Larry Niven - Inginerii Lumii Inelare

Un kilometru, doi, şi plafonul era încă deasupra. Lacuri, râuri, dealuri domoale: mii de kilometri pătraţi de grădină transformată în sălbăticie. Copaci cu frunze-bisturiu, arbori sub formă de clopot formau o junglă întinsă spre babord. Sute de kilometri pătraţi de tufişuri galbene spre tribord, în sensul de rotaţie, se înşirau pe rândurile pe care fuseseră plantate.

Descoperi o intrare mare spre sensul de rotaţie, iar în direcţie contrară, cel puţin trei mai mici, inclusiv tunelul, cel ce îl scosese aici.

Louis îşi dădu drumul să cadă până aproape de suprafaţă. Trebuia să se apere din toate cele patru direcţii. Dacă ar găsi ceva de forma unei cupe… acolo, în centru, înconjurat de dealuri joase. De ce nu în mijlocul unui râu? Îl studie de sus, cu sentimentul că îi scapă un element crucial.

Mda !

Louis reveni în locul în care Chmeee continua să aranjeze acoperirea. Îl apucă de braţ şi îi arătă.

Chmeee dădu din cap, în semn de aprobare, apoi alergă spre coridorul pe care intraseră, trăgând după el costumul presurizat, ca pe un balon. Louis se ridică, ajutat de centura de zbor, şi îi făcu semn lui Harkabeeparolyn să-l urmeze.

Un defileu strâmt între două dealuri joase şi un lac dincolo de el. Se dovedea o ambuscadă perfectă. Louis ateriză pe creastă şi se întinse într-un loc de unde reuşea să supravegheze trecerea. Se întoarse o clipă, pentru a arunca spre lac colacul de cablu supraconductor, şi se asigură că acesta atinsese apa.

Exista o singură cale de ieşire din Ac. Singurele discuri de păşit la care putuse să ajungă Teela conduceau la o sondă prăbuşită pe pantele lui Mons Olympus . Ruta Teelei era aceeaşi cu cea urmată de ei , şi ea conducea aici .

Câteva înghiţituri de sirop, câteva de apă. „Încearcă să te relaxezi.” Louis nu-l putea vedea pe Chmeee; nu avea habar unde dispăruse Kzinul. Harkabeeparolyn îl privea. Louis îi arătă coridorul, apoi îi făcu semn cu mâna să se ducă. Femeia îl ascultă şi dispăru după creasta dealului. Rămăsese singur. La naiba, dealurile erau mult prea plate! Frunzele verzi şi mătăsoase care-i ajungeau până la mijloc ar fi putut ascunde un om nemişcat, dar i-ar fi împiedicat mişcările.

Timpul trecea. Louis utiliză facilităţile sanitare din interiorul costumului, dar se simţea lipsit de ajutor şi nerăbdător. Se întoarse la postul său. „Fii gata! Poate ajunge rapid , întrucât cunoaşte sistemul de transport din interiorul Centrului de Reparaţie . În ore , sau poate chiar acum … ”

Acum! Teela apăru ca o rachetă teleghidată, chiar sub acoperişul coridorului. Louis o privea cum se pregătea să tragă. Stătea în picioare pe un disc cu diametrul de doi metri, prevăzut cu un pupitru cu manete şi butoane de control.

Louis trase. Chmeee trase şi el, din locul unde era ascuns. Două fire de lumină rubinie atinseră aceeaşi ţintă. Teela se ghemuise deja, fiind protejată de disc. Văzuse, în schimb, tot ce dorea şi le fixase poziţiile la centimetru.

Dar din discul zburător izbucniră flăcări rubinii — acum, acesta se prăbuşea. Louis o mai zări o singură dată pe Teela înainte de a fi ascunsă de ciudaţii copaci cu frunze-bisturiu. Folosise o parapantă extrem de subţire.

„Presupun că este în viaţă şi teafără şi se mişcă foarte repede . ” Cu multă precauţie, Louis depăşi creasta dealului şi privi de cealaltă parte. Putea să reuşească, iar coada sa din cablu supraconductor rămăsese încă în lac.

Unde era?

Ceva sări de pe creasta dealului vecin. Lumini verzi izbucniră în aer şi se menţinură până când obiectul acela luă foc. Nu era decât costumul presurizat al lui Chmeee. În schimb, un stol de rachete de mână se îndreptă spre sursa de lumini verzi a laserului. Cele câteva flashuri luminoase care izbiră creasta dealului şi trosnetul ascuţit care le însoţi îi confirmară lui Louis faptul că Kzinul reuşise să transforme bateriile Păpuşarului în bombe.

