Philip Farmer - Lumea Fluviului. Vasul Miraculos

— Inginerii ăștia! bolborosi Sam. Apoi ridică din umeri. Ți-ar veni mai ușor să atingi un catâr cu degetul între ochi decât să-i schimbi obiceiurile lui van Boom.

Acesta ridică arma în aer, făcând metalul cenușiu-argintiu să sclipească în razele soarelui.

— Asta e pistolul Mark I, îi lămuri el. Numit astfel fiindcă l-a inventat Șeful.

Supărarea lui Sam se topi ca gheața de pe Mississippi la vremea dezghețului.

— E o armă cu cremene, care se încarcă pe la culasă, poate trage foc cu foc și are țeava ghintuită și capacitate de penetrare. Rămase cu arma în mâna dreaptă și continuă: Iată cum se încarcă. Se împinge înainte pârghia de blocare pe de partea stângă a țevii. Acest lucru eliberează închizătorul culasei. Se apasă apoi în jos țeava cu mâna stângă. Această mișcare împinge garda trăgaciului în pat, unde pavăza acționează ca braț pentru armarea cocoșului.

Băgă mâna într-o desagă atârnată de curea și scoase un obiect mare și cenușiu de formă semisferică.

— Acesta e un glonț din bachelită sau formaldehid-fenol, o rășină, de calibrul șaizeci. Se împinge glonțul, așa cum vedeți, până când intră în ghidajele țevii.

Apoi extrase din aceeași desagă un pachet lucios al cărui conținut era de culoare neagră.

— Aceasta este o încărcătură de praf negru de pușcă învelit în azotat de celuloză. Curând vom avea cordită în locul prafului de pușcă. Asta, dacă vom folosi arma. Acum, introducem încărcătura în cameră cu capătul care conține amorsa înainte. Amorsa e un filament din hârtie azotată, impregnată cu praf de pușcă. După aceea ridic țeava cu mâna stângă, în felul acesta, blocând-o în poziție de tragere. Acum Mark I este pregătit de tragere. Dar, în cazuri extreme, când amorsa nu ia foc, se poate turna praf în locașul de lovire plasat puțin în fața dispozitivului de ochire. Dacă se întâmplă să dea rateu, arma poate fi armată cu degetul mare. Trebuie remarcat că vrana de pe partea dreaptă a scutului apără fața trăgătorului.

Un om adusese o țintă mare din lemn și o fixase într-un cadru așezat pe patru picioare. Ținta era așezată la vreo douăzeci de metri. Van Boom se întoarse către ea, ținu pistolul întins înainte și ținti prin mecanismul de ochire.

— Dați-vă înapoi, domnilor, îi sfătui el. Căldura degajară de trecerea prin aer va face să ardă stratul protector al glonțului și va lăsa o dâră subțire de fum pe care o veți putea vedea. Glonțul din plastic trebuie să fie de calibru mare din cauza greutății lui reduse. Dar acest lucru sporește rezistența opusă de aer la înaintare. Dacă hotărâm să folosim această armă, deși eu mă opun cu toată convingerea, am putea să mărim calibrul la șaptezeci și cinci pentru Mark II. Raza de lovire eficientă este de aproximativ cincizeci de metri, însă peste treizeci de metri precizia scade, și nici până la distanța asta nu ne putem lăuda cu rezultate prea grozave.

Cremenea era în percutor. La apăsarea pe trăgaci, percutorul avea să cadă și să zgârie suprafața aspră a frizei. Friza acoperea cavitatea de amorsare și trebuia împinsă în față de cremene, lăsând liber filamentul amorsei încărcăturii de praf de pușcă.

Se auzi un declic în clipa în care mecanismul de declanșare eliberă cocoșul, urmă aprinderea instantanee a filamentului și un bubuit Declicul-flacăra-bubuitul ținură cât ai spune clic-fâs-bum și, între declic și bubuitură, van Boom avu timp destul să și aducă arma pe linia țintei după ce fusese azvârlită înapoi de lovitura cocoșului greu și a cremenei.

Într-adevăr, glonțul lăsă o dâră delicată de fum, care se risipi repede în vântul ce bătea cu aproximativ treizeci de kilometri pe oră. Van Boom sigur mai exersase tragerea, pentru că glonțul lovi ținta aproape în centru. Pătrunse pe jumătate în lemnul moale de pin, se sfărâmă și lăsă o gaură mare în urma sa.

