Larry Niven - Inginerii Lumii Inelare

Kzinul rămase nemişcat. Sângele se scurgea peste ochii lui Louis. Bărbatul simţea că-i cedează spatele.

— Se pare că va trebui să te mai salvez o dată, spuse el.

Kzinul îl eliberă şi se retrase cu grijă, parcă pentru a nu mai acţiona sub imboldul primului impuls. În cele din urmă, se hotărî să întrebe:

— Ne-ai condamnat pe toţi? Sau ai anumite idei despre felul cum poate fi pusă la loc Lumea Inelară?

— Ultima variantă.

— Cum?

— Cu câteva ore în urmă, ţi-aş fi spus. Acum trebuie să găsesc o altă cale.

— De ce ai procedat aşa?

— Am vrut să salvez Lumea Inelară. Era o singură cale de a obţine cooperarea Ultimului. Viaţa lui este şi ea ameninţată. Ce trebuie să fac pentru a obţine şi cooperarea ta?

— Eşti nebun! Intenţionez cu adevărat să aflu cum se poate muta Lumea Inelară, fie şi numai pentru a-mi salva copiii. Problema ta este să mă convingi că am nevoie de tine .

— Pak, cei care au construit Lumea Inelară au fost strămoşii mei. Încercăm să gândim la fel ca ei, nu-i aşa? Cum s-ar fi descurcat ei într-o asemenea situaţie? în plus, am doi Bibliotecari din specia Constructorilor Oraşului care cunosc bine istoria Lumii Inelare. Nu vor coopera cu tine. Deja te privesc ca pe un monstru, deşi încă nu m-ai ucis.

Chmeee medită o vreme, înainte de a răspunde.

— Dacă se tem de mine, se vor supune. Lumea lor este în primejdie. Pak sunt şi strămoşii lor.

Temperatura landerului devenise nepotrivită pentru un om gol, dar Louis transpira din nou.

— Am localizat deja Centrul de Reparaţie.

— Unde?

Louis se gândise brusc să ofere această informaţie.

— Pe Harta Marte.

Chmeee se aşeză.

— Atunci, este şi mai impresionant. Aceşti Kzini deportaţi au aflat foarte multe despre Harta Marte, în timpul epocii lor de explorări, dar n-au aflat niciodată asta.

— Pariez că unele nave au dispărut în apropierea Hărţii Marte.

— Pilotul avionului mi-a spus că multe nave au dispărut şi că n-au reuşit să ia nimic de valoare, chiar de pe Harta Marte. Exploratorii au adus acasă bogăţii de pe Hărţi mult mai îndepărtate, situate spre sensul de rotaţie, dar niciodată suficient pentru a-şi recupera cheltuielile. Ai nevoie de autodoc?

Louis îşi şterse sângele de pe faţă cu acelaşi tricou zdrenţuit.

— Nu acum. Harta aceea dinspre sensul de rotaţie seamănă cu Pământul. Înseamnă că n-a fost apărată deloc.

— Se pare că nu. Dar există o Hartă spre babord, iar navele care au plecat într-acolo nu s-au întors niciodată. Ar putea fi Centrul de Reparaţie acolo?

— Nu, aceea este Harta Down. I-au întâlnit pe Grogi. — Louis îşi tamponă din nou faţa. „Ghearele nu tăiaseră adânc,” gândi el, „dar o rană pe faţă sângerează mult timp”. — Hai să facem ceva pentru femelele tale gravide. Câte sunt?

— Nu ştiu. Şase erau în perioada lor de împerechere.

— În tot cazul, n-avem spaţiu pentru ele. Va trebui să rămână în castel. Crezi că stăpânul locului are intenţia de a le ucide?

— Nu, dar ar putea foarte bine să-mi ucidă copiii masculi. Ar mai fi un pericol… dar de acesta m-aş putea ocupa. Chmeee se întorsese spre comenzi. Cea mai puternică civilizaţie este constituită în jurul uneia dintre vechile nave de explorare, Behemoth . Dacă tipii aceia mă găsesc aici, vor declara război fortăreţei.

Avionul ardea ca o torţă în timp ce cădea. Chmeee scrută cerul cu radarul, cu radarul de profunzime şi în infraroşu. Pustiu.

— Louis, erau mai multe? A aterizat vreunul?

— Nu cred. Dacă au făcut-o, înseamnă că au rămas fără combustibil şi nu există alte căi… Drumuri? Scanează drumurile. Nu poţi să-i laşi să transmită prin radio ştirile spre nava imensă. Radioul trebuie să fie la vedere, iar atmosfera Lumii Inelare are probabil şi un strat Heaviside [5] 5 Cunoscut astăzi sub numele de ionosferă. (n.trad.) .