Teela era aproape şi utiliza şi ea un laser. Şi dacă înconjura lacul, chiar dincolo de creastă… Louis îşi ajustă poziţia.

Costumul ars al lui Chmeee cădea prea încet. Un Protector ar fi trebuit să ştie că era gol. „Pe Cthulhu şi Allah! Cum putea cineva să învingă un Protector norocos?”

Teela se ridică brusc, pe panta dealului, mai jos decât s-ar fi aşteptat, îl ţinti cu câteva săgeţi de lumină verde şi se ghemui din nou, înainte ca degetul lui Louis să se poată mişca. Bărbatul clipi. Protecţia antiflamă din cască îi salvă ochii. Din instinct sau nu, Teela încercase să-l ucidă.

Se ridică din nou, în altă parte. Lumina ei verde muri pe ţesătura neagră. De data aceasta, Louis răspunse. Teela dispăru, şi nu ştia dacă o atinsese sau nu. Zărise doar pielea extrem de ridată, ca o armură, ce atârna pe ea, şi încheieturile umflate enorm: la degete — ca nişte castane, iar la genunchi şi coate — ca nişte pepeni. În afara pielii proprii, nu purta nici o armură.

Louis se rostogoli lateral, spre baza dealului. Începu să se târască repede. Era extrem de greu să te târăşti. Unde putea apărea data viitoare? Nu jucase niciodată un astfel de joc. În două sute de ani de viaţă, nu fusese niciodată soldat.

Două pufăituri de aburi ricoşară pe deasupra lacului.

În stânga sa, Harkabeeparolyn se ridicase brusc şi trăsese. Unde era Teela? Laserul ei nu riposta. Harkabeeparolyn semăna cu o ţintă îmbrăcată în negru; brusc, se aplecă şi începu să coboare în fugă dealul. Se lungi pe sol şi începu să se târască spre stânga şi în sus.

Piatra veni din stânga ei. Cum ajunsese Teela atât de repede acolo? O lovi pe Harkabeeparolyn suficient de tare pentru a-i perfora costumul şi a-i rupe osul. Femeia din specia Constructorilor Oraşului se ridică urlând şi Louis se aşteptă s-o vadă tăiată în două. „Tanj tanj tanj! Urmăreşte doar raza … ”

Nu apăru însă nici o rază. Şi nu mai putea privi; trebuia să acţioneze. Văzuse de unde venise piatra. Era o trecătoare între două dealuri — se târî cât de repede putu, pentru a interpune versantul între el şi Teela. Apoi, în jur… „Tanj, unde era acum Chmeee?” Louis riscă o privire peste creastă.

Harkabeeparolyn încetase să mai ţipe. Adulmeca. Îşi dăduse jos centura de zbor şi îşi trăgea de pe ea, cu o mână, ţesătura neagră. Cealaltă mână îi atârna neputincioasă, ruptă. Încerca acum să-şi scoată şi costumul presurizat.

Teela fusese acolo . Unde se deplasase? O ignorase pe Harkabeeparolyn. Casca acesteia nu ceda. Se rostogoli pe deal, încercând să sfâşie materialul cu o mână, apoi să spargă casca cu o piatră.

Trecuse prea mult timp. Teela putea fi, de acum, oriunde. Louis se deplasă din nou spre un defileu săpat de un şuvoi, acum secat. Dacă încerca să ajungă în vârf, l-ar fi văzut. Ar fi putut ea să-i ghicească orice mişcare? Protectorul! Unde era acum?

„În spatele meu ? ” Louis simţi păianjeni pe gât, în partea din spate. Se răsuci, fără să-şi dea seama de ce, şi ţinti spre Teela, în timp ce o bucată mică din metal îi aluneca de-a lungul coastelor. Proiectilul îi sfâşie costumul şi carnea, dar îşi greşi ţinta. Bărbatul astupă cu braţul stâng ţesătura sfâşiată, în timp ce plimba fasciculul luminos pe locul unde fusese Teela. Apoi, ea trase din nou şi dispăru, înainte ca raza s-o poată atinge, iar o bilă din metal împrăştie scântei din cască.

Louis se rostogoli la vale, ţinând strâns cu braţul costumul sfâşiat. Prin casca opacizată de pete albe, o zări pe Teela cum se apropie ca un imens liliac negru, dar el ridică raza rubinie mai repede ca ea să se poată feri.