Larry Niven - Inginerii Lumii Inelare

— Trebuie să găsim ceva. Louis, eu sunt prea rănit ca să mai caut.

— N-o să fie nevoie. Ajută-mă să scot costumul lui Harkabeeparolyn.

Utiliză laserul. Îndepărtă partea din faţă a costumului, apoi tăie ţesătura în fâşii. Făcu găuri în jurul marginilor porţiunii ce mai rămăsese şi introduse fâşiile de ţesătură cauciucată prin ele. Capetele libere le prinse de curelele centurii sale de zbor.

Costumul devenise un soi de ham ce luă forma lui Harkabeeparolyn. O puseră în el. Femeia era foarte docilă şi nu vorbea.

— Isteaţă treabă, spuse Chmeee.

— Mulţumesc. Poţi să zbori?

— Nu ştiu.

— Încearcă. Dacă vei vrea să cobori şi te vei simţi mai bine mai târziu, încă vei mai avea centura de zbor. Poate că vom găsi un semn suficient de mare, şi atunci aş putea să mă întorc după tine şi să te găsesc.

Se îndreptară, în jos, pe culoarul care-i adusese aici. Rănile lui Chmeee sângerau din nou şi Louis înţelese cât erau de dureroase. După trei minute de călătorie, dădură peste un disc de doi metri în diametru, plutind la o înălţime de o jumătate de metru şi încărcat de dispozitive. Aterizară alături de el.

— Trebuia să ne dăm seama, spuse Louis. Este discul de marfă al Teelei — iată încă una din acele coincidenţe interesante…

— O altă parte din jocul ei?

— Probabil. Dacă o să trăim, o să aflăm. — Totul de pe disc se dovedea straniu, străin, cu excepţia unei cutii grele ale cărei balamale fuseseră topite. — Îţi aminteşti de asta? Este trusa medicală de pe aeroscuterul Teelei.

— Nu poate să ajute un Kzin. Şi apoi, medicamentele sunt vechi de douăzeci şi trei de ani tereştri.

— Tot era mai bine decât nimic, pentru ea. În schimb, tu ai putea să iei pilule antialergice, iar aici nu există riscul unei infecţii. Suntem mult prea departe de Harta Kzin pentru a contracta vreo bacterie Kzinti.

Kzinul arăta rău. Nu s-ar fi putut ridica.

— Poţi învăţa comenzile? întrebă el. Eu nu mai am încredere în mine ca să le încerc.

Louis îşi clătină capul.

— De ce să ne complicăm? Tu şi cu Harkabeeparolyn o să mergeţi pe disc. Deja pluteşte. Am să vă tractez. Poţi să şi dormi.

— Perfect.

— Am s-o ataşez mai întâi pe ea la trusa med. Apoi, am să vă leg pe amândoi de pupitrul de control.

Amândoi domniseră pe parcursul următoarelor treizeci de ore. Louis tractase discul, iar coastele sale de pe partea dreaptă erau acum o rană imensă, de culoare purpurie.

Se oprise numai când remarcase că Harkabeeparolyn se trezise.

Povestise ceva extrem de confuz despre o dorinţă teribilă ce pusese stăpânire pe ea, despre oroarea şi plăcerea acelui diavol care era arborele vieţii. Louis încerca să nu se gândească la asta. Povestea ei devenea tot mai poetică, nu erau semne ca avea să tacă prea curând, iar Louis n-ar fi vrut să-i ceară el acest lucru. Acum, ea avea nevoie să vorbească.

Avea nevoie şi de confortul braţelor sale şi acest lucru putea să i-l ofere.

Ataşase vechea trusă med a Teelei de propriul său braţ, timp de o oră. Când suferinţa provocată de coaste se mai diminuase şi când se simţise mai puţin confuz, o ataşase din nou. Avea suficient de puternice dureri pentru a se sustrage de la un miros care rămăsese alături de el. Poate că centura lui de zbor se frecase de arborele vieţii. Sau poate… era numai în capul său. Pentru totdeauna.

Chmeee începuse să delireze. Louis îi dăduse lui Harkabeeparolyn costumul de impact al Kzinului. Teela o deformase în timpul luptei, dar era mai bine cu ea decât în pielea goală, pentru o femeie care era obligată să stea alături de un Kzin în delir.

