Larry Niven - Inginerii Lumii Inelare

Harkabeeparolyn se cuibărise în sondă, în locul unde Louis se aflase cu o clipă în urmă. Mâinile sale strângeau cu putere patul unei arme cu proiectile. Buzele i se retrăseseră, lăsându-i dinţii dezgoliţi, iar ochii ei nu-şi găseau odihna. Se rostogoleau în sus, în jos, la stânga, la dreapta şi nu descopereau nicăieri nici măcar un punct de sprijin.

Ultimul rupse tăcerea cu o voce monotonă:

— Louis, cine este fiinţa asta care mi-a invadat astronava? Este periculoasă?

— Nu, relaxează-te! Este doar o Bibliotecară dezorientată. Harkabeeparolyn, du-te înapoi!

Bocetul ei continuu şi ascuţit se transformă brusc într-un ţipăt.

— Cunosc locul ăsta, l-am văzut în sala hărţilor! Este astronava din cer, din afara lumii! Luweewu, ce eşti tu?

Louis îndreptă lanterna-laser spre ea.

— Du-te înapoi!

— Nu! Ai distrus şi ai furat proprietatea Bibliotecii. Dar dacă… dacă lumea este ameninţată, vreau să fiu de ajutor!

— Cum să ajuţi, femeie trăznită? Uite ce-i, trebuie să te întorci la Bibliotecă! Află de unde proveneau drogurile nemuririi, înainte de Prăbuşirea Oraşelor. Acesta este locul pe care-l căutăm. Dacă există o cale de a mişca lumea fără ajutorul marilor motoare, acolo vom găsi mijloacele de comandă.

Femeia îşi clătină capul, neîncrezătoare.

— Nu vreau… Cum poţi să ştii aşa ceva?

— Este locul lor de bază. Pro… Inginerii Lumii Inelare trebuie să fi cultivat anumite plante pe undeva pe aproape… Tanj… presupun. Doar presupun. La dracu! — Louis îşi susţinea cu greu capul, care vibra ca o tobă. — N-aveam nevoie de toate astea. Am fost răpit!

Harkabeeparolyn se extrăsese şi ea din sondă şi sărise pe podea. Roba sa ieftină şi albastră era îmbibată de sudoare. Semăna foarte mult cu Halrloprillalar.

— Pot să te ajut. Pot citi pentru tine.

— Avem o maşină pentru asta.

Femeia se apropiase mai mult. Îşi lăsase arma în jos, ca şi cum ar fi uitat de ea.

— Ne-am făcut-o singuri, nu-i aşa? Semenii mei au folosit motoarele de orientare ale lumii, la astronave. Pot să ajut, să repar asta?

— Louis, interveni Ultimul, femeia nu se poate întoarce. Discurile de păşit de pe prima sondă au rămas doar transmiţătoare. Are cumva o armă în mâini?

— Harkabeeparolyn, dă-mi asta!

Ea i-o întinse. Louis o cumpăni în mână, gânditor. Arma părea fabricată de Oamenii-Maşină.

— Du-o în colţul din faţă, stânga, al hangarului navei, vorbi din nou Păpuşarul. Transmiţătorul este acolo.

— Nu-l văd.

— Este vopsit. Aşază arma în colţ şi retrage-te. Femeia să rămână pe loc!

Louis se execută. Arma dispăru. Abia dacă zărise o scurtă fulgerare de lumină în afara carcasei, atunci când arma fusese aruncată pe rampa astroportului. Ultimul instalase o pereche de discuri receptoare în afara carcasei.

Bărbatul era complet uimit. În paranoia Păpuşarului, recunoştea elemente din Italia Renascentistă.

— Bun. Acum… Louis ! Altul !

Un scalp castaniu şi ciufulit răsărise din sondă. Era băiatul din sala hărţilor, complet gol, şiroind de apă, pe punctul de a se răsturna din cauză că se lungise prea mult să privească în jur. Ochii îi erau plini de uimire. Era chiar la vârsta potrivită pentru a se confrunta cu miracolul.

— Ultimule , închide imediat discurile alea ! urlă Louis.

— Le-am închis. Trebuia s-o fac mai devreme. Ăsta cine este?

— Un copil din Bibliotecă. Are şi el un nume din şase silabe, dar nu mi le reamintesc.

— Kawaresksenjajok, strigă puştiul şi zâmbi. Unde suntem, Luweewu? Ce facem aici?

— Numai Finagle poate şti.

— Louis! N-ar trebui să am aceşti străini pe nava mea!

