Philip Farmer - Lumea Fluviului. Vasul Miraculos

Firebrass și oamenii lui fură invitați să vină în sala de discuții. Firebrass întârzie, deoarece era plecat să inspecteze avionul. Pufnise în râs văzându-l atât de ciudat, fragil și lent și, cu toate acestea, îl rodea invidia că von Richthofen îl va pilota.

– Și tu vei avea șansa de a zbura, îl asigură Sam. Cu condiția să te afli aici la vremea când…

Chipul lui Firebrass deveni serios.

— Ce-ați hotărât, domnilor, în legătură cu propunerile guvernului meu?

Sam se uită la Ioan, care făcu un gest prin care îl invita să ia cuvântul. Voia ca eventualele resentimente să-i fie adresate lui Sam.

— Trăim într-un stat democratic, începu acesta. Nu le putem spune cetățenilor noștri să plece decât dacă s-au făcut vinovați de vreo încălcare a legii. Deci, după cum văd eu situația — cum o simțim noi — dacă tine cu orice chip, orice cetățean din Parolando poate pleca în Soul City. Consider că am ajuns la acest acord încă de la prima discuție. Problema guvernului dumneavoastră e să negocieze cu fiecare cetățean în parte. Cât privește acceptarea de către noi a arabilor și dravidienilor dumneavoastră — dacă doresc, le vom oferi șansa de a ni se alătura Dar ne rezervăm dreptul de a-i expulza dacă nu se comportă conform legilor. Depinde de ei unde vor pleca de aici.

— Nu cred că Hacking vrea pe cineva care nu-i dispus să trăiască în Soul City, indiferent cât de neagră i-ar fi pielea, spuse Firebrass.

— Ce se întâmplă cu livrările de substanțe minerale? interveni Sam. Vor fi sistate în cursul negocierilor?

— N-aș putea face o precizare, îi răspunse Firebrass. Mă îndoiesc dar va trebui să mă consult cu Hacking. Desigur, până când prețul va crește, va trebui să mențineți proporția de minereu și arme pe care ni le livrați.

— Bag de seamă că ai spus va crește, nu ar putea, remarcă Sam.

— Toate afirmațiile mele urmează a fi confirmate ori infirmate de guvernul de la Soul City, explică Firebrass zâmbind.

Căzură apoi de acord să-l trimită pe Cawber în Soul City ca ambasador al statului Parolando, în situația că se puteau opera modificări în Magna Carta în acest sens. Restul problemelor rămaseră în suspensie. Lui Sam i se păru că Firebrass nu avea intenția de a grăbi lucrurile. Ba dimpotrivă. Era dispus mai curând să le lase să treneze sau chiar să le frâneze dacă ar fi dat semne de redresare. Voia să rămână în Parolando, iar Sam credea că intenția reală era de a spiona. Pe de altă parte, poate dorea să stârnească zâzanie.

Mai târziu, comentă întâlnirea cu Ioan, care îi împărtăși părerea că Firebrass era spion, dar nu înțelegea de ce ar crea tulburări.

– Și el vrea ca Vaporul să fie construit cât mai repede. Cu cât îl terminăm mai curând, cu atât mai repede va încerca Hacking să pună mâna pe el. Ai impresia că pe Hacking nu-l interesează Vaporul? Îți închipui cumva că există vreun vecin care n-ar vrea să ni-l smulgă? Arthur a făcut încercarea nereușită de a ne copleși pentru că mă ura. Ar fi trebuit să aștepte până când era aproape terminat, iar atunci, aliindu-se cu Kleomenes și cu ulmakii, ar fi putut să-și folosească forțele reunite declanșând un atac decisiv. Ca rezultat al pripelii, Arthur și Kleomenes au murit, iar Ieyasu le-a invadat țările, în vreme ce succesorii lor se sfâșie între ei.

— Dacă dăm crezare spionilor noștri, el va câștiga, remarcă Sam.

— Dacă-și consolidează statul cu celelalte două teritorii, va deveni un inamic de temut.

Tot astfel și tu, Ioan Fără-de-Țară, gândi Sam. Dintre toți cei pe care va trebui să stau cu ochii după construirea Vaporului, tu ești cel mai primejdios…

Firebrass anunță că pe perioada cat vor continua negocierile, el și delegația sa vor rămâne în Parolando ca misiune de i reprezentare a statului Soul City,

— Mă bucur să vă avem printre noi, spuse Sam. Dar Soul City își are propria industrie. Știu că folosiți minereuri le noastre pentru a produce arme și alte lucruri despre care spionii noștri n-au reușit să afle nimic.

