Larry Niven - Inginerii Lumii Inelare

— În spatele ei? Pe cine?

— Ultimule, ea considera că tu eşti mult mai periculos decât un Kzin. O manevră tactică, fără-ndoială, pentru a ne insulta pe amândoi.

— Chiar aşa? — Două capete plate se priviră, pentru o clipă, ochi în ochi. — Ei bine, resursele noastre s-au redus la cele ale Acului şi ale unei singure sonde. Am lăsat acea sondă pe un pisc, în apropierea oraşului plutitor. Are încă senzorii funcţionali şi am programat-o să revină în cazul în care credem că ne este de folos. Am putea s-o avem la dispoziţie aici, în aproximativ şase zile locale.

— Între timp, se pare că n-am scăpat de problemele noastre iniţiale, îmbogăţite acum cu informaţii şi complicaţii suplimentare. Cum să refacem stabilitatea Lumii Inelare? Credem că suntem în locul potrivit pentru a începe, nu-i aşa? Comportamentul Teelei, în neconcordanţă cu cel al unei fiinţe cu inteligenţă recunoscută…?

Louis Wu nu făcea nici un comentariu. Era foarte liniştit în dimineaţa aceea.

Kawaresksenjajok şi Harkabeeparolyn stăteau lângă perete, cu picioarele încrucişate sub ei, suficient de aproape pentru ca mâinile să li se atingă. Braţul lui Harkabeeparolyn era legat în atele. Din când în când, băiatul o privea. Ea îl uimea şi îl îngrijora, în acelaşi timp. Folosea, desigur, analgezice, dar asta nu putea explica pe deplin starea ei de permanentă toropeală. Louis îşi dădea seama că ar fi trebuit să-i vorbească băiatului… dacă ar fi ştiut ce să-i spună.

Constructorii Oraşului dormiseră în hangar. Teama de a nu cădea o îndepărtase, oricum, pe Harkabeeparolyn de câmpul de dormit. Îi propusese să facă rishathra , fără pasiune, atunci când se întâlnise cu Louis la micul dejun.

— Dar să fii atent la braţul meu, Luweewu! îl avertizase ea. Refuzarea sexului cerea tact în cultura lui Louis. Se scuzase că îi era teamă să nu-i afecteze braţul, ceea ce era adevărat. La fel de adevărat era şi faptul că nu prea avea chef. Se întrebase dacă nu cumva era un efect al arborelui vieţii. Nu mai simţea însă nici un fel de dorinţă după rădăcinile galbene, nici chiar după o sârmă care să-l gâdile cu ajutorul curentului electric.

În dimineaţa aceea, se părea că nu avea nici o nevoie, de nici un fel.

O mie cinci sute de miliarde de oameni…

— Să acceptăm judecata lui Louis în privinţa Teelei Brown, vorbi din nou Ultimul. Ea ne-a adus aici. Intenţia ei se potrivea cu a noastră. Ne-a oferit atâtea indicii câte a putut. Dar ce fel de indicii? Lupta pe ambele fronturi ale unei bătălii. Era important pentru ea să creeze trei noi Protectori, apoi să ucidă doi dintre ei? Louis, ce zici?

Pierdut în gânduri, bărbatul îşi scărpina câteva coşuri apărute deasupra carotidei.

— Îmi pare rău. Ce spuneai?

Ultimul repetă întrebarea şi Louis clătină din cap violent.

— I-a omorât cu apărarea antimeteoritică. A declanşat-o de două ori asupra unor ţinte nu neapărat legate de noi. Ni s-a permis să le privim, nu eram în stază în acel moment. Doar un alt mesaj…

— Presupui că ar fi ales alte arme? întrebă Chmeee.

— Arme, perioadă, circumstanţe, număr de Protectori operaţionali — avea nenumărate posibilităţi.

— Acum tu te joci cu noi, Louis? Dacă ştii ceva, de ce nu ne spui direct?

Louis aruncă o privire vinovată spre Constructorii Oraşului şi văzu că Harkabeeparolyn încerca să rămână trează, iar Kawaresksenjajok asculta cu multă atenţie. O pereche de eroi autonumiţi îşi aştepta şansa de a ajuta la salvarea lumii. „Tanj!”

— 1,5 trilioane de oameni…, murmură el.

— Pentru a salva douăzeci şi opt de trilioane, şi pe noi înşine.

— Nici nu-i cunoaştem, Chmeee. Oricum, nu atât de mulţi. Am sperat ca unul dintre voi să se gândească la asta. Eu mi-am tot bătut capul, încercând să văd anumite…

— Să-i cunoaştem? Pe cine?

