Robert Heinlein - Luna e o doamnă crudă

M-am ocupat de problemele pe care le puteam rezolva. Am pus un umăr la noua catapultă, încercând să găsesc aranjamente mai bune de ţintire pentru perforatoarele laser din jurul radarelor, străduindu-mă să-i conving pe mineri să participe şi ei — jumătate renunţaseră de când crescuse preţul gheţii. Am încercat să aranjez puncte de supraveghere descentralizate pentru toate furnicarele. Mike a făcut proiectul, apoi am adunat toate computerele nespecializate pe care le-am putut găsi — plătind cu naţionali, pe care abia se uscase cerneala — şi i-am predat sarcina lui McIntyre, fostul inginer-şef al Autorităţii. Era o treabă la care se pricepea, iar eu n-aş fi reuşit să fac toate recablările, oricât m-aş fi chinuit.

Am păstrat doar computerul cel mare, care făcea contabilitatea pentru Banca Hong Kong Luna şi care era în acelaşi timp şi casa de deconturi de acolo. Din cartea tehnică am văzut că era un computer performant — atât cât poate fi un computer care nu ştie să vorbească — şi l-am întrebat pe Mike dacă-l poate învăţa balistică. Am făcut temporar legăturile care permiteau celor două maşini să facă cunoştinţă, iar Mike îmi zise că îl putea învăţa ceea ce-i cerusem — auxiliar al noii catapulte — dar n-ar fi riscat să se urce într-o navă controlată de el. Nu avea imaginaţie şi era lipsit de spirit critic. Un prost, ce s-o mai lungim! N-aveam pretenţia de la el să fluiere melodii sau să spună glume, vroiam doar să azvârle încărcături cu o catapultă la milisecunda exactă şi cu rapiditatea necesară, apoi să urmărească încărcătura care se apropia de Terra şi să-i dea un ghiont.

Banca din Hong Kong nu prea vroia să-l vândă. Dar aveam oamenii noştri la conducerea băncii şi le-am promis că-l ducem înapoi când se va termina starea de urgenţă. L-am mutat la noul sediu cărându-l cu vagonetul, computerul nu încăpea în metro, iar toată mutarea ne-a luat o noapte semilunară. Am construit la repezeală o ecluză mare ca să-l scoatem din Hong Kong. L-am conectat din nou cu Mike, care a început să-l înveţe arta balisticii, în eventualitatea întreruperii legăturilor cu noul sediu.

Ştiţi cum fac băncile ca să înlocuiască un computer? Pune două sute de funcţionari să lucreze cu abace. Nu ştiţi ce e un abac? E un băţ pe care alunecă nişte mărgele — cel mai vechi calculator digital, atât de vechi încât nimeni nu mai ştie cine l-a inventat. A fost folosit dintotdeauna în istorie, de ruşi, de japonezi, de chinezi şi se mai foloseşte şi astăzi în unele” magazine mici.

Încercarea de a îmbunătăţi perforatoarele laser pentru a le transforma în arme de apărare spaţială era mai uşoară, dar peste mână. Trebuia să le lăsăm pe postamentele lor originale, pentru că nu aveam nici timp, nici oţel, nici oţelari ca să facem altele. Ne-am concentrat asupra îmbunătăţirii sistemelor de ochire. Am cerut nişte telescoape. Nu se prea găseau. Ce condamnat cară după el un obiectiv când este deportat? Şi nici nu exista piaţă de desfacere pentru aşa ceva. Tot ce am găsit au fost instrumentele de supraveghere, binoclurile-cască şi instrumentele optice confiscate din laboratoarele pământenilor. Am reuşit cu chiu cu vai să echipăm perforatoarele cu vizoare de putere scăzută şi câmp mare, pentru antrenamente, şi cu telescoape de mare precizie pentru ochire fină, plus cercuri de elevaţie şi telefoane, ca Mike să le spună unde să ţintească. Am echipat patru perforatoare cu repetitoare autosincrone, în aşa fel încât Mike să le poată controla el însuşi cu ajutorul selsinelor [58] Dispozitiv folosit ca traductor pentru transmiterea la distanţă a deplasărilor unghiulare ale unor organe de maşini. procurate de la Richardson care fuseseră folosite de astronomi la camerele video Bausch şi Schmidt pentru cartografii cereşti.

Dar marea problemă era tot cea a oamenilor. N-aveam bani, iar noi măream mereu salariile. Unui miner îi place să muncească, altfel n-ar avea o meserie. Dar să stea într-o cameră de gardă zi de zi şi să aştepte alarma care se dovedeşte întotdeauna a fi un exerciţiu, era peste puterea lui de îndurare. Îşi dădeau demisia. Într-o zi, prin septembrie, am dat alarma şi am constatat că numai şapte perforatoare erau la posturi.

În noaptea aceea am discutat cu Wyoh şi cu Sidris ce probleme avem cu minerii. A doua zi, Wyoh a vrut să ştie dacă profesorul şi cu mine eram de acord să aprobăm o cheltuială suplimentară. Răspunsul fiind afirmativ, au format o trupă pe care au numit-o Corpul Lysistrata. N-am întrebat care le erau îndatoririle şi cât costau, pentru că prima dată, după înfiinţare, când am făcut o inspecţie la camera de gardă, nu lipsea nici un miner, dar am descoperit şi trei fete cu ei. Fetele erau îmbrăcate în uniforma Corpului de puşcaşi de Apărare numărul doi, la fel ca şi bărbaţii — minerii nu erau prea interesaţi de uniformele autorizate de până atunci. O fată purta trese de sergent şi insignă de căpitan. Mi-am făcut inspecţia foarte repede. Cele mai multe dintre fete nu erau făcute pentru meseria de miner, unde îţi trebuia o constituţie viguroasă şi mă îndoiesc că fata putea lucra cu un perforator în aşa fel încât să-şi justifice insigna. Dar era de serviciu căpitanul armei respective şi nu era nici un rău ca fetele să înveţe să folosească laserele şi oricum, moralul oamenilor se îmbunătăţise simţitor. M-am liniştit.

Profesorul nu acordase încredere prea mare noului Congres. Sunt sigur că n-a vrut altceva decât un corp care să aprobe ceea ce făceam noi, transformându-l în „vocea poporului”. Dar fapt este că noii congresmeni nu erau palavragii şi îşi luaseră treaba în serios, întrecând aşteptările profesorului. Mai ales Comitetul Special pentru Organizarea Permanentă, Rezoluţii şi Structură a Guvernului.

Ne-a scăpat din mână pentru că toţi încercam să facem cât mai mult. Conducătorii permanenţi ai Guvernului erau profesorul, Finn Nielsen şi Wyoh. Profesorul apărea rar şi numai atunci când avea un mesaj important de transmis. Timpul pe care-l avea la dispoziţie şi-l petrecea cu Mike, făcând planuri şi analize — şansele erau de unu la cinci în septembrie '76. Stu şi Sheenie Sheehan se ocupau de propagandă, controlând ştirile oficiale trimise spre Pământ, „veştile” foarte diferite şi contradictorii care se transmiteau prin radioul „clandestin”, modificând ştirile care veneau dinspre Pământ. Mâna lui Stu se simţea în toate programele şi planurile. Eu îi raportam o dată pe zi şi tot aşa făceau şi miniştrii şi toţi oamenii de paie din Congres.

Eu îi dădeam de lucru lui Finn Nielsen, el era comandantul forţelor armate. Avea un corp de infanterie, cu puşti laser — fusese format din cei şase oameni care capturaseră armele în ziua în care pusesem mâna pe oraş şi abia acum ajunseseră la opt sute de oameni înarmaţi cu puşti laser, copii perfecte ale primelor arme, făcute în Kongville. Mai erau şi organizaţiile lui Wyoh: Corpurile Aeriene. Stilyagi, Debutanţii Stilyagi, Doamnele pentru Infern, Haimanalele — păstrate pentru moral şi cu numele schimbat în „Piraţii lui Peter Pan” — şi Corpul Lysistrata, care, toate, îi raportau lui Finn prin Wyoh. Eu le lăsasem în sarcina lui, pentru că aveam alte probleme. Trebuia să fiu şi om de stat şi mecanic de computere. Urma să mă ocup de instalarea computerului la sediul noii catapulte.

În afară de asta, nu mă consider un om de acţiune, iar Finn se pricepe de minune la treburile organizatorice. I-am lăsat în subordine şi Primul şi al Doilea Corp de Apărare. Dar mai întâi m-am gândit că aceste două corpuri reprezentau o brigadă şi l-am făcut pe judecătorul Brody comandant de brigadă. Brody era tufă de Veneţia în problemele militare, ca şi mine de altfel, dar era foarte cunoscut, foarte respectat şi se străduia din toate puterile să facă treabă bună. Fusese miner înainte să-şi piardă piciorul. Finn nu fusese miner şi am crezut că n-are rost să-l plasez direct la conducerea celor două corpuri, pentru că oamenii nu l-ar fi ascultat. M-am gândit să-l folosesc şi pe Greg. Dar era nevoie de el la catapulta din Mare Undarum şi nu-i mai rămânea timp ca să mai prezideze şi Guvernul. Sarcina căzu pe capul preşedintelui celui mai important comitet, Wolf Korsakov… care era cel mai ocupat dintre noi toţi. LuNoHoCo preluase toate problemele fostei Autorităţi, plus încă altele noi.