna, se dezvinovăți Sam. Soarta mi-a fost hotărâtă, fiecare gând și faptă mi-au fost stabilite atunci când primii doi atomi din acest univers s-au ciocnit.

– În cajul ăzta nu ești, ăă, răzbunător pentru faptele tale, adevărat?

— Așa e, aprobă Sam, simțindu-se cam stingherit.

— Alungi nu-l butem acuja pe Ioan gă e un porg demn de toi disprețul, trădător zi înzetat de sândze?

— Nu, și cu toate astea, mi-e imposibil să nu-l disprețuiesc din tot sufletul ca pe un porc ce e.

— Dacă ar veni șineva mai dejtept decât mine ji zi-ar demonztra, printr-o argumentazie lojică de netăgăduit, că grezejiti prin filojofia ta, atunji o ză afirmi că e normal ză zocoteazcă rău raționamentul tău? Numai că d grejejte, findgă zi el e predeterminat, din pungt de vedere meganic, ză gândeasgă aza.

— Am dreptate, și sunt sigur de asta, insistă Sam, trăgând înfuriat din trabuc. Acest individ ipotetic nu m-ar putea convinge, deoarece nici propriul lui raționament nu izvorăște din voința lui liberă, care e ca un tigru vegetarian, ceea ce vrea să însemne că așa ceva nu există.

— Dar niși razionamentul tău nu ijvorăjte dintr-o voinză liberă.

— Adevărat. Toți suntem anapoda. Credem ce vrem noi.

— Zam, tu-i iei în râz pe șei caracterijazi prin ignoranză de neînvinz. Cu toate aztea, zi tu ejti unul dintre ei.

— Ferească-ne Dumnezeu de maimuțoii care se cred filozofi!

— Pai vezi? Când nu mai găzejti replică, recurji la inzulte! Regunoajte, Zam! Razionamentele tale nu prea ztau în pijioare!

— Ba tu nu ești în stare să pricepi ce vreau să zic, pentru că ești, nu se dădu bătut Sam.

— Ar trebui ză vorbejti mai dez cu Zyrano de Berjerag, Zam. E la fel de ținic, deji nu împinje determinizmul atât de departe.

— Aș spune că voi doi nu puteți sta de vorbă. Cum de nu vă urâți unul pe altul când semănați atât de mult? Cum poți să te rabzi cu nasul acela fără să izbucnești în râs? Arătați ca doi furnicari…

— Inzultă, inzultă! O, la șe bun?

— Ai dreptate, recunoscu Sam.

Joe nu-i ură noapte bună și nici nu strigă după el. Era cătrănit. Părea atât de prost cu fruntea aceea îngustă, cu ochii înfundați în orbite, cu nasul semănând cu o pătlăgică murată și stârnind râsul, cu statura de gorilă și cu păroșenia lui. Făcând însă abstracție de vorbirea lui pocită și de ochii minusculi și albaștri, Joe dovedea o inteligență de netăgăduit.

Cel mai mult îl tulbura afirmația lui Joe că gândirea deterministă nu reprezenta decât o justificare menită să facă uitată vina. Vină pentru ce? Pentru tot răul ce li se întâmplase celor pe care-i iubea.

Dar acesta era un labirint filozofic ce sfârșea printr-un impas. Credea în determinismul mecanicist fiindcă dorea să nu se simtă vinovat, ori trăia cu sentimentul vinovăției, deși nu era cazul, fiindcă universul mecanicist hotărâse că ar trebui să fie apăsat de vină?

Joe avea dreptate. N-avea rost să se gândească la asta. Dar în cazul în care gândirea cuiva era dirijată de primii doi atomi care se ciocnesc, atunci cum să nu se gândească la așa ceva, mai ales că el era Samuel Langhorn Clemens, alias Mark Twain?

Rămase treaz până mai târziu, dar nu pentru c-ar fi avut ceva de lucru. Bău cel puțin trei sferturi de litru de alcool etilic amestecat cu suc de fructe.