— Valavirgillin. Ginjerofer. Regele gigant. Mar Korssil. Laliskareerlyar şi Fortaralisplyar. Crescătorii, Giganţii Ierbii, Amfibienii, Oamenii Agăţători, Oamenii Nopţii, Vânătorii Nopţii… Se presupune că trebuie să ucidem cinci la sută pentru a salva nouăzeci şi cinci la sută. Nu vi se par familiare aceste numere?

De data aceasta, Păpuşarul găsi de cuviinţă să răspundă:

— Sistemul jeturilor de orientare este cinci la sută funcţional. Echipa de reparaţii a Teelei le-a remontat pe cinci la sută din arcul Lumii Inelare. Aceştia sunt oamenii care trebuie să moară, Louis? Oamenii de pe acest arc?

Harkabeeparolyn şi Kawaresksenjajok priveau neîncrezători. Louis îşi întinsese braţele, într-un gest de neputinţă.

— Îmi pare rău!

— Luweewu! izbucni băiatul. De ce?

— Am promis, spuse Louis. Dacă n-aş îi promis, probabil că ar fi trebuit să iau o decizie. I-am spus lui Valavirgillin că voi salva Lumea Inelară, indiferent de preţ. I-am promis, de asemenea, s-o salvez şi pe ea, dacă voi putea, dar nu pot. Nu avem timp s-o căutăm. Cu cât vom aştepta mai mult, cu atât va spori forţa de descentrare a Lumii Inelare. Deci, ea este pe arc. La fel şi oraşul plutitor, şi imperiul Oamenilor-Maşină, şi micii carnivori roşii, şi Giganţii Ierbii. Deci, vor muri cu toţii…

Harkabeeparolyn îşi împreunase mâinile.

— Dar asta înseamnă tot ce cunoaştem în lumea asta, chiar şi din auzite!

— Şi pentru mine înseamnă acelaşi lucru…

— Atunci, nu mai este nimic valoros de salvat! De ce trebuie ei să moară? Cum?

— Moartea este moarte, spuse Louis, apoi continuă: Otrăvire cu radiaţii. O mie cinci sute de miliarde de oameni din douăzeci sau treizeci de specii. Şi asta dacă facem totul cu precizie. Mai întâi, e necesar să aflăm unde suntem.

— Unde ar trebui să fim? întrebă Păpuşarul nedumerit.

— În două locuri. Locuri care controlează apărarea antimeteoritică. Trebuie să fim în stare să ghidăm jetul de plasmă, exploziile solare. Şi trebuie să deconectăm subsistemul ce provoacă transformarea jetului de plasmă în fascicul laser.

— Am găsit deja aceste locuri, spuse Ultimul. Când eraţi plecaţi, apărarea antimeteoritică a acţionat, probabil pentru a distruge landerul. Efectele magnetice mi-au dat peste cap aproape jumătate din echipamentul senzorial. În schimb, am reuşit să depistez originea impulsului. Curenţii masivi din podeaua Lumii Inelare, care provoacă şi manipulează exploziile solare, provin dintr-un punct de sub Polul Nord al Hărţii Marte.

— Poate că echipamentul trebuie răcit…, spuse Chmeee.

— La naiba cu asta! Şi despre efectul laser ce-ai aflat?

— Activitatea acolo a început cu câteva ore mai târziu: mici efecte electrice, după un anumit model. V-am pomenit de această sursă. Este chiar deasupra capetelor noastre, în raport cu orientarea navei.

— Cred că trebuie să deconectăm acest sistem, vorbi din nou Kzinul.

— Este cel mai uşor lucru! se răsti Louis. Aş putea s-o fac cu o lanternă-laser, cu o bombă sau cu dezintegratorul. Să învăţăm cum se provoacă erupţiile solare va fi partea cea mai grea. Cu siguranţă, comenzile nu au fost proiectate pentru idioţi, iar noi nu avem prea mult timp la dispoziţie.

— Şi după aceea?

— Vom declanşa o explozie peste ţinuturile locuite.

— Louis, detalii!

Ar fi trebuit să vorbească despre condamnarea la moarte pentru mai multe zeci de specii.

Kawaresksenjajok îşi ascunsese faţa. Figura lui Harkabeeparolyn parcă era dăltuită în piatră.

— Faceţi ce trebuie, murmură ea.

— Sistemul jeturilor de orientare este numai cinci la sută operaţional…