Firebrass îl privi surprins, apoi pomi să râdă în hohote.

– Îmi forțezi mâna, amice! exclamă el în engleză. Apoi continuă în esperanto; La o adică, de ce să nu fim cinstiți? Ideea mă amuză. Da, știm că aveți spioni printre noi dar și noi procedăm la fel. Arată-mi și mie pe cineva care nu trimite spioni în statele vecine. Mă-ntreb însă unde vrei să ajungi.

— Ești omul cu pregătirea tehnică cea mai bună pe care-i are Hacking. Doctor în științe. Te ocupi de producție, cercetare și dezvoltare. De ce te-a trimis Hacking la noi când, de fapt, are nevoie de tine acolo?

– Înainte de plecare am aranjat ca totul să meargă strună. Soul City n-are nevoie de prezența mea acum și, în plus, mă plictiseam. Voiam să vin, asta-i explicația.

— Să poți vedea ce posedăm, de exemplu pistolul Mark I, avionul, vehiculul amfibiu și tunul cu abur din dotarea noastră?

Firebrass zâmbi larg și dădu aprobator din cap.

— Da. De ce nu? Dacă nu eu, le vede altul.

Sam se mai liniști.

— Servește-te cu un trabuc. După mine, poți să te uiți cât vrei. În afara tunului cu aburi, probabil, nu producem ceva care să vă surprindă. Iar acesta, apropo, e invenția mea. Vino cu mine. Mă mândresc tare mult cu el și aș vrea să ți-l arăt. E aproape finalizat

Balaurul de Foc I se odihnea pe structura construită din cherestea. De culoare cenușiu-argintie și având forma unei ambarcațiuni cu fundul plat, era dotat cu șapte roți uriașe din metal și plastic pe fiecare latură. În partea din spate avea elice duble, protejate de scuturi. Vehiculul era lung de zece metri, laț de trei de trei metri și jumătate. Pe puntea spate se iveau trei turele. Într-una stăteau pilotul, căpitanul și radiofonistul, deși Parolando nu avea deocamdată nici un aparat de radio. Turela din centru era mai înaltă decât celelalte două și din ea ieșea piva unei arme scurte, bine fixate în lemn. Turela din spate era proiectată pentru pistolarii care vor fi înarmați cu pistolul Mark I și. probabil, cu puști.

Vehiculul amfibiu arde alcool obținut din lemn pentru a produce abur, explică Sam. Să urcăm înăuntru prin bocaportul lateral. Vei observa cazanul care ocupă aproape o treime din spațiul interior. După cum o să-ți dai și singur seama, am avu motive întemeiate să-i plasăm acolo.

Suiră pe o scară ca să ajungă înăuntrul turelei principale, care era luminată de un singur bec. Firebrass scoase o exclamație de uimire. Era primul bec electric pe care-l vedea de când se afla pe această planetă. Sam îl lămuri că era alimentat de la o baterie.

— Iar acesta e Nemaipomenitul Tun cu Abur, îl prezentă el. Arăta spre cilindrul care ieșea din peretele de compartimentare al turelei. Dedesubt se afla un pat asemănător cu al unui pistol și un trăgaci. Firebrass se opri lângă dispozitivul de dare a focului, puse degetul pe trăgaci și privi prin deschizătura de deasupra țevii. Ridică și coborî arma.

— Există și un scaun pentru servant, explică Sam, Cu ajutorul unor pedale, el va putea roti turela după cum dorește Țeava coboară sau urcă cu douăzeci de grade. Aburul din cazan este forța motrice pentru proiectilele cu calibrul de optzeci de milimetri, făcute din plastic. Tunul trage dintr-o culată deschisă — cu alte cuvinte, în țeava nu există proiectil când se apasă pe ici. Prin apăsarea trăgaciului se eliberează o piedică, acest lucru îi permite lacătului închizătorului să se miște înainte, sub acțiunea unui arc. În timpul cursei înainte, lacătul închizătorului prinde un proiectil din plastic din încărcător și-l împinge în culată. Puțin înainte ca închizătorul să atingă culata, suporturile cu came de pe fiecare parte culisează pe ghidaje și rotesc lacătul închizătorului un sfert către dreapta, închizând astfel culata.