Larry Niven - Inginerii Lumii Inelare

— Este evident pasul următor, fu de acord şi Chmeee. Ce facem însă dacă landerul este inoperabil?

— Ar mai exista totuşi o cale prin exterior, interveni Louis, dar am avea nevoie şi de costume presurizate. Ultimule, nu ne aştepta! Află unde suntem noi şi unde este Teela. Trebuie să se găsească într-un spaţiu deschis, ceva potrivit pentru creşterea recoltelor.

— Da, da. Mă aştept să fi parcurs ceva distanţă sub Mons Olympus.

— Nu conta pe asta. Ar fi putut să îndrepte spre noi raza unui laser de putere pentru a ţine Acul în stază, apoi să ne ducă unde avea rocă topită pe cale de a se revărsa. Iar acest loc s-ar putea să se transforme în locul crimei.

— Louis, ai vreo idee referitoare la ceea ce aşteaptă de la noi?

— Nici un fel de idee. Treci peste asta, acum! — Louis tastă o comandă pentru câteva prosoape de baie şi îi trecu unul lui Chmeee. La ele, adăugă o pereche de saboţi din lemn. — Suntem gata?

Chmeee sări primul pe discurile de păşit. Louis îl urmă îndeaproape.

Era ca şi cum s-ar fi teleportat într-un cuptor. Louis avea saboţii, în schimb labele lui Chmeee erau protejate doar de nişte bucăţi de stofă. Kzinul dispăruse pe scări în jos, miorlăind ori de câte ori atingea metalul.

Louis îşi ţinea respiraţia. Spera ca şi Chmeee să procedeze la fel. Simţea căldura: era suficient de mare pentru a arde plămânii. Podeaua se înclinase la patru sau cinci grade. Imaginea de dincolo de ferestre era o himeră: îl proiectase într-o profundă neîncredere. În semiîntunericul de afară se zăreau oare rechini? Apa mării ?

Pierduse două sau trei secunde. Coborî scările mai atent decât o făcuse Chmeee, luptând cu nevoia de a respira şi expirând din când în când prin nări, pentru a alunga aerul fierbinte ce încerca să-i pătrundă în plămâni. Mirosea a cărbune, a stătut, a fum şi fierbinţeală.

Chmeee îşi îngrijea labele arse; blana i se umflase enorm în jurul gâtului. Mânerele dulapurilor erau din metal. Louis îşi înfăşură prosoapele în jurul mâinilor şi se apucă să le deschidă. Kzinul îşi folosi propriul prosop pentru a ridica obiectele aflate înăuntru. Costume presurizate. Centuri de zbor. Dezintegratorul. Ţesătură supraconductoare. Louis pescui din mijlocul lor casca propriului costum şi deschise supapa de aer, apoi îşi înfăşură prosopul în jurul gâtului, pentru etanşare, şi îşi puse casca pe cap. Vântul care adia în jurul feţei lui era doar călduţ. Trase în plămâni aerul dulce şi pieptul i se umflă enorm.

Costumul lui Chmeee nu avea o cască separată. Ca atare, Kzinul trebui să-l îmbrace şi să-l etanşeze. Răsuflarea sa întretăiată răsuna puternic în difuzoarele căştii lui Louis.

— Suntem sub apă, şuieră pământeanul. De ce dracu’ e aşa de cald?

— Întreabă-mă mai târziu. Acum, ajută-mă să car astea. Chmeee pescui centura sa zburătoare, costumul de impact, o bobină de conductor negru, o bucată bună din ţesătura supraconductoare şi dezintegratorul masiv cu două mânere, apoi se îndreptă pe scări în sus. Louis îl urmă, încărcat cu centura de zbor a lui Prill, lanterna-laser, două costume presurizate, precum şi cu elemente din costumul de impact. Carnea începuse să i se prăjească.

Chmeee se oprise în faţa pupitrului de comandă. Bulboane de apă verde, întunecată, se zăreau prin ferestre. Peşti mici se agitau printre frunzele unei păduri de alge submarine. Kzinul pufăi.

— Iată, monitoarele… ţi-au înregistrat răspunsul. Teela a revărsat căldura asupra mea într-o explozie de microunde. A căzut sistemul de asigurare a vieţii. De asemenea, repulsoarele de scrith . Landerul s-a scufundat. Apa a oprit… microundele. Landerul a rămas fierbinte pentru că… pompele de evacuare au căzut primele… izolaţia este prea bună. Nu putem utiliza landerul acum.

— La dracu’! exclamă Louis şi utiliză discurile de păşit.

