Philip Farmer - Lumea Fluviului. Vasul Miraculos

Cu toate acestea, victoria lui nu era deplină. Toți locuitorii din Parolando știau că Sam Clemens i se opusese lui Ioan, dăduse buzna în palatul acestuia fiind sprijinit de o singură persoană, eliberase femeile și-l insultase fără să se teamă. Ioan eră perfect conștient de situație; victoria lui era cam șubredă.

Sam ceru membrilor Consiliului să-i exileze pe toți misionarii din Parolando spre propria lor siguranță. Câțiva Consilieri susținură că acest lucru ar fi ilegal. Trebuia schimbată Carta. Pe de altă parte, era puțin probabil că Ioan va mai întreprinde vreo acțiune împotriva lor după ce fusese avertizat.

Consilierii știau la fel de bine ca și Sam că acum profitau de starea emoțională creată în Parolando pentru a-i izgoni pe membrii cultului. Însă în Consiliu existau și oameni încăpățânați. Îi înfuria probabil ideea că nu reușiseră să-l condamne pe Ioan și, în acest caz, puteau lua măcar poziție în favoarea respectării principiilor.

Sam ar fi fost în stare să parieze că supraviețuitorii masacrului vor dori să plece imediat. Însă ei insistară să rămână. Măcelul nu reușise decât să-i convingă de necesitatea prezenței lor pe teritoriul statului. Goring construia câteva colibe pentru ei. Sam îi trimise vorbă să pună capăt acestei activități. Parolando trecea printr-o criză de lemn. Goring răspunse că el și tovarășii săi vor merge să doarmă sub pietrele-potir. Blestemând și învăluindu-l pe mesagerul misionarilor într-un nor de fum, Sam își exprimă cu voce tare marele regret că pneumonia fusese eradicată de pe planetă. După aceea i se făcu rușine, dar nu-și schimbă purtarea. N-avea de gând să oprească funcționarea furnalelor pentru ca oamenii pe care i-ar fi vrut cât mai departe să aibă un acoperiș deasupra capului.

Ca și cum n-ar fi avut destule necazuri, în aceeași seară primi două mesaje care îl făcură să simtă că-i fuge pământul de sub picioare. Unul dintre ele îl anunța că Odiseu, aflat în drumul de întoarcere în Parolando, dispăruse în cursul nopții din barcă. Nimeni nu știa ce i se întâmplase. Era pur și simplu de negăsit. Al doilea îl informa că William Grevel, omul care-l spiona pe Ioan, fusese găsit cu capul sfărâmat sub o lespede de la poalele muntelui.

Ioan reușise să afle de activitatea lui și-l lichidase, iar acum, își râdea în barbă, fiindcă Sam nu putea dovedi nimic și nici nu putea recunoaște că Grevel lucrase în favoarea sa.

Sam îi convocă pe von Richthofen și pe Cyrano, pe care-i considera oamenii săi de încredere. Adevărat, relația dintre el și Cyrano era cam încordată din pricina lui Livy, dar spadasinul îl prefera pe Clemens lui Ioan, cu care avusese schimburi dure.

— Poate că dispariția lui Odiseu e o simplă coincidență, presupuse Sam. Dar acest eveniment, plus moartea lui Grevel, mă fac să mă întreb dacă nu cumva Ioan mă lovește prin prietenii mei apropiați. S-ar putea să uneltească uciderea voastră, unul câte unul, în condiții astfel alese, încât să nu fie acuzat. E deosebit de șiret. Pesemne că o vreme nu va mai întreprinde nimic. Numai că l-a eliminat pe Odiseu într-un loc unde o investigație n-ar reuși să evidențieze nici o dovadă. Și nu-l pot acuza pe Ioan de moartea lui Grevel fără să dau în vileag la ce-l foloseam. Prin urmare, fiți atenți la situațiile în care se pot petrece accidente. Și vegheați atunci când nu aveți pe nimeni în preajmă.

— Morbleu! exclamă de Bergerac. Dacă n-ar exista legea asta stupidă privind duelurile, l-aș putea provoca pe Ioan și n-ar scăpa de ascuțișul spadei mele. Tu, Sinjoro Clemens, ești vinovat de prevederile ei.

— Am crescut într-o țară în care duelurile erau lucruri obișnuite, spuse Sam. Obiceiul acesta mă revoltă. Dac-ai fi asistat la tragediile… În fine, să lăsăm asta. Cred că și tu ai văzut astfel de scene, care se pare că nu te-au sensibilizat prea mult. În orice caz, crezi că Ioan te-ar lăsa să trăiești până când l-ai provoca la luptă? Nici gând, ai dispărea ori ai cădea victimă vreunui accident, poți fi sigur de asta.

