Philip Farmer - Lumea Fluviului. Vasul Miraculos

Sam pufni iritat și făcu un gest cu trabucul.

— Nu-ți intră în capul tău bolovănos de Plantagenet că aici nu mai există sânge regal sau drepturi divine, că suntem cu toții niște oameni de rând? Ori toți regi?

Ioan nu-i răspunse. Ieși. Abdullah se uită la Firebrass care dădu aprobator din cap. Abdullah se ridică și părăsi sala.

— Ei bine, Sinjoro Firebrass, și-acum ce urmează? Plecați acasă? întrebă Sam.

Firebrass scutură din cap.

— Nu, eu nu cred în hotărâri pripite. Dar din punctul de vedere al delegației din Soul City, discuțiile au intrat într-un impas. Asta până când Ioan Fără-de-Țară își cere scuze. Vă dau timp până mâine la amiază să decideți cum procedați.

Dădu să plece.

— O să vorbesc cu Ioan. dar e la fel de încăpățânat ca un catâr de pe Missouri, spuse Sam.

— N-as vrea să văd cum ratăm negocierile pentru că cineva nu c în stare să-și pună frâu limbii, explică Firebrass. Mi-ar displăcea să lăsăm baltă afacerile, deoarece asta ar însemna că n-o să-ți mai poți construi Vaporul.

— Să nu mă înțelegi greșit, Sinjoro Firebrass. Nu ameninț pe nimeni. Dar nimic nu-mi va sta în cale. O să obțin aluminiul chiar de-ar fi să-l alung eu însumi pe Ioan din țară. Ca ultimă soluție, aș putea veni personal în Soul City să obțin alumina.

— Te înțeleg, spuse Firebrass Dar nu pricepi un lucru: Hacking nu caută să devină puternic Vrea doar să-și apere statul cât mai bine, astfel încât cetățenii să se bucure de viață. Iar acest lucru e posibil doar pentru că oamenii au cu toții aceleași gusturi și țeluri Cu alte cuvinte, vor fi toți negri.

Sam mormăi nemulțumit:

— Prea bine. Rămase apoi tăcut însă, înainte de plecarea lui Firebrass. spuse: O clipă. Ai citit Hueklebeny Finn?

Firebrass se întoarse spre el.

— Sigur. Când eram puști o consideram o carte grozavă. Am citit-o din nou la colegiu, iar atunci i-am descoperit minusurile, dar ca adult, mi-a plăcut chiar mai mult în ciuda scăderilor ei.

— Te-a deranjat că Jim era numit Negrul Jîm?

— Te rog să nu uiți că m-am născut în 1974 la o fermă de lângă Syracuse, New York. Pe vremea aceea lucrurile se mai schimbaseră, iar ferma aparținuse ștră-stră-stră-bunicului meu. care venise pe ascuns din Georgia pană în Canada și apoi, după încheierea Războiului Civil, o cumpărase. Nu, nu m-am simțit jignit de felul în care ai folosit cuvântul. Negrii erau numiți negrotei pe față în perioada scrierii cărții și nimănui nu i s-a părut ciudat. Desigur, cuvântul sună ca o insultă. Dar ai descris întocmai modul în care vorbeau oamenii, iar baza etică a romanului, conflictul dintre datoria de cetățean a lui Huck și simțămintele lui față de Jim ca ființă umană și victoria sentimentelor umane în sufletul lui Huck. m-au tulburat. Cartea era de la un capăt la celălalt un rechizitoriu adus sclaviei, societății semifeudale de pe Mississippi superstițiilor și prostiei care domneau în acele timpuri. Prin urmare, de ce să mă simț jignit?

— Atunci de ce?…

— Abdullah — al cărui nume adevărat a fost George Robert Lee — s-a născut în 1925, iar Hacking în 1925. Atunci negrii erau negrotei pentru mulți albi, deși nu pentru toți. Ei au descoperit pe pielea lor că violența, sau chiar ideea ei, aceeași atitudine pe care albii o adoptaseră pentru a-i ține deoparte, era singura modalitate de a-și obține drepturi depline ca cetățeni ai Statelor Unite. Dar probabil că ți s-a povestit ce s-a întâmpla după aceea, nu?

Sam încuviință din cap.

— Mi-e greu să cred. Nu-i vorba de violența tulburărilor sociale. Și cât am trăit s-au întâmplat astfel de lucruri dar, din câte-am înțeles, nimic nu s-a comparat cu tulburările declanșate la New York de Legea încorporării din timpul Războiului Civil, Adică, îmi vine greu să-mi imaginez licențiozitatea de la sfârșitul secolului al XX-lea.

Firebrass pufni în râs și spuse:

— Si cu toate astea, trăiești într-o societate care e cu mult mai libertină și mai licențioasă — din punctul de vedere al secolului al XlX-lea — decât aceea din secolul al XX-lea. Te-ai adaptat.

— Cred că așa e. Dar primele două săptămâni de goliciune absolută după resuscitare ne-au arătat fără putință de tăgadă că omenirea nu va mai fi nicicând la fel. Oricum, nu în ceea ce privește nuditatea. Iar faptul, imposibil de negat, al resuscitării a sfărâmat multe idei și atitudini rigide. Deși cei înrăiți se află încă printre noi, așa cum o demonstrează musulmanul tău wahhabi.

— Spune-mi, Sinjoro Clemens. Ai fost unul dintre primii liberali, depășindu-ți epoca în multe privințe. Ai ridicat glasul împotriva sclaviei și te-ai pronunțat în favoarea egalității. Iar când ai redactat Magna Carta pentru Parolando, ai insistat sa existe egalitate politică pentru toate rasele și sexele. Bag de seamă că locuiești ușă-n ușă cu un negru și o negresă. Fii sincer, nu te deranjează acest lucru?

Sam trase un fum, îl slobozi afară și spuse:

— Sincer să fiu, da, m-a deranjat. Dacă e să mărturisesc adevărul, da, aproape că m-a ucis! Mintea îmi zicea una, iar reflexele, alta. Detestabil lucru. Dar am dovedit tărie de caracter, n-am scos o vorbă, m-am apropiat de cuplul acela și m-am obișnuit să țin la ei. Iar acum, după un an, mă deranjează foarte puțin. Cu vremea, va dispărea și sentimentul ăsta.

— Diferența dintre tine — care reprezinți liberalismul alb — și tineretul din vremea lui Hacking și a mea, era că realitatea nu ne deranja. O acceptasem așa cum se prezenta.

— Nu merit laude pentru că am depășit rezervele mintale? întrebă Sam.

– Încerci să deviezi de la subiect, spuse Firebrass, trecând brusc la engleza argotică. Mai bine o derivă de două grade decât de nouăzeci. Tine-o tot așa.

Firebrass plecă. Sam rămase singur. După o vreme, se ridică și ieși. Prima persoană care-i ieși în cale se dovedi a fi Hermann Goring. Capul îi era încă înfășurat cu prosoape, dar paloarea bolnăvicioasă dispăruse, iar ochii nu-i mai sticleau ciudat.

— Cum te mai simți? îl întrebă Sam.

– Încă mă doare capul. Dar nu mă mai săgetează la fiecare pas ca înainte.

— Nu-mi place să văd oamenii suferind, făcu Sam. De aceea socot c-ai putea să eviți suferințele, dacă nu chiar durerile, plecând din Parolando.

— Mă ameninți?

— Nu cu fapta. Sunt însă mulți pe care s-ar putea să-i duci la exasperare și te vor lua la goană cu bâtele. Sau or să te ducă la Fluviu să te înece. Scoți din sărite pe toată lumea cu predicile tale. Statul acesta a fost întemeiat cu un anume scop: construirea Vaporului. De acord, fiecare poate să vorbească tot ce-i trece prin minte, fără să încalce legea. Dar mai există unii cărora prea puțin le pasă de ea și n-aș vrea să fiu pus în situația de a-i pedepsi fiindcă i-ai stârnit tu. Te sfătuiesc să-ți faci datoria creștinească și să-ți iei tălpășița de prin locurile astea. În felul ăsta n-o sa-i mai instigi pe oamenii de treabă să recurgă la violență.

— Dar eu nu-s creștin, protestă Goring,

— Am toată admirația pentru cei care sunt în stare să recunoască asta. Nu cred să fi întâlnit vreodată un predicator care s-o spună de-a dreptul, și încă în puține cuvinte.

— Sinjoro Clemens, spuse Goring, ți-am citit cârtite când eram mic, întâi în limba germană, apoi în engleză. Dar cu neseriozitatea sau cu ironiile fine nu ajungem nicăieri. Nu sunt creștin, deși mă străduiesc să pun în practică virtuțile creștine demne de urmat Eu sunt misionar al Bisericii celei de-A Doua Șanse. Toate religiile de pe Pământ și-au pierdut orice credit, chiar dacă unele n-o recunosc. Biserica este prima care se dezvolta pe orice lume nouă Ea…