Exista un singur drum şi câteva urme drepte pe el. În rest, câmpii întinse… Numai după câteva minute, Chmeee se declară satisfăcut. Avioanele erau distruse, toate.

— Pasul următor, spuse Louis. Pur şi simplu, nu poţi să-i elimini pe toţi din fortăreaţă. Bănuiesc că femelele Kzinti nu pot să-şi poarte singure de grijă.

— Nu… Louis, este ciudat. Femelele din castel sunt mult mai inteligente decât cele ale Patriarhiei.

— La fel de inteligente ca tine?

— Nu, dar chiar au un mic vocabular.

— Este posibil ca semenii tăi să fi prăsit femelele pentru a fi docile? Să fi refuzat să se împerecheze cu cele inteligente, vreme de sute de mii de ani? Oricum, voi aveţi obiceiul de a selecţiona speciile înrobite.

Chmeee se foi jenat.

— S-ar putea. Şi masculii de aici sunt diferiţi. Am vrut să negociez cu stăpânii navei de explorare. Mi-am arătat puterea, apoi am aşteptat să încerce să negocieze. N-au încercat aşa ceva. Se comportau ca şi cum n-ar fi existat altă soluţie în afara luptei, până la pieirea mea sau a lor. A trebuit să-mi bat joc de Chjarrl, să aduc insulte mândriei sale faţă de strămoşi, pentru ca să-mi spună câte ceva.

„Dar Păpuşarii nu-i selecţionaseră niciodată pe aceşti Kzini pentru docilitate ”, gândi Louis.

— Deci, dacă nu poţi să scoţi femelele din fortăreaţă şi nu poţi nici să ucizi masculii, atunci, tanj, va trebui să negociezi cu ei! Gambitul Zeilor?

— Poate. Hai să încercăm astfel…

Landerul plutea mult deasupra razei de acţiune a săgeţilor şi puţin peste cea a tunurilor montate pe vehiculul cu roţi. Umbra sa acoperea cenuşa rămasă pe locul rugului din curte. Louis asculta vocile din translatorul lui Chmeee şi aştepta semnalul acestuia.

Chmeee invitându-i pe arcaşi să tragă în el. Chmeee ameninţând, promiţând, ameninţând din nou. Fulgere ritmice dintr-un laser pentru a tăia o stâncă, urmate de o prăbuşire. Sâsâieli, mârâituri, scuipături.

Nici o menţiune referitoare la stăpânul, realmente periculos, al lui Chmeee.

Patru ore rămăsese acolo jos. Apoi, Chmeee ieşise pe una dintre ferestrele înguste şi îşi luase zborul. Louis aşteptă până ajunse la bord, apoi decolă.

Mai târziu, Chmeee apăru în spatele său fără centura zburătoare şi fără costumul de impact.

— N-ai semnalat deloc pentru Gambitul Zeilor, spuse Louis.

— Te simţi ofensat?

— Nu, evident că nu.

— Ar fi mers prost. Şi… eu n-aş fi putut s-o fac. Aceasta este propria mea specie. N-o puteam ameninţa cu un om.

— Okay.

— Kathakt îmi va creşte copiii ca pe nişte eroi. Îi va învăţa să mânuiască armele, îi va înarma bine şi când vor fi suficient de mari le va permite să-şi câştige propriile lor domenii. Nu vor fi ameninţaţi în domeniul lui şi vor avea şanse mari de supravieţuire, chiar dacă nu mă voi întoarce. I-am lăsat lui Kathakt propria mea lanternă-laser…

— Destul de bine.

— Sper şi eu.

— Am terminat cu Harta Kzin?

Chmeee cântări o clipă lucrurile.

— Am capturat un pilot de avion. Sunt cu toţii nobili şi cu o educaţie multilaterală. Chjarrl mi-a povestit multe lucruri referitoare la epoca marilor explorări, după ce mi-am bătut joc de realizările strămoşilor săi. Am putea presupune că există o bibliotecă istorică foarte mare în interiorul Behemoth-ului . Să-l capturăm?

— Mai întâi, spune-mi ce ţi-a povestit Chjarrl. Cât de departe au ajuns pe Marte?

— Au găsit un perete de apă căzătoare. Generaţiile următoare au inventat costume presurizate şi avioane de mare altitudine. Au explorat ţărmurile Hărţii, iar o echipă a ajuns în centru, unde a descoperit gheaţă.