Costumul îi salvase viaţa cel puţin o dată, atunci când Chmeee o lovise extrem de puternic, deoarece semăna foarte mult cu Teela. Ea îl îngrijea pe Kzin cum putea mai bine, dându-i apă şi hrană din casca costumului ei presurizat. În a patra zi, Chmeee devenise raţional, dar era în continuare lipsit de putere… şi extrem de flămând. Siropul din costumul presurizat de tip uman nu-i era suficient.

Le trebuiseră în total patru zile pentru a ajunge în vecinătatea zonei în care se afla Acul şi o altă zi ca să taie peretele, până dăduseră de un bloc solid de bazalt topit.

O săptămână după ce se solidificase, roca rămăsese caldă. Louis lăsase discul plutitor şi pe pasagerii lui cu mult în josul tunelului prin care Teela împinsese Acul . Îşi pusese casca de la costumul presurizat pe cap, astfel încât un aer proaspăt adiase înăuntru, când luase în mâini dezintegratorul şi apăsase pe contact. O furtună de praf se îndreptase spre el. În faţă se formase un tunel prin care putea înainta. Nu era nimic de văzut şi nu se auzea nici un sunet, cu excepţia vaietului bazaltului dezintegrat, care trecea pe lângă el. Mai exista o luminiţă undeva în spatele lui, unde sarcinile electronilor îşi reintrau în atribuţii. Oare cât de multă lavă turnase Teela? I se părea că va fi nevoit să lucreze ore în şir.

Lovise în ceva.

Mda … Privea printr-o fereastră într-un loc ciudat. O sufragerie cu sofale şi o masă plutitoare pentru cafea. Totul părea cumva moale, nu exista nicăieri o muchie ascuţită sau o suprafaţă dură — nimic de care o fiinţă s-ar fi putut lovi. Printr-o fereastră mai îndepărtată, putea zări clădiri impresionante şi o fărâmă de cer negru între ele. Păpuşari Pierson aglomerau excesiv străzile. Totul era cu susul în jos.

Se înşelase în privinţa uneia dintre sofale. Louis îşi utiliză lanterna-laser la mică intensitate. O aprindea şi o stingea. Aproape un minut, nu se întâmplă nimic. Apoi, un cap extraplat, legat de un gât lung, apăru ca să bea dintr-o cupă, tresări uimit şi se vârî la loc sub burtă.

Louis aşteptă.

Păpuşarul se ridică. Îl conduse pe Louis de-a lungul carcasei — încet, pentru că acesta trebuia să-şi croiască drumul cu dezintegratorul — până în locul unde plasase, în afara carcasei, discurile de păşit transmiţătoare. Louis aprobă din cap şi se întoarse după însoţitorii săi.

Zece minute mai târziu, erau înăuntru. Unsprezece minute mai târziu, el şi Harkabeeparolyn mâncau ca un Kzin. Foamea lui Chmeee era dincolo de orice descriere. Kawaresksenjajok îl privea uimit. Harkabeeparolyn nu mai vedea nimic în faţa ochilor.

Dimineaţa pe navă, pe o astronavă îngropată în lavă solidificată, la o distanţă de zeci de kilometri de lumina soarelui.

— Aparatura noastră medicală este avariată, spuse Ultimul. Chmeee şi Harkabeeparolyn trebuie să se îngrijească în măsura posibilităţilor…

Era pe puntea de comandă şi vorbea prin intercom; acest lucru putea sau nu să aibă vreo semnificaţie. Teela dispăruse şi Lumea Inelară putea să supravieţuiască. Acum, deodată, Păpuşarul avea înaintea lui o viaţă lungă, extrem de lungă, de protejat. Nu era tocmai indicat să-şi frece umerii de extratereştri.

— Am pierdut contactul atât cu landerul, cât şi cu sonda, continuă el. Apărarea antimeteoritică a tras aproape în clipa când landerul a încetat să mai transmită, oricare ar fi această semnificaţie. Semnalele de la sonda avariată au încetat imediat după ce Teela Brown a încercat să invadeze Acul .

Chmeee dormea (singur, pe patul de apă) şi mânca. Pielea lui refăcută urma să aibă din nou cicatricele acelea interesante, pentru că rănile se vindecau.

— Probabil că Teela a distrus sonda în momentul când a văzut-o, interveni el în discuţie. Nu-şi putea permite să lase un duşman periculos în spatele ei.