— Glonțul nu va pătrunde prea adânc în trupul unui om, spuse van Boom, dar va face o gaură mare. Iar dacă lovește în apropierea vreunui os, fragmentele lui l-ar sparge.

În continuare, vreme de o oră, Consulii și Consilierii fericiți traseră de zor unul după altul. Deși puțin temător, pentru că până atunci nu mai văzuse vreo armă de foc, Regele Ioan se arătă deosebit de încântat. Cunoscuse praful de pușcă la vreo câțiva ani după ce fusese resuscitat, iar atunci văzuse doar bombe și rachete.

— Domnilor, spuse van Boom, dacă veți continua tot așa, veți termina toată provizia de gloanțe, și confecționarea cere multă manoperă și materie primă. Tocmai de aceea mă opun ideii de a face mai multe. Mai am și alte obiecțiuni: unu, arma are precizie doar la distanțe mici; doi, încărcarea și tragerea cer mult timp și un arcaș bun poate doborî trei pistolari înainte ca aceștia să-și reîncarce armele, rămânând în același timp în afara razei lor de acțiune. Pe de altă parte, gloanțele din plastic sunt irecuperabile, în vreme ce săgețile, da.

— Toate astea-s vorbe fără noimă! îl puse Sam la punct. Simplul fapt că avem asemenea arme dovedește superioritatea noastră tehnologică și militară. I-am speria de moarte pe jumătate din dușmani chiar înainte de începerea bătăliei. Pe de alta parte, uiți cât timp îți trebuie să pregătești un arcaș bun, iar pistolul poate fi mânuit după o lecție destul de scurtă.

— Adevărat, îl aprobă van Boom. Dar ar putea doborî pe cineva? Fiindcă veni vorba, mă gândeam să fac arbalete din oțel. Nu pot fi manevrate la fel de repede ca arcurile, dar nu necesită pregătire îndelungată, iar săgețile pot fi recuperate, iar acestea pot fi mult mai periculoase decât jucăriile astea zgomotoase și puturoase.

— Nici vorbă, domnule! spuse Sam. Nici să nu te gândești! Insist să producem cel puțin două sute de pistoale. Vom înarma un grup care se va numi Pistolarii din Parolando. Ei vor deveni spaima Fluviului — stai să vezi! O să te convingi curând!

Deși nu-i stătea în obicei, Ioan îl susținu pe Sam. Insistă ca primele pistoale să intre în posesia lui și a lui Sam, iar următoarele douăsprezece în dotarea pazei lor de corp. Abia după aceea avea să fie organizat și antrenat noul grup.

Sam i se arătă recunoscător lui Ioan pentru sprijin, dar își se în gând să verifice oamenii care vor forma grupul de pistolari. Nu voia ca acesta să fie alcătuit cu precădere din oameni loiali lui Ioan.

Van Boom nu se osteni să-si ascundă nemulțumirea:

— Să vă spun ceva! Iau un arc bun din lemn de tisă și douăsprezece săgeți și mă așez la cincizeci de metri. La un semnal, voi opt înaintați spre mine, trăgând după pofta inimii cu Mark I — iar eu vă voi doborî pe toți înainte să vă apropiați pentru a mă lovi! Facem târgul? Eu sunt gata să-mi risc viața!

— Nu fi copil, îl sfătui Sam.

Van Boom își dădu ochii peste cap.

— Eu, copil?! Voi puneți Parolando în primejdie — și pe deasupra, vaporul — fiindcă vreți pistoale cu care să vă jucați!

— După ce sunt gata pistoalele, poți să faci arcuri câte vrei, spuse Sam. Uite! Pentru Pistolari o să confecționăm și o armură. Asta o să te determine să-ți schimbi părerea. De ce nu mi-a venit ideea mâi devreme? Păi, oamenii noștri vor fi înveșmântați în oțel care va frânge armele epocii de piatră ale dușmanilor noștri de parcă ar fi paie. Să-i lăsăm pe ei să folosească săgeți cu vârf din cremene. Vor sări din platoșele de oțel, iar Pistolarii vor avea timp din belșug să tragă până-i vor goni pe dușmani dincolo de hotarele propriului lor stat!