Philip Farmer - Lumea Fluviului. Vasul Miraculos

– Însă ei se pot schimba! Firebrass rânji.

— Ba nu, dacă dăm crezare filozofiei tale. Ori dacă nu intervin forțe mecaniciste. Prin urmare, pe Hacking nu-l silește nimic să-și schimbe atitudinea. De ce-ar face-o? Aici a întâlnit aceeași exploatare și același dispreț pe care le cunoscuse și pe Pământ

— Nu vreau să mă cert pe tema asta, îi explică Sam. Să-ți spun cum ar trebui să procedăm!

Se opri o clipă și aruncă o privire pe iublou. Coca de culoare alb-cenușie și suprastructura luceau în lumina soarelui Ce frumusețe! Și, într-un fel, nava îi aparținea în întregime! Merita să îndure atâtea suferințe pentru ea!

— Să-ți spun ceva, reluă el, cu voce potolită. De ce nu vine Hacking aici într-o scurtă vizită? În felul acesta va vedea cu ce ne ocupăm și se va convinge. Va înțelege problemele cu care ne confruntăm. Poate ne va da dreptate și n-o să ne mai considere niște diavoli cu ochi albaștri care vor să-i faci sclav. Cu alte cuvinte, cu cât ne ajută mai mult, cu atât va scăpa mat curând de noi.

— O să-i transmit mesajul, încuviință Firebrass. Poate va accepta.

– Îl vom primi cu toate onorurile, îl asigură Sam. Salutat cu douăzeci și una de salve de tun, recepție fastuoasă, mâncare, băutură, daruri. Va descoperi că nu suntem niște răufăcători.

Ioan scuipă.

— Puah! făcu el, dar se mulțumi cu atât. Știa că propunerea lui Sam era bună.

Trei zile mai târziu, Firebrass aduse mesajul de răspuns. Hacking accepta să vină în vizită după ce Parolando și Selinujo vor cădea de acord asupra modului de utilizare a metalelor.

Sam se simți ca un cazan vechi și ruginii de pe un vas cu aburi de pe Mississippi. Încă puțină presiune și ar fi sărit în aer.

— Uneori îmi vine să-ți dau dreptate, strigă el către Ioan. Poate c-ar fi mai bine să cucerim aceste state și să terminăm odată!

— Bineînțeles, îi răspunse convins Ioan. Se vede de la o poștă că fosta Contesă Huntingdon mai mult ca sigur descendentă a vechiului meu dușman, Contele de Huntingdon — n-are de gând să cedeze. E o fanatică religioasă, o trăsnită, după cum bine zici. Iar Soul City va sări în grumazul nostru dacă invadăm Selinujo. Hacking nu-și poate lua cuvântul înapoi Iar acum, după ce i-am dat Balaurul de Foc III , e și mai puternic, Dar nu la asta mă refer; n-am ce-ți reproșa. M-am gândit mult cum să ieșim din încurcătura asta.

Sam încetă să se mai învârtă de colo-colo și-i aruncă o privire. Deci Ioan făcuse planuri. Umbrele vor porni furiș, profitând de beznă; scoase din teacă, pumnalele vor sclipi, aerul va deveni întunecat și înghețat de intrigi și înșelătorii; sângele va țâșni pretutindeni. Iar cei adormiți ar face bine să deschidă; ochii cât mai e vreme.

— Vă asigur că n-am luat legătura cu Ieyasu, puternicul nostru vecin de la nord, îi lămuri Ioan, stând prăbușit pe scaunul cu spătar înalt, îmbrăcat în piele roșie, fără a-și dezlipi ochii de la alcoolul purpuriu din stacana pe care o ținea ușor înclinată. Dar vă asigur că dețin informații, ori mijloace de a le obține. Sunt convins ca Ieyasu, care se simte foarte puternic, ar vrea să cucerească noi teritorii. Și ar dori să ne facă o favoare. Desigur, în schimbul unor servicii. Un vehicul amfibiu și o mașină zburătoare, să zicem. E-n stare de orice, numai să zboare și el, înțelegeți? Știați asta? Dac-ar ataca Selimijo, Hacking n-ar putea da vina pe noi. Iar dacă, după un conflict armat, Soul City ar fi distrus iar Ieyasu ar ieși slăbit, asta nu ne-ar fi de un real folos? Pe de altă parte, am aflat întâmplător că Chemsky a încheiat o înțelegere secretă cu Soul City și Tifonujo să intre ai luptă dacă vreunul dintre aliați ar fi invadați de Ieyasu. Bineînțeles că măcelul care-ar ieși i-ar șubrezi pe toți, iar noi am rămâne cei mai puternici. Atunci am putea ocupa toate aceste teritorii ori măcar ne-am vedea de treburile noastre fără să ne mai sâcâie nimeni. În orice caz, sigur am avea acces nestingherit la bauxită și tungsten.