— Da’ Ioan n-ar putea zuferi un aczident? se miră Joe Miller.

— Cum ai reuși să treci de zidul viu format de gărzile lui de corp? îl întrebă Sam. Nu, numai un accident adevărat ar rezolva problema.

Îi trimise pe ceilalți la treburile lor și rămase doar cu de Bergerac și Joe, care nu se dezlipea de el decât dacă era bolnav ori Sam dorea să fie singur cu gândurile lui.

— Necunoscutul a spus că a ales doisprezece oameni pentru atacul final asupra Turnului Cețurilor, continuă Sam. Eu, tu, Joe, Francis Burton și Odiseu suntem cinci. Dar nici unul dintre noi nu știe care sunt ceilalți șapte. Acum Odiseu a dispărut și numai Dumnezeu știe dacă-l vom mai vedea vreodată. Necunoscutul a dat de înțeles că toți doisprezece se vor îmbarca pe Vapor în cursul călătoriei. Dar dacă Odiseu ar fi resuscitat undeva în josul Fluviului, prea departe pentru a reuși să revină aici înainte de a încheia construcția Vaporului, ghinionul lui.

Cyrano ridică neputincios din umeri și-și frecă nasul mare.

— De ce-ți faci griji? Ori așa-ți stă în fire? Din câte știm, ar putea fi în viață. Pesemne s-a întâlnit cu Necunoscutul Misterios despre care, apropo, Odiseu susține c-ar fi femeie și atunci nu e același cu cel cunoscut de noi doi — mordieux! m-am îndepărtat de la subiect! Cum spuneam, Odiseu putea fi convocat pe neașteptate de această persoană misterioasă și la momentul potrivit vom afla ce s-a întâmplat. Să-l lăsăm pe acest înger sau diavol — din umbră să se îngrijească de toate. Noi trebuie să ne vedem de construcția fabulosului Vapor și să-i dăm la o parte pe toți cei care ne stau în cale.

– Înzelepte vohbe ai jis, interveni Joe. Dacă lui Zam i-ar crezte câte-un fir de păr de fiecare dată când îji fașe grizi, ar arăta ca un pohc zbinoz. Șeea șe, dacă mă gândezc mai bine…

— Din gura pruncilor… și din codițele maimuțelor, spuse Sam. Ori o fi invers? N-are importanță, dacă totul merge cum gândim noi — și până acum nu s-a prea întâmplat așa peste treizeci de zile vom începe să sudăm plăcile de magnaliu pentru corpul vasului. Aceea va fi cea mai fericită zi din viața mea, în afară de data lansării la apă. M-aș bucura chiar mai mult decât dacă Livy ar spune da…

Ar fi putut să-și pună frâu limbii înainte de a spune așa ceva, însă voia să-l sâcâie pe Cyrano. Cu toate acestea, franțuzul nu ripostă. De ce-ar fi făcut-o? O avea pe Livy, iar ea era mereu de acord cu el.

— Eu unul nu aprob ideea, spuse Cyrano, fiindcă sunt un om pașnic. Aș vrea să-mi găsesc răgazul de a mă bucura de lucrurile frumoase pe care le poate oferi viața. Aș fi încântat și să pună capăt războaielor, iar dacă ar avea loc vărsări de sânge, aș prefera ca ele să se petreacă între adevărați domni care știu să mânuiască o spadă. Mi-e clar că nu putem construi vaporul fără piedici, deoarece aceia care nu au fier îl vor, și nu se vor da înapoi de la nimic pentru a pune mâna pe el. De aceea, eu unul cred că, într-o anume privință, Ioan Fără-de-Țară are dreptate. Poate c-ar trebui să declanșăm un război nimicitor de îndată ce vom avea arme suficiente, astfel încât să curățăm valea Fluviului pe ambele maluri, înlăturând orice opoziție cale de treizeci de mile în ambele direcții. Iar atunci am avea acces nestingherit la lemn, bauxită și platină…

— Dar chiar dacă am ucide toți locuitorii, a doua zi teritoriul ar fi repopulat la loc, îl tempera Sam. Știi cum funcționează resuscitarea. Ai văzut cât de repede s-a umplut zona de oameni după ce meteoritul pustiise totul.