În clipa următoare, aruncă din braţe tot ce cărase. Transpiraţia îi şiroia în ochi şi în gură. Îşi scoase casca şi trase în piept aerul rece. Harkabeeparolyn îşi aşezase deja umărul sub braţul său şi îl târa spre pat, murmurând cuvinte în limba Constructorilor Oraşului.

Chmeee nu apăruse.

Louis se smuci, îşi aşeză din nou casca pe cap şi se întoarse spre discurile de păşit. Îl găsi pe Chmeee lucrând la comenzi.

— Ia asta! îi întinse Kzinul propriul echipament. Vin şi eu imediat.

— În regulă.

Louis aproape că-şi trăsese costumul presurizat, când apăru şi Chmeee pe Ac . Kzinul îşi dezbrăcă costumul.

— Nu ne grăbim, Louis! Ultimule, landerul nu mai poate fi folosit. L-am reglat să decoleze cu motoarele de fuziune şi să zboare pe Mons Olympus… Va fi, pur şi simplu, o diversiune. Teela ar putea pierde câteva minute pentru a-l distruge.

— Bine, se auzi în microfon. Şi eu pot raporta anumite progrese, dar n-am să vi le arăt. Ştiţi că e posibil ca Teela să-mi intercepteze comunicaţiile…

— Atunci?

Ultimul se teleportă de pe puntea de comandă. Acum putea vorbi fără nici un ajutor mecanic.

— Desigur, majoritatea instrumentelor mele nu mai funcţionează. Ştiu însă poziţia noastră. Există o sursă masivă care emite neutrino, probabil o instalaţie de fuziune, la aproape trei sute de kilometri spre babord, în sensul de rotaţie. Radarul de profunzime semnalează tot felul de cavităţi în jurul nostru. Majoritatea sunt de mărimea unor camere. Altele sunt imense, şi acestea au maşini extrem de masive. Cred că am identificat caverna goală care ţinea schelăria echipei de reparaţii, cel puţin după mărime, formă şi locaşurile din podea. Ieşirea ei este o uşă masivă, curbată, în peretele Hărţii, ascunsă de căderea de apă. Am găsit depozite conţinând ceea ce par a fi petece pentru majoritatea găurilor meteoritice, precum şi o altă trapă. Mai există nişte astronave mici, probabil de război — nu pot să precizez — şi încă o trapă. Sunt în total şase, toate ascunse de perdeaua de apă. Am reuşit să…

— Ultimule, trebuia s-o localizezi pe Teela Brown!

— N-am auzit bine îndemnul tău la răbdare, Louis…

— Louis Wu este om şi ştie ce înseamnă răbdarea. Tu, tu, ierbivor nenorocit, ai mult prea multă!

— Iar tu propui să omorâm varianta umană a unui Protector Pak! Sper că nu te aştepţi la un fel de duel… Crezi că o să ţipi şi o să sari, şi că Teela va lupta cu mâinile goale? Trebuie să luptăm împotriva ei cu minţile noastre. Răbdare, Kzinule! Adu-ţi aminte de foc.

— Continuă!

— Am reuşit să localizez poziţia lui Mons Olympus, la o mie trei sute de kilometri în sensul invers rotaţiei, la babord de noi. Presupun că Teela a menţinut un laser puternic asupra Acului , sau un artefact similar, pentru a ne ţine în stază în timp ce ne-a deplasat cei o mie trei sute de kilometri. Nu bănuiesc de ce…

— Ne-a adus acolo unde a avut la îndemână rocă topită, pentru a ne încastra în ea, interveni Louis. Aici s-ar putea să fie locul ipoteticei sale crime multiple. Mai trebuie să ne imaginăm cum. Tanj, poate că ne-a supraestimat inteligenţa!

— Vorbeşte pentru tine, Louis. Se pare că este sub noi. — Unul dintre capetele Păpuşarului se arcui în sus. — Aproape deasupra noastră, în raport cu orientarea navei, există un complex de încăperi în care pot fi detectate importante activităţi electrice, ca să nu mai menţionez emisia de impulsuri de neutrino, suficientă pentru a indica mai multe seturi de radare de profunzime. Am găsit, de asemenea, o emisferă având 62,08 kilometri în diametru, cu o altă sursă de neutrino, parţial în peretele ei superior. O sursă în mişcare. Emisia este întâmplătoare, întocmai ca la o instalaţie de fuziune. Nu s-a deplasat prea mult pe durata absenţei voastre, dar ar putea traversa cele o sută optzeci de grade ale domului în cincisprezece ore, plus sau minus trei. Mâncătorule de carne, războinicule, asta îţi sugerează ceva?