Cu două luni în urmă. Firebrass afirmase că nu putea înțelege cum de nu reușiseră cei din Parolando să producă alcool etilic. Sam se mirase. Nu știuse că putea face alcool din cereale. Socotea că singurele cantități de alcool erau cele oferite cu zgârcenie de potire.

Ba nu, spusese Firebrass. Cum de nu-l informase nici unul dintre ingineri? Dacă aveau la dispoziție materialele necesare, cum ar fi acid, gaz de cărbune sau aldehidă acetică și un catalizator adecvat, atunci celuloza putea fi transformată în alcool etilic. Acesta era un lucru la îndemâna oricui. Dar, după părerea lui, Parolando era deocamdată singurul loc de-a lungul întregului Fluviu care avea materialele necesare pentru a obține alcool.

Sam îl convocase pe van Boom, dar acesta spusese că avea destule necazuri și fără să pună alcool la dispoziția oamenilor care oricum obișnuiau să bea peste măsură.

Sam comandase materialele, iar oamenii exultaseră. Din câte se știa, era pentru prima oară în istoria Fluviului că se fabrica alcool de uz alimentar în cantități mari. Cu excepția misionarilor celei de-A Doua Șanse, cetățenii erau mai fericiți, iar Parolando avea o nouă industrie. Acum exportau alcool în schimbul lemnului și bauxitei.

Sam se prăbuși în pat și a doua zi, lucru neobișnuit, refuză să se scoale înainte de răsăritul soarelui. Dar în zilele următoare se trezi ca de obicei.

Sam și Ioan îi trimiseseră un mesaj lui Ieyasu prin care îi comunicau că vor considera drept act ostil invadarea restului teritoriului ulmak aparținând Țării lui Chernsky.

Ieyasu îi răspunsese că nu avea intenția de a pomi război împotriva acestor pământuri și, ca dovadă, cuceri statul situat imediat la nord de al său, Țara lui Sheshshub. Acesta, un asirian născut în secolul al Vll-lea î.e.n., fusese general în armata lui Sargon al II-lea și de aceea, ca majoritatea Oamenilor puternici de pe Pământ, devenise conducător pe Lumea Fluviului. Luptă curajos împotriva lui Ieyasu, însă invadatorii îl copleșiră prin număr.

Ieyasu reprezenta o primejdie. Dar nu era singurul care-l silea pe Sam să vegheze zi și noapte. În cele din urma, Hacking transmisese prin Firebrass un mesaj, cerând ca Parolando să nu mai tragă de timp. Vroia vehiculul amfibiu ce i se promisese de multă vreme. Sam invocase tot soiul de dificultăți tehnice, dar Firebrass îi spuse că aceste scuze nu mai erau acceptate. De aceea cu mare părere de rău, expediară primul Balaur de Foc III.

Sam îi făcu o vizită lui Chernsky pentru a-l asigura că Pali rolando va apăra Cernskujo. Când se întoarse, la jumătate de milă depărtare de fabrici unde era aer curat, Sam avu senzația că se îneacă. Trăise atâta vreme în atmosfera încărcată de acizi si fum, încât se obișnuise cu ea, iar vacanța petrecută departe de casă îi curățase plămânii. Era ca și cum ar fi intrat într-o fabrică de clei și sulf. Deși bătea cu cincisprezece mile pe oră, vântul nu reușea să disperseze îndeajuns de repede fumul. Nici nu era de mirare că cei din Publiujo, așezați la sud de Parolando, se plângeau din pricina asta.

Construcția vaporului progresa. Stând în fiecare dimineață în fața iubloului timoneriei sale, Sam îl putea admira, iar asta reprezenta o consolare pentru truda, osteneala, urâțenia cumplită și duhoarea din jur. Peste alte șase luni vor fi terminate cele trei punți și se vor instala marile roți cu zbaturi. După aceea, porțiunea de cocă în contact permanent cu apa va fi acoperită cu un strat protector din plastic. Acesta va împiedica electroliza magnaliului, dar va reduce și turbulența apei, adăugând astfel zece mile pe oră la iuțeala vaporului.