— Dacă te gândeşti să-i transferi în spaţiu, las-o baltă! N-am să permit asta.

— Atunci, o să rămâneţi cu toţii în hangar. Cred că tu ai plănuit asta, tu şi Chmeee. N-ar fi trebuit să am încredere în nici unul dintre voi.

— Niciodată n-ai avut.

— Repetă, te rog…

— O să murim de foame aici.

Urmă o pauză lungă. Kawaresksenjajok sări cu uşurinţă din sondă, apoi veni lângă Harkabeeparolyn şi amândoi se angajară într-o şuşoteală furibundă.

— Tu te poţi întoarce în cabina ta, rupse Ultimul, brusc, tăcerea. Ei vor rămâne aici. Am să păstrez o legătură cu discuri deschisă, ca să-i poţi hrăni. Cred că sistemul va funcţiona.

— Cum?

— Louis, este bine să supravieţuiască unii băştinaşi.

Cei doi băştinaşi nu erau suficient de aproape pentru a auzi translatorul lui Louis.

— Cred că nu te gândeşti să abandonăm acum, nu-i aşa? Ceea ce se află în aceste înregistrări s-ar putea să ne ducă direct la dispozitivele magice de transmutare.

— Exact, Louis, iar bogăţiile de pe Hărţile mai multor lumi e posibil să se găsească în mâinile lui Chmeee chiar acum. Putem conta doar pe distanţă pentru a ne proteja timp de două sau trei zile, nu mai mult. Va trebui să plecăm foarte curând.

Băştinaşii îl priviră tăcuţi cum se apropie de ei.

— Harkabeeparolyn, ajută-mă să car maşina de citit! ceru bărbatul. Zece minute mai târziu, bobinele, maşina de citit şi ecranul secţionat se aflau alături de Ultimul, pe puntea de comandă. Harkabeeparolyn şi Kawaresksenjajok aşteptau alte ordine.

— Va trebui să rămâneţi aici o vreme, le spuse Louis. Pur şi simplu, nu ştiu ce se va-ntâmpla. Am să vă trimit alimente şi lenjerie de dormit. Aveţi încredere în mine. Apoi, pământeanul le întoarse brusc spatele şi păşi în colţul hangarului, simţindu-se extrem de ruşinat.

O clipă mai târziu, se găsea din nou în cabina sa — alături de costumul presurizat, vesta şi celelalte.

Louis se dezbrăcase şi formase pe tastatură comanda pentru o pijama standard. Deja se simţea mai bine. Era obosit, dar trebuia să aibă grijă şi de Harkabeeparolyn şi Kawaresksenjajok. Bucătăria automată nu putea să fabrice cearceafuri. Formă comanda pentru patru ponchouri cu glugă şi le trimise prin discurile de păşit.

Îşi scotoci apoi memoria. Oare lui Halrloprillalar ce-i plăcea să mănânce? Era omnivoră, dar prefera hrana proaspătă. Alese câteva provizii pentru ei. Prin perete, le observă expresia înciudată, în timp ce le examinau.

Pentru el, comandase castane şi Burgundy original. În timp ce mesteca şi sorbea, activă câmpul de dormit, sări în el şi îşi lăsă gândurile să zburde libere.

Clădirea Lyar avea să plătească pentru actul său banditesc. O fi lăsat Harkabeeparolyn ţesătura supraconductoare în urmă, în Bibliotecă, pentru a-i ajuta pe locuitorii ei să compenseze daunele? Nici măcar atâta lucru nu ştia.

Ce făcea acum Valavirgillin? Înspăimântată pentru întreaga ei specie, pentru întreaga ei lume, fără nici o posibilitate de a interveni, mulţumită lui Louis Wu. Femeia şi băiatul din hangar trebuie să fi fost la fel de speriaţi… Dacă Louis Wu ar fi murit în următoarele ore, nu i-ar fi supravieţuit prea mult.

Totul făcea parte din preţ. Propria sa viaţă era în joc.

Pasul unu: Adus lanterna-laser la bordul Acului . Făcut.

Pasul doi: Era posibil ca Lumea Inelară să fie mutată la loc, pe poziţia iniţială? în următoarele ore, putea afla că este imposibil. Totul depindea de proprietăţile magnetice ale scrith-ului .

Dacă Lumea Inelară nu putea fi salvată, atunci avea să urmeze fuga.

Dacă Lumea Inelară putea fi salvată, atunci…

Pasul trei: Să ia o decizie. Era posibil pentru Chmeee şi Louis să se întoarcă vii în spaţiul cunoscut? Dacă nu, atunci…