Philip Farmer - Lumea Fluviului. Vasul Miraculos

Uruitul și pleoscăitul produs de instalațiile de turnat beton, răcnetele șefilor de paie, scrâșnetul hârlețelor și zdrăngănitul roților din lemn cu obade din fier de la roabe îl împiedicară pe Sam să audă exploziile care se auziră jumătate de oră mai târziu. Nu află nimic decât la sosirea lui von Richthofen, care dăduse fuga să-i relateze ce se întâmplase.

Sam simți că i se taie genunchii, gata să se prăbușească într-o băltoacă. Ioan testase noile pistoale asupra misionarilor. O sută de pistoale Mark I cu cremene uciseseră aproape cinci sute de bărbați și femei în doar trei minute. Ioan trăsese și încărcase arma de zece ori, folosind ultimele trei gloanțe pentru a da lovituri de grație răniților grav.

Fuseseră cruțate aproximativ treizeci de femei, dintre cele mai frumoase. Ioan le luase în palatul său.

Sam văzu mulțimea strânsă în jurul pietrei-potir cu mult înainte de a ajunge pe malul Fluviului. Îl trimise pe Lothar să-i facă loc. Oamenii se dădură în lături din fața lor precum apele Mării Roșii dinaintea lui Moise, gândi el, numai că Marea Roșie îi apăru abia după ce trecu prin spațiul rămas liber. Cadavrele erau îngrămădite unul peste altul, mânjite de sânge, cu carnea sfârtecată, iar oasele sfărâmate de gloanțele cu calibru mare. În cei nouăzeci și șapte de ani de viață, Sam nu reușise să se obișnuiască cu tăcerea morților. Părea să atârne deasupra lor ca un nor invizibil și înghețat. Gura care nu va mai scoate o vorbă, creierul care nu va mai gândi…

Nu-i slujea la nimic să-și aducă aminte că a doua zi toți acești oameni, având trupuri proaspete și întregi, se vor trezi din nou undeva pe malul Fluviului. Efectul morții nu putea fi îndulcit prin speculații intelectuale.

Ioan dădea porunci pentru ca trupurile să fie trimise la fabrica de săpun și de recuperare a pielii. Rânji către Sam ca un băiețel obraznic prins în timp ce trage mâța de coadă.

– Ăsta-i masacru! strigă Sam. Masacru! Fără noimă! De neiertat! N-aveai nici un motiv să faci asta, bestie criminala și sângeroasă ce ești! Așa ai fost dintotdeauna, câine ucigaș și tot astfel vei rămâne! Porc! Porc! Porc!

Ioan uită să mai zâmbească și, văzându-l pe Sam apropiindu-se cu pumnii strânși, făcu un pas înapoi. Uriaș și ciolănos, Zaksksromb porni spre Sam ținând o bâtă masivă din stejar și cu ghimpi de oțel la capăt.

— Terminați, strigă Lothar von Richthofen, lasă-l în pace ori cheamă-l pe Joe Miller! Îl împușc cu mâna mea pe cel care face o mișcare spre Sam.

Sam privi În spate. Lothar ținea un pistol în ambele mâini ș-l țintea pe Ioan.

Acesta rămase cu ochii căscați și păli. Până și ochii albaștri-deschis își pierdură culoarea.

O vreme după aceea, Sam se gândi că era bine să-i fi spus lui Lothar să tragă. Chiar dacă cei o sută de pistolari îi erau fideli, probabil că ar fi ezitat să riposteze dacă Ioan ar fi fost ucis din primul foc. Erau înconjurați de bărbați înarmați și femei, mai toți ostili lui Ioan și adânc tulburați de măcelul ce se petrecuse acolo. Pesemne că prezența lor ar fi împiedicat o altă vărsare de sânge. Chiar dacă n-ar fi intervenit, Sam s-ar fi putut arunca la pământ și primele focuri ar fi fost ratate. După aceea cine știe ce s-ar fi întâmplat?

Dar n-avea nici un rost să-și chinuie imaginația. Nu dăduse ordinul.

Cu toate acestea, trebuia să ia imediat măsuri hotărâte. Dacă-l lăsa pe Ioan nepedepsit pentru acest măcel, nimeni nu l-ar mai respecta, ba și-ar pierde și respectul de sine. Iar atunci s-ar putea retrage din postul de Consul caz în care ar pierde și Vaporul.

