Larry Niven - Inginerii Lumii Inelare

— Un soare artificial. Agricultură. Unde?

— La patru mii de kilometri, spre marginea tribord a Hărţii. Dar, de vreme ce voi veţi năvăli prin Mons Olympus, ar trebui să căutaţi la douăsprezece grade spre tribord, în sensul invers rotaţiei. Acolo ar putea fi pereţi care trebuie străpunşi. Aţi adus dezintegratorul portabil?

— Nu sunt complet inconştient, aşa că l-am adus. Ultimule, dacă landerul trebuie să atingă Mons Olympus, atunci vom ieşi prin discurile de păşit, direct prin sasul landerului. Dar Teela s-ar putea să-l doboare mai întâi.

— De ce ar face-o? Noi suntem încă la bord. Are şi ea radare de profunzime; va şti acest lucru.

— Uhuhu! Apoi va urmări landerul, va aştepta până vom apărea noi şi-l va distruge. Asta este înţelepciunea pe care semenii tăi o culeg din frunze?

— Da. Veţi intra în Mons Olympus cu mai multe ore înainte de sosirea landerului. Am setat sonda să ne urmeze. Există un disc receptor în ea. Evident, nu veţi mai avea cale de întoarcere la Ac .

— Uhuhu! Planul pare fezabil.

— Ce echipament o să utilizaţi?

— Costume presurizate, centuri de zbor, lanterne-laser şi dezintegratorul. Am adus şi asta. — Chmeee arătă ţesătura supraconductoare. — Teela nu ştie de ea. S-ar putea să ne ajute. Ar fi bine s-o coasem peste costumele presurizate. Tu, Harkabeeparolyn, ştii să coşi?

— Nu.

— Ştiu eu, spuse Louis.

— Şi eu ştiu, adăugă băiatul. Voi trebuie doar să-mi arătaţi ce vreţi.

— Bine. Nu pretind să fiu elegant. Să sperăm că Teela va utiliza lasere, şi nu proiectile sau o secure de războinic. Costumele de impact nu pot fi puse peste cele presurizate.

— Nu este chiar aşa, spuse Louis. De pildă, Chmeee, costumul tău de impact s-ar potrivi peste costumul meu presurizat.

— Înfofolit astfel, n-ai să te poţi mişca suficient de repede.

— Poate că nu. Harkabeeparolyn, te simţi în stare să participi la atac?

— Sunt nedumerită. Luptaţi împotriva unui Protector?

— Teela luptă împotriva noastră şi speră să piardă, răspunse Louis pe un ton blând. Nu poate s-o spună direct. Regulile după care joacă sunt înrădăcinate în creierul şi în glandele ei. Crezi ceea ce ţi-am spus?

Harkabeeparolyn ezită câteva clipe, înainte de a răspunde.

— Protectorul acţionează ca… cineva căruia îi este teamă că îi sunt supervizate toate vorbele şi faptele? Seamănă cu situaţia din Clădirea Panth, când am fost pregătită acolo…

— Exact. Iar supervizorul este Teela însăşi. Poţi să lupţi împotriva unui Protector, ştiind că lumea întreagă ar putea muri dacă pierzi?

— Cred că da. Cel puţin, pot să-i distrag atenţia…

— Okay. Atunci, te luăm cu noi. Avem un echipament ce fusese destinat altei femei din specia Constructorilor Oraşului. Am să te învăţ cât o să pot de mult despre ceea ce ai să porţi cu tine. Chmeee va pune costumul tău de impact între costumul presurizat şi stratul de ţesătură supraconductoare.

— Ar trebui să ia şi lanterna-laser a lui Halrloprillalar. Eu mi-am pierdut-o din neglijenţă pe a mea, aşa că voi căra dezintegratorul. Ştiu, de asemenea, cum să potrivesc bateriile de rezervă, pentru a-şi descărca energia într-o milisecundă.

— Acele baterii sunt creaţia semenilor mei, interveni Ultimul, pe un ton şovăielnic. Le-am proiectat pentru siguranţă…

— Dă-mi-le, oricum. După aceea, va trebui să închizi toate căile de comunicare. Ne aşteptăm ca Teela să mănânce şi să se-ntoarcă, înainte ca noi să terminăm pregătirile. Aş fi vrut să fi avut mai mult timp. Louis, arată-i lui Kawaresksenjajok cum să coasă pelerinele protectoare. Utilizaţi cablu supraconductor în loc de aţă.

— Mda, m-am gândit şi eu la asta. Tanj, şi eu aş fi vrut să avem mai mult timp!

Ţopăiră spre discurile de păşit, înfofoliţi şi înarmaţi cu toate dispozitivele.