Țeasta aceea de sub claia de păr roșcat și încâlcit pesemne că colcăia de viermi a căror hrană e corupția, intriga și calculul viclean. Omul dovedea atâta ticăloșie, încât era demn de toată admirația.

— Nu ți se-ntâmplă să te ciocnești de tine însuți când dai vreun colț? îl întrebă Sam.

— Poftim? făcu Ioan, ridicând ochii spre el. Asta-i una dintre insultele pe care nu le pricep decât cei aleși?

— Crede-mă, e cel mai ales compliment pe care-l vei primi vreodată… din partea mea. Desigur, nu-i decât o ipoteză. Dar dacă Ieyasu ar ataca Selinujo, ce scuză ne-am putea găsi? Cei din Selinujo nu i-au făcut nici un rău lui Ieyasu și se află la șaizeci de mile depărtare, pe malul pe care ne aflăm noi al Fluviului.

— De câte ori a avut nevoie un stat de motive întemeiate pentru a declanșa o invazie? întrebă Ioan. Problema e că, deși Ieyasu i-a alungat pe toți misionarii, Selinujo trimite mereu alții în locul lor. Și întrucât Selinujo nu pune capăt acestei activități…

— Ei bine, spuse Sam, eu n-aș antrena Parolando într-o asemenea aventură. Dar dacă Ieyasu hotărăște să pornească război, noi nu putem interveni.

— Si mă acuzi pe mine de necinste!

— N-am cum să împiedic așa ceva! protestă Sam, scoțându-și trabucul din gură. Nu pot! Iar dacă asta creează condiții favorabile pentru construcția vaporului, atunci vom profita.

— Cât va ține războiul, livrările din Soul City vor fi sistate, conchise Ioan.

— Avem stocuri suficiente pentru a rezista o săptămâni Vom avea probleme cu lemnul. Pesemne că Ieyasu va reuși să ne aprovizioneze chiar în condiții de război, întrucât luptele se vor purta la sud de Parolando. Ne-am putea ocupa de tăiere și de transport chiar noi. Dacă intenționează să mai amâne invazia cu câteva săptămâni, am putea face stocuri de minereu din Soul City, oferindu-le prețuri sporite. Poate le promitem chiar un avion, AMP-I. E floare la ureche pentru noi acum, de când avem aproape gata primul avion amfibiu. Totul nu-i decât o ipoteză, pricepi?

— Da, îi răspunse Ioan, încercând să-și ascundă disprețul. Lui Sam îi venea să urle că nu avea dreptul să fie disprețuitor. La o adică, a cui fusese ideea?

În următoarea zi, cei trei ingineri-șefi își pierdură viața.

Sam se afla acolo când s-a petrecut accidentul. Stătea pe o schelă de lângă tribordul vaporului, uitându-se spre bordajul deschis. Uriașa macara cu aburi tocmai ridica imensul motor electric de acționare a roții cu zbaturi din dreapta vaporului. În cursul nopții, motorul fusese transportat din clădirea în care se desfășor ase asamblarea. Operațiunea durase opt ore și se efectuase cu ajutorul unui scripete gigantic. Acesta împreună cu sute de oameni care trăseseră de cabluri așezaseră motorul pe un transportor care se mișca pe șine de oțel.

Sam se trezise în zori să supravegheze operațiunea finală, ridicarea și coborârea motorului în interiorul vaporului, precum și cuplarea sa la axul roții cu zbaturi. Cei trei ingineri stăteau pe fundul cocăi. Sam le strigase să se dea la o parte, fiindcă erau prea expuși dacă motorul ar fi scăpat din cabluri. Dar ei se așezaseră în trei puncte pentru a-i putea anunța pe oamenii de pe schelă care, la rândul lor, îl dirijau pe macaragiu.

Van Boom se întoarse să-l privească pe Sam și dinții lui sclipiră orbitor, în contrast cu chipul negricios. În lumina lămpilor electrice, pielea lui căpătase o nuanță purpurie.

Totul se petrecuse în aceeași clipă. Unul dintre cabluri plesnise, iar motorul se răsucise într-o parte. Vreme de o clipă, inginerii înghețaseră, apoi dăduseră să fugă, însă era deja prea târziu. Motorul căzuse și-i strivise pe toți trei.