Întoarse capul ușor, astfel încât să nu-l scape din ochi pe Ioan. Văzu chipul palid și ochii negri ai lui Livy; arăta de parcă i s-ar fi întors stomacul pe dos. N-o băgă în seamă și văzandu-l pe de Bergerac cu floreta în mână și stând la marginea cercului uman format în jurul lui, strigă, arătând spre Ioan:

— Căpitane-de Bergerac! Arestează-l pe vice-Consul.

Ioan ținea un pistol în mână, dar nu-l aținti spre cineva anume.

— Protestez, spuse el cu voce slaba. I-am sfătuit să plece imediat, dar au refuzat. I-am avertizat, iar ei s-au opus, așa că am dat ordin să fie împușcați. De fapt, ce importanță are? Mâine vor fi din nou vii.

Cyrano păși țanțoș spre Ioan, se opri, salută și spuse:

— Armele dumneavoastră, Sire.

Zaksksromb mârâi și-și ridică bâta ghintuită.

— Nu, Zak, îl opri Ioan. Potrivit Cartei, unul dintre Consuli îl poate aresta pe celălalt dacă socotește că acesta a încălcat legea. Nu voi rămâne arestat multă vreme.

Întinse pistolul cu patul înainte, își scoase centura și le înmâna pe amândouă lui Cyrano. În teci se aflau un cuțit lung și o spadă scurtă.

— Cât timp tu și Consiliul îmi veți hotărî soarta, voi rămâne în palatul meu, preciza el. Potrivit Cartei, trebuie să vă întruniți în decurs de o oră de la arestare și, dacă nu intervine starea de necesitate națională, să luați o decizie peste două ore.

Se îndepărtă urmat de Cyrano. Oamenii lui șovăiră o clipă apoi, la ordinul lătrat de Zaksksromb, porniră în urma lui Ioan spre palat. Sam privi după ei. Se așteptase să i se opună rezistență: Abia după aceea își dădu seama că Ioan știa prea bine că Sam Clemens trebuia să procedeze așa, căci altminteri își pierdea orice prestigiu. Iar Ioan îl cunoștea pe Sam îndeajuns de bine pentru a-și da seama că acesta ar dori să evite luarea unei hotărâri care să declanșeze un război civil, dar că n-ar recurge la așa ceva dacă ar socoti Vaporul în primejdie.

Prin urmare, Ioan îi făcuse jocul. Nu voise să stârnească o confruntare directă. Deocamdată. Pentru moment își satisfăcuse pofta de sânge. Întrunindu-se, Consilierii aveau să constate că, din punct de vedere legal, Ioan își exercitase drepturile. Moral vorbind, își depășise atribuțiile. Însă în acest caz, sprijinitorii săi vor susține că el avusese dreptate și din punct de vedere moral. La urma urmelor, morții vor învia din nou, iar lecția primită de misionarii celei de-A Doua Șanse va fi usturătoare. De acum încolo, vor ocoli Parolando multă vreme. Si, bineînțeles, Sam Clemens va trebui să admită că acest lucru nu era decât de dorit. Dacă misionarii continuau să-și facă prozeliți, Vaporul nu va mai fi construit nicicând. Pe de altă parte, alte state, mai puțin slăbite de filozofia sectanților, vor invada Parolando.

Iar Sam Clemens afirma că următorul pas al sprijinitorilor lui Ioan va fi să susțină că aveau tot dreptul să și tortureze oamenii. La urma urmei, durerea nu era de durată și orice rană se vindeca prin uciderea victimei. Tot astfel se va justifica și violul, fiindcă, de ce nu? femeile nu aveau cum să rămână gravide sau să se îmbolnăvească, iar dacă vreuna se alegea cu răni grave, asta era situația. Moartea venea ca soluție, iar în dimineața următoare avea să renască nevătămată. Nu merita să se gândească cineva la suferința mintală. Puțină gumă de visat rezolva și această problemă.

Nu, va spune Sam, nu se pune chestiunea crimei, ci a drepturilor. Ucigând un om, îl muți, fără consimțământul lui, într-un loc atât de îndepărtat, încât ar putea merge și o mie de ani de-a lungul Fluviului și tot n-ar ajunge înapoi. Îl azvârli departe de iubită, prieteni, cămin. Forța tot forță rămânea și era întotdeauna…

Of! Ar face bine să se păzească!

— Sam! răsună o voce plăcută.

Se întoarse. Livy era tot palidă, însă ochii ei aveau strălucirea obișnuită.