Harkabeeparolyn nu mai avea nici o formă, în straturile acelea de îmbrăcăminte. Prin cască, faţa ei arăta extrem de concentrată. Costum presurizat, centură de zbor, laser — ar fi fost norocoasă să-şi amintească cum funcţionau toate şi, în plus, să mai şi lupte. De la distanţă, putea fi confundată cu Louis Wu. Teela ar fi putut să ezite. Totul conta.

Femeia dispăru. Louis o urmă, conectând centura de zbor.

Chmeee, Harkabeeparolyn, Louis Wu: zburau ca nişte ghemotoace din hârtie neagră deasupra pantelor ruginite ale lui Mons Olympus. Sonda nu mai zbura. Plutise până terminase tot combustibilul, apoi se prăbuşise, rostogolindu-se. Era destul de rău avariată. Discul de păşit supravieţuise.

Indicatoarele de sub bărbie îi arătau lui Louis că aerul de afară era foarte rarefiat, foarte uscat şi bogat în bioxid de carbon. O imitaţie perfectă a condiţiilor de pe Marte, numai că gravitaţia nu se deosebea prea mult de cea terestră. Cum supravieţuiseră marţienii? Pesemne că se adaptaseră, susţinuţi de marea de praf în care trăiau. Mai puternici decât verii lor dispăruţi… „Înapoi la treburile tale ! ”

Marginile craterului aveau pante de peste şaizeci de kilometri. Cheltuiră cu ele cincisprezece minute. Harkabeeparolyn rămase în urmă. Zborul ei era sacadat: probabil se încurca destul de des în comenzi.

Trapa de pe fundul craterului era din rocă colorată în ruginiu şi extrem de rugoasă. Explodase înspre interior.

Cădeau în întuneric.

Îi ajutau centurile de zbor. N-ar fi trebuit să se întâmple aşa. Unităţile repulsoare respingeau suprafeţele plate de scrith de deasupra şi de dedesubtul lor. Dar plafonul din scrith nu rezista la greutate. Era cu mult mai subţire decât fundaţia Lumii Inelare de dedesubt.

Louis comută pe infraroşu (sperând că Harkabeeparolyn îşi va reaminti şi ea comanda; în caz contrar ar fi rămas oarbă). Căldura radia de jos — un cerc mic şi strălucitor. Împrejurimile erau vaste şi neclare. Coloane de discuri şi scări zvelte, înşirate de-a lungul a trei pereţi. Ridicându-se până spre mijlocul imensei încăperi, se profila un turn înclinat de toroizi. Cădeau de-a lungul lui, inel cu inel. Un accelerator liniar în Mons Olympus? Atunci, acele discuri puteau fi platforme de luptă pentru un Protector, pregătite pentru a fi lansate în cer. O gaură se căsca în jos, prin podea. Îşi continuară căderea prin ea. Pata de căldură rămăsese tot jos, dar devenise mai mare.

Douăsprezece etaje adunate laolaltă, străpunse toate de câte o gaură. Acul lăsase urme serioase. Chiar şi ultima ruptură era una mare… iar lumina infraroşie strălucea prin ea. Camera de sub ei era, într-un fel, roşie de căldură. Chmeee căzu în ea cu mult înaintea lui Louis. O clipă mai târziu, plutea înapoi şi se opri pe podeaua de deasupra.

Legătura prin radio era în continuare întreruptă. Louis îl imită pe Chmeee: îşi dădu drumul prin ultima deschizătură şi se trezi într-o baie strălucitoare de infraroşii. O cantitate enormă de căldură era eliberată aici. Iar tunelul care ducea afară strălucea şi mai puternic.

Louis reveni, pentru a i se alătura lui Chmeee. Îi făcu semn lui Harkabeeparolyn, care ateriză şi ea lângă ei, cu o bufnitură.

Mda . Acul fusese împins prin acel tunel, cu suficientă căldură aţintită asupra lui pentru a-l menţine în stază. Uşor de urmărit… numai că ar fi fost prăjiţi. Şi acum, care era continuarea?

Acum, porni după Chmeee, care îşi luase zborul şi se îndepărta cu viteză. Ce avea în minte? Dacă ar fi putut vorbi! Se deplasau prin spaţiul rezervat locuinţelor. Era strâmt, pentru cine încerca să zboare cu viteză. Cuburi fără uşi, sau poate uşi asemănătoare celor de la seifuri; niciodată nu întâlniră un paravan, pentru mai multă intimitate. Cum trăiau Protectorii Pak? Simpla privire prin încăpere indica o viaţă spartană. Pe podeaua unui astfel de cubicul, descoperiră un schelet cu încheieturile umflate şi cu craniul prevăzut cu o creastă. O cameră mai mare era plină cu un soi de aparate pentru exerciţii fizice, printre care se număra şi o căţărătoare de peste un kilometru şi